6,525 matches
-
au prelins în poală, în jos pe ciorapi, în teniși. Într-o secundă am tras un țipăt că, de data aceasta Nicu, speriat, mi-a întors spatele și a fugit de îi scăpărau picioarele. Din ce el se îndepărta, eu urlam și mai tare, când am auzit-o pe mamaia ocărându-l pe Nicu, după care, fără să clipesc, m-am lăsat dusă pe sus, de mâinile ei. -Dar-ar boala în sămânța ta și a lui! Cine o să te spele acum
GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
-
să mă împungă cu coarnele. După câteva împunsături în spate, Mia a reușit să-l prindă de coarne și împingându-se el pe ea și ea pe el, a reușit să-l ducă în grajd, închizând ușa. Stăteam jos și urlam din ce în ce mai tare. -Bine că l-am găsit, mi-a spus Mia apropiindu-se de mine. Când a vrut să mă ridice a văzut că scăpasem un pic de pipi. -Să nu-i spui lui Kati! A dat din cap și
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
frica, mi-a șoptit Mia. Atunci am închis ochii. Mi-am amintit de morții mamaiei și speriată să nu ajung la capătul satului, am început să plâng la fel de tare ca atunci când mă împungea berbecul. -Vreau la mamaie! le-am spus urlând. -Acum noaptea? Toți câinii sunt slobozi pe drum! mi-a spus Kati speriată că s-ar putea să nu tac așa ușor. Tot plângând, în mirosul de tămâie care se pierdea încet, am uitat de berbec și de cimitit și
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
s-au zăpăcit oamenii în așa hal. Mă uitam la el și nu mai îndrăzneam să-i pun nicio întrebare. -Unii s-au aruncat de la ferestrele podului; pe scară numai țipete, haine și picioare rupte. Ce țipau femeile, dar ce urlau bărbații! Și-au uitat nevestele, toți se înghesuiau să iasă, că nu reușeau decât ăia care săreau. Dacă țăranii din pod urlau, ăia căzuți în curte răgeau cu oasele rupte, mai rău decât vacile. Care cum scăpa, fugea de nebun
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
au aruncat de la ferestrele podului; pe scară numai țipete, haine și picioare rupte. Ce țipau femeile, dar ce urlau bărbații! Și-au uitat nevestele, toți se înghesuiau să iasă, că nu reușeau decât ăia care săreau. Dacă țăranii din pod urlau, ăia căzuți în curte răgeau cu oasele rupte, mai rău decât vacile. Care cum scăpa, fugea de nebun spre poartă, cât îl țineau picioarele. Urlete și nenorocire mare, tataie! -Păi de ce? l-am întrebat cu jumătate de voce, de frică
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
-Eu nu plec! am țipat cu disperare și m-am ascuns sub plapumă. Nu vreau la București să mă certe proprietăreasa în fiecare zi și să mă facă țărancă, pentru că nu-i spun sărut-mâna de câte ori o văd! Eu nu plec! urlam. -Taci, tataie, taci, nepoata lui tataie, că ne aud! Și dacă nu este tac-tu?! mă ruga cu voce care îmi implora milă și înțelegere, neîndrăznind să-și dezlipească nasul de pe geamul aburit de respirația lui. -Ai dat în orbul
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
așteaptă, îngenuncheați, Să li se sfârșească anii Ori chiar să fie... înjunghiați. Va veni iarna geroasă Și n-or avea un braț de fân; Fiindcă iarba cea de coasă A luat-o, gratis, alt stăpân. Lupii vor mușca în haită, Urlând prohodul bizantin, Carnea macră și curată Din zimbrul falnic, carpatin... Referință Bibliografică: Se întâmplă într-o țară / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 324, Anul I, 20 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Safir : Toate Drepturile
SE ÎNTÂMPLĂ ÎNTR-O ŢARĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357292_a_358621]
-
sfâșie. Aburii gurii felinei îi încețoșau vederea... Între colți, oasele maxilarului său trosneu frânte, îi curgea carnea pe gât. Ghearele ca niște pumnale încovoiate îi excavau adânc în plămâni și stomac... Mai mulți masculi, goi și păroși, veneau în alergare, urlând... S-au năpustit asupra animalului în agonie. L-au smuls din pumnalele cornoase înfipte în trupul lui. Striveau capul felinei cu pietre mustind de culori. Erau în genunchi în fața stâncii, tânguindu-se și plângând când, din grotă, se apropiau, tăind
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357306_a_358635]
-
Sora lui, cea mică, fusese bolnavă psihic toată viața. N-am văzut atâta devotament la nimeni, ca la oamenii ăștia. S-a prăpădit în vară, sărăcuța, când eu eram la mare...nici n-am știut. Se lovea de pereți și urla ca lupii în perioada ciclului. 26 de ani a răcnit zi și noapte. Dar n-au abandonat-o. Dorica „se duce la cumnata”...pentru că are casa lângă cimitir. Pot zice că n-au abandonat-o nici acum. “Nelu rămâne acasă
O “FAMILIE” MODERNĂ! de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357301_a_358630]
-
e rezultatul încrucișărilor repetate și-adesea nesănătoase, petrecute de-a lungul timpului, între potăile maidaneze, mai mult sau mai puțin corcite. Dintre toate rudele ea ajunge să se simtă, la un moment dat, superioară acestora - probabil că prin venele sale urlă rătăcită, vreo rămășiță din sângele vreunui strămoș mai rebel. Întrucât co-maidanezii săi n-o iau în seamă, aceștia cunoscând câte parale face, într-o bună zi, își pune coada pe spinare și părăsește - mai mult sau mai puțin în taină
POTAIA CU OCHII BULBUCAŢI de LIVIU GOGU în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357358_a_358687]
-
îmi aducea vocea Ta. Iarba mă atingea cu atingerea Ta. Și în sufletul meu erai Tu. În noaptea inimii mele Te căutam. Vroiam să Te văd și să Te mângăi. Să Te pipăi, să Te iau în brațe și să urlu de durere că ești cu mine. Sau de bucurie. Să mă topesc în îmbrățișarea Ta în clipa potrivită a mântuirii mele. Nu eu Te căutam pe Tine, ci Tu mă căutai și eu trebuia să mă las găsit. Doamne, mi-
PĂRINTELE IEROMONAH HRISOSTOM FILIPESCU – EGUMENUL SCHTULUI ŢIBUCANI, JUDEŢUL NEAMŢ – UN OM AL BUCURIEI NEDISIMULTATE, AL PREZENŢEI SPIRITUALE RECONFORTABILE ŞI AL TINEREŢEI DUHOVNICEŞTI [Corola-blog/BlogPost/357699_a_359028]
-
îmi aducea vocea Ta. Iarba mă atingea cu atingerea Ta. Și în sufletul meu erai Tu. În noaptea inimii mele Te căutam. Vroiam să Te văd și să Te mângăi. Să Te pipăi, să Te iau în brațe și să urlu de durere că ești cu mine. Sau de bucurie. Să mă topesc în îmbrățișarea Ta în clipa potrivită a mântuirii mele. Nu eu Te căutam pe Tine, ci Tu mă căutai și eu trebuia să mă las găsit. Doamne, mi-
PĂRINTELE IEROMONAH HRISOSTOM FILIPESCU – EGUMENUL SCHTULUI ŢIBUCANI, JUDEŢUL NEAMŢ – UN OM AL BUCURIEI NEDISIMULTATE, AL PREZENŢEI SPIRITUALE RECONFORTABILE ŞI AL TINEREŢEI DUHOVNICEŞTI [Corola-blog/BlogPost/357699_a_359028]
-
nu mă mai țină treaz. Îi propun să-i dau de lucru: Zău! Să nu se plictisească, din silabe, dulci poeme, viața să îmi construiasă. Dar el nu și nu și nu, umblă despletit nebunul, zice că l-am renegat, urlă, strigă-n gura mare, face mare zarvă-n cap. Parcă nu ar fi destul, când mintea-mi scârție rău, peste ochi se-adună ceață, vine-n minte gând nătâng: Scoală-te! E dimineață! Of! Și am atâtă treabă! Nu știu cum să
....SĂ MAI ŞI ZÂMBIM! de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1464 din 03 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357817_a_359146]
-
-nvață zilnic să trec peste rău PSALMUL 9 Cu inima lăuda-te-voi Doamne Cânta-voi numele Tău Preaînalte Vrăjmașii vor pierii în negre halte Rodul urii va putrezi prin toamne Ajutor la vreme rea celui sărac Gura unui păcătos urlă blestem În uitarea Ta să cad tare mă tem Dimineața în rugăciune mă-mbrac Privești la necazuri și la durere Să ei pe toate în mâinile Tale Să Te mânâi nu cer nicio putere Judecă pe sărac și pe cel
PSALTIREA LUI DAVID ÎN SONETE (1) de AUREL M. BURICEA în ediţia nr. 1544 din 24 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357804_a_359133]
-
Autor: Boris Mehr Publicat în: Ediția nr. 492 din 06 mai 2012 Toate Articolele Autorului Vis Singur, în camera mea, Mă întreb de ce nu sufăr, Alături, lumea geme În chinurile facerii, Un diavol îmi ține revolverul la tâmplă, Prefer să urlu singur, Să nu mă audă nimeni, O vrabie își lasă mizeria În palma mea, Pe umăr, un corb îmi spune, „Ești al meu”, îmi scutur brațul, Pasărea se înalță pe acoperișul Palatului prezidențial. Iau din bibliotecă „ Romeo and Juliet”, Declam
VISURILE de BORIS MEHR în ediţia nr. 492 din 06 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357910_a_359239]
-
că familia ta este Biserica Mântuitorului; Bucură-te, că celor ce nu fug de greutățile vieții le dai curajul să iasă întăriți din ele; Bucură-te, Sfinte Ioane, alesule mărturisitor al lui Hristos! Condacul al 8-lea Ca o fiară urla Caterina, când era chinuită de diavol, înspăimântându-i pe cei care o vedeau, dar a alergat fără să se îndoiască la ajutorul tău, și apărându-i în vis i-ai vestit izbăvirea. Și noi cădem, Sfinte, înaintea ta, rugându-te
VIAŢA, PETRECEREA, NEVOINŢELE, MINUNILE ŞI ACATISTUL SFÂNTULUI IOAN RUSUL (27 MAI)… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2336 din 24 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/357841_a_359170]
-
a auzit mulțimea de iubitori ai zeului Bachus de nenorocirea abătută în ceas de noapte ( ... ) a lăsat totul baltă: mese, scaune, pahare, discuții ( ... ) și a năvălit, cu mic - cu mare la locul accidentului. Unii au bătut din poartă - n poartă. Urlând ca lupii. Alții au lovit cu sete ușile de la intrare . Că, aoleo! Se impune a fi dusă victima la spital..” (pag. 34) Solidaritatea, ideea de bine, de justiție se manifestă și atunci când oamenii din sat își dau seama că Nae
PARADISUL ÎNSÂNGERAT, RECENZIE DE DUMITRU PĂSAT de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357933_a_359262]
-
sfîntă „ne-au dat” apă caldă și am putut face baie, ehe, ca boierii.” În altă parte, zice cu nostalgie parcă: „De-atîta mîndrie („a eroinei polimerice”) adorm cu greutate.” Dar subtilitățile de-abia încep: „Am tonusul bun deși breaslă dăscăleasca urlă de groază unei brigăzi ministeriale și județene. Cică vor descinde vreo 60 de capete și vor sta două săăptămîni, zic unii, o lună de zile, se alarmează cei mai panicarzi. Nu mai pleacă deloc, adaug eu.” Nu e aici dulceața
NONEPOEZIA CRITICII de IOAN LILĂ în ediţia nr. 520 din 03 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358273_a_359602]
-
ridicată de la pământ, binențeles că îi permitea să se strecoare fără probleme. De data aceasta, ghemotocul, n-a mai vrut să-și exprime bucuria revederii cu vârful cozii sale micuțe și nostime, ci începu a mă luă la rost, când urlându-mi ceva, un fel de jale a sa interioară, când lătrându-mă serios și de zor, cu glasul său cristalin, un fel de argumente. Eu, care speram că se va lua în joacă cu ceilalți căței și, astfel, va putea
URSU” de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358287_a_359616]
-
privim omul căzut, prăbușit sub loviturile biciului și ale scorpionului, celui care s-a instalat confortabil în locul celui căzut și acum rânjește diabolic sau tace suspect, așa cum a făcut-o și în cele 17 zile din iarna aceasta, când oamenii urlau în stradă, pe vifor, pe ninsoare, să se facă o dată și o dată dreptate pentru țară și pentru neam. Orice om de bun simț și cu coloană vertebrală s-ar fi retras imediat și ar fi plecat în cele patru vânturi
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 539 din 22 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358341_a_359670]
-
PLUS Autor: Mirela Stancu Publicat în: Ediția nr. 547 din 30 iunie 2012 Toate Articolele Autorului Mai am o inimă în plus O folosesc doar la apus... O fac sa bată ca să scrie versul! Și să m-audă universul Cum urlu înlăuntrul meu Cum zac cu părul plin de zoaie Și mă acopăr cu gunoaie Să simt în nări parfumul greu! Și-apoi... ce pot să zic? ce pot eu să mai fac? Când totul e decis de alții Sau poate
MAI AM O INIMĂ ÎN PLUS de MIRELA STANCU în ediţia nr. 547 din 30 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358383_a_359712]
-
ne-au dat n apă caldă și am putut face baie, ehe, ca boierii.” În altă parte, zice cu nostalgie parcă: „De-atîta mîndrie („a eroinei polimerice”) adorm cu greutate.” Dar subtilitățile de-abia încep: „Am tonusul bun deși breaslă dăscăleasca urlă de groază unei brigăzi ministeriale și județene. Cică vor descinde vreo 60 de capete și vor sta două săăptămîni, zic unii, o lună de zile, se alarmează cei mai panicarzi. Nu mai pleacă deloc, adaug eu.” Nu e aici dulceața
POEZIA CRITICII de IOAN LILĂ în ediţia nr. 547 din 30 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358377_a_359706]
-
pleci, dar eu...” Praporică ăsta era un hoț, după ce plecau toți din oraș, el da iama prin locuințele oamenilor și le lua tot ce găsea și le vindea în tancioc. Nu trecu mult după învălmășala asta că începură avioanele să urle, un urlet greu de oțel, ieșit parcă din fundul pământului. În tăcerea acelei zile de vară care se așternuse peste tot, urletul lor era însăși moartea strecurată în sufletul fiecăruia. Și Praporică trist cu capul în jos : ,,Astăzi s-or
VALIZA CU BANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 545 din 28 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358361_a_359690]
-
Să te audă Dumnezeu !”- zisesem eu cu gândul acasă la voi și la fata aia pe care o lăsasem acasă la cumnatu-meu... Și-ncepură primele salve de artilerie pe centură, scurte, înfundate, trăgând parcă în baloți de vată, fluierau, piuiau ,urlau și se spărgeau undeva pe cer. Apoi au început să cadă bombele, la Cățelu’ , la Spitalul militar, la Scoala superioară de război, pe Panduri...Praporică ieșise în stradă, jucând și cântând : ,,La Cățelu, la Cățelu/ S-a-mbătat aseară Mielu...” Juca și
VALIZA CU BANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 545 din 28 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358361_a_359690]
-
cap, dintre care ultimul o înnebunea cu urletele lui noapte de noapte, suferind și el, probabil, de lipsa bărbatului care îl crescuse și îl alintase și îl spălase și îi hrănise cu biberonul, dar, neputînd să-și manifeste altfel deznădejdea, urla cu disperare pînă cînd femeia începea să urle și ea ca un cîine, nemaiștiind ce să se facă de una singură cu el și bestemîndu-și soarta. Era frumoasă încă, tînără și puternică, ținuse la Caiafa, își iubea copiii, dar Ignațio
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 29-31 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 506 din 20 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358407_a_359736]