2,353 matches
-
mecanismele delirului senzitiv de relație care reprezintă forma modernă a vechiului delir de posesiune. La rândul lor M. Dide și P. Guiraud, delimitează cadrul psihozelor delirante pasionale în cadrul cărora sunt incluse forme specifice tematic de paranoia: delirul mistic, delirurile reformatoare, utopice etc. Din aceste studii reținem faptul că, în cazul psihozelor colective ne găsim în fața unor forme bine delimitate de tulburări psihice cu caracter colectiv, de masă, care, din punct de vedere psihopatologic, recunosc aceleași mecanisme. În ceea ce privește însă aspectul formal al
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
relație directă cu Supra-Eul colectiv. Forma și conținutul lor tematic este o afirmare sublimată a idealurilor maselor. Aceste psihoze se pot prezenta sub diferite aspecte, și anume: idei reformatoare sociale, politice, religioase, economice; ideologii social-politice, filozofice etc.; doctrine sau proiecte utopice de schimbare a lumii etc.; pseudoștiințe care cultivă miracolul, misterul, forțele supraumane (bioenergia, terapii nonconvenționale, meditația etc.). Tematica psihozelor idealiste are un caracter predominant ideativ. Ele, din punct de vedere funcțional, au în cadrul grupului social un rol compensator, oferind, în
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
în relație cu tendința manifestă de „întoarcerea către trecut”. Ele sunt psihoze de natură regresivă, situații de închidere narcisică, colectivă, de izolare din fața realității prezente și „căutarea” unei alte realități prin „întoarcerea în trecut”. Spre deosebire de psihozele idealiste, care sunt psihoze utopice, psihozele de refugiu sunt psihoze schizoide, și ele se caracterizează, din punct de vedere psihopatologic, prin următoarele trăsături: conduite de refugiu, fenomene de regresiune, de regulă, de factură isterică, compensarea culpabilității colective prin auto-pedepsire, ritualuri cu caracter sau semnificație de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
simt protejate de stat, văzând în acesta siguranța și garanția unei vieți normale. Normalitatea și forța valorilor care guvernează statul, sunt garanția stării de sănătate mintală și de echilibru comportamental, de adaptare a membrilor societății la realitățile vieții. Nu soluțiile utopice, ci rațiunea trebuie să fie cea care să contribuie la ordinea sufletească și morală a oamenilor, dar și la ordinea și echilibrul statului. Prin toate aceste aspecte, psihopatologia socială își aduce aportul său la înțelegerea unor fenomene psiho-sociale colective, contribuind
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Unii vor vedea în observațiile și comentariile lui George Orwell dovada că absența șefilor, a conducătorilor este tot timpul posibilă. Alții, desigur cei mai numeroși, nu vor pregeta să vadă în acest episod în caracterul efemer al experienței confirmarea caracterului utopic al unei lumi populate de egali. Pentru ei, utopia este imposibilă pe pămînt. LIBERI, CĂCI SERVILI Noțiunea de servitute voluntară e mai complicată decît pare. Relația sa cu ideile de libertate și de egalitate, atît de dragi omului modern, dă
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
Ernst Bloch (1885-1977) scrie despre Principiul Speranță: " Această carte încearcă să dea o dimensiune filosofică speranței care se află în lume"153. Viața e deschisă, lumea e în mod activ întoarsă către deschiderea orizontului, omul e purtat de o efervescență utopică explică filosoful german. El opune "realismului real" (simțul faptelor), "capacitatea utopică". Utopia de care e vorba aici n-are nimic de a face cu elucubrațiile himerice, cu reveriile abstracte. Utopia pe care o analizează este "posibilul real" (el vorbește despre
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
dea o dimensiune filosofică speranței care se află în lume"153. Viața e deschisă, lumea e în mod activ întoarsă către deschiderea orizontului, omul e purtat de o efervescență utopică explică filosoful german. El opune "realismului real" (simțul faptelor), "capacitatea utopică". Utopia de care e vorba aici n-are nimic de a face cu elucubrațiile himerice, cu reveriile abstracte. Utopia pe care o analizează este "posibilul real" (el vorbește despre "concretul utopic"). A nu se confunda cu "posibilul obiectiv", respectiv ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
filosoful german. El opune "realismului real" (simțul faptelor), "capacitatea utopică". Utopia de care e vorba aici n-are nimic de a face cu elucubrațiile himerice, cu reveriile abstracte. Utopia pe care o analizează este "posibilul real" (el vorbește despre "concretul utopic"). A nu se confunda cu "posibilul obiectiv", respectiv ceea ce prevede știința sau, cel puțin, nu exclude. Referindu-se la tot ceea ce e condiționat măcar în parte, "posibilul real" al lui Ernst Bloch integrează și depășește acel "a fi potențial" al
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
și de a schimba consecințele în vederea promovării comportamentului de care au nevoie. Această abordare a managementului nu pierde din vedere performanțele slabe și nici nu caută să utilizeze numai întărirea pozitivă în încercarea de a crea o organizație nerealistă și utopică. Dimpotrivă. Sistemul managerial pe care ar trebui să-l creăm implică într-un mod adecvat și inteligent toate consecințele necesare pentru a elimina problemele de performanță și a promova un tip de comportament care să sprijine scopurile organizației. Organizația care
[Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
cont de normativitate și, prin aceasta, de normalitate, libertatea devine o libertate normală. Poate exista însă și tendința de a depăși cadrele acestui tip de libertate, tendință caracteristică în mod special artiștilor cuvîntului. Dar, aceasta este de fapt o libertate utopică, fiindcă scriitorii, încălcînd granițele libertății normale în ceea ce privește limba, nu sînt liberi de orice normativitate, căci trebuie să respecte normele artei 308. Manifestarea efectivă a libertății umane în raport cu limba se produce după modelul oricărei libertăți umane ce presupune, pe de o
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
de securitate colectivă putea alcătui baza ordinii internaționale. E. H. Carr a evidențiat neajunsurile unor astfel de afirmații, ceea ce a făcut din critica lui Carr la adresa liberalismului o școală de gândire în cadrul disciplinei (Carr, 2001). Criticile lui Carr la adresa direcțiilor utopice ale gândirii liberale încă au ecou în prezent, și orice încercare de revigorare a tradiției liberale trebuie să poată răspunde convingător la afirmațiile realiste. Versiunea teoriei liberale operaționalizată în studiul de față dezaprobă elementele utopice ale acestei școli de gândire
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
Criticile lui Carr la adresa direcțiilor utopice ale gândirii liberale încă au ecou în prezent, și orice încercare de revigorare a tradiției liberale trebuie să poată răspunde convingător la afirmațiile realiste. Versiunea teoriei liberale operaționalizată în studiul de față dezaprobă elementele utopice ale acestei școli de gândire. În schimb, ea este influențată de încercarea lui Keohane de a dezvolta un "liberalism sofisticat", care ține seama de constrângerile impuse de anarhia internațională și caracterul competitiv al sistemului de state (Keohane, 1991). În mod
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
deprindere în direcția virtuții, educația. Statul aristotelic este un institute de educație morală , o ”comunitate de virtuoși , pentru exercitarea și sporirea virtuții”. Statul ideal al lui Aristotel este mai aproape de realitate decât cel al lui Platon. Aristotel nu privește comunismul utopic platonic, ci încearcă să construiască și să facă o reformă în funcție de realitatea socială. Aristotel a realizat prima operă de știință politică. Aristotel cere ca fiecare cetățean, potrivit cu vârsta și capacitățile sale, să îndeplinească o slujbă politică în stat , sub conducerea
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
prin umanism, conchide M. Heidegger se înțelege în general strădania ca omul să devină liber pentru omenescul lui, și să-și afle în aceasta demnitatea; atunci umanismul este diferit în funcție de concepția despre libertatea și natura omului. În cadrul diverselor doctrine politice utopice: socialiste, comuniste, constituite în cadrul secolului al XIX-lea, corelația libertate rațiune îmbracă forma principiului fundamental care afirmă că libertatea individuală nu se poate realiza decât într-o societate rațională bazată pe egalitate, echitate și dirijare deliberată. Acest principiu conduce însă
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
care impun instinctiv o anumită ordine socială, nemaiavând nevoie de nici o justificare pentru ceea ce fac. Liber este numai conducătorul înnăscut, toți ceilalți oameni devin sclavii săi. Etatismul are consecințe nefaste pentru libertatea umană atât în interpretarea fascistă cât și cea utopică de tip socialist, comunist, el presupune sacrificarea libertăților individuale în numele unui bine general, situat într-un viitor nebulos și acumularea unei puteri politice maxime, nelimitate, în mâinile conducerii executive supreme. Tocmai constatarea necesității de a limita puterea de stat a
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
legitimării unor politici care păreau, după criteriile de până atunci, imorale. În același timp însă, umaniștii reiterează etica politică tradițională prin impulsionarea morală a ideilor reformatoare, a căror raționalitate remarcabilă a fost demonstrată teoretic pentru prima dată, împreună cu radicalitatea proiectelor utopice, de Dialectica Iluminismului. Cel de-al treilea impuls a venit din partea Reformei, mai puțin însă motivat de teologie ci de necesitatea practică de a apăra noua credință în fața monarhilor ancorați în vechea tradiție religioasă. Astfel s-au născut ideile despre
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
Speculațiile sale, cu alură romantică - primul program romantic în literatura română - sunt înrâurite de ideologia lui Saint-Simon, vădind lecturi și din Charles Fourier, Pierre-Joseph Proudhon, Louis Blanc. Crezul lui, nu lipsit de contradicții, este raționalist, iluminist, călăuzit de doctrina socialismului utopic. El visează întronarea rațiunii, desființarea privilegiilor, comunizarea bunurilor, optează pentru republică și cultivă iluzia unei frății universale. Susține necesitatea emancipării sociale și economice a țărănimii, dar, în același timp, se înclină în fața proprietății. Respectă familia și, de asemenea, religia, a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285808_a_287137]
-
este Tudor Ardeleanu, singura, de altfel, care se pare că a fost pusă în scenă. Personajul principal este un idealist absolut, șeful ,,partidei tradiționale”, care vede pretutindeni valori ireductibile, precum binele și adevărul, și își exercită voința de a împăca utopic idei mai vechi cu altele noi și chiar reușește în oarecare măsură. Eroul își caută, în același timp, echilibrul afectiv, alături de femeia pe care o iubise încă din copilărie, în mod paradoxal, adeptă ferventă a celuilalt tip de idealism, socialist
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287955_a_289284]
-
în mare parte eradicate, le-au luat locul religiile surogat, tip New Age, a societății terapeutice, cu un reducționist cult al sănătății, al vieții sexuale, dacă e cu putință încă din pruncie și pînă la senectute etc. Sîntem în fața unui utopic fenomen de surogat religios, avînd drept țel, cum remarcă autorul Micro-Armoniei, instituirea egalității și eliminarea diferențelor și discriminărilor; o altă intenție e și menținerea caracterului secular al societăților în ceea ce privește obiceiurile, moravurile, valorile politice, economice și socio- culturale. Toate aceste elemente
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
fenomen în care s-au întrepătruns următoarele caracteristici: raționalizarea, alienarea, urbanizarea și viteza (atît istorică, cît și fizică); accentul pe comunicare și informație, pe prezența imediată, pe individualism și autoinventare, pe egalizare și omogenizare; relațiile umane contractuale sau tranzacționale; presiunea utopică spre progres și altele". Între gînditorii asupra cărora s-a oprit în argumentarea prezenței elementelor de continuitate și stabilitate aflăm pe Leibniz și Vico. Leibniz (1646-1716), adevărat homo universalis, așa cum aflăm doar în Renaștere, din aceeași familie cu Da Vinci
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
familiei ca cea mai importantă celulă socială, apăra drepturile locale și încuraja numeroase forme locale de implicare comunitară, mergînd pînă la o diversitate întreagă de planuri federaliste. Recunoașterea ființei umane drept o creatură imperfectă a implicat refuzul categoric al planurilor utopice, nerecurgerea la războaie decît ca ultimă soluție de urgență, un proces educațional disciplinat, prezența permanentă a valorilor tradiționale în toate sectoarele vieții sociale, precum și recunoașterea deschisă a faptului că toată viața și toate eforturile omului stau, ultimativ, în mîinile lui
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
se pronunță pe toate canalele în contra rădăcinilor religioase ale Occidentului și al altor civilizații; este de natura evidenței că atît publicul, cît și cărturarii afirmă prezența religiei în cultură. Prăbușirea sistemului comunist este un argument în favoarea slăbiciunii "oricărui exponent socio-economic utopic exclusiv secular". O sorginte asemănătoare are și sistemul capitalist-democratic. Șansele de reînnoire le aflăm în umanismul creștin, care trimite la rădăcinile spirituale ale Iluminismului, astăzi cu totul ignorate. Într-o epocă a modernizării accelerate, vedem multă speranță și progres pe
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
literare în țară și străinătate, aclamațiile criticii și provocarea necesară unui pariu nebunesc: să-și ridice o căsuță la marginea Iașului, exclusiv din drepturile de autor. Așa că m-am hotărât să pun și eu umărul. amical, la sprijinirea acestui plan utopic. Deci, semnalez publicului educat care mă citește, lansarea noului roman al lui Dan Lungu, " Cum să uiți o femeie", o carte despre iubire și uitare în lumea comunității neoprotestante ("pocăiții") de la noi, pe care sper să apuc să o cumpăr
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
cu intelectualul de stânga, de regulă un om titrat, cu o origine burgheză și un venit îndestulător, care, însă, cochetează dezinvolt și vocal, fie cu pulsiunile radicale ale anarhosindicalismelor (dacă e mai pervers), fie, direct, cu comunismul neaoș sovietic și utopic. Spre stupefacția multor tineri intelectuali din Est, aceste personaje bizare, care profită fără sfială de toleranța politică a lumii liberale, democratice, pentru a o submina pe față făcând propagandă prosovietică - fie cu cinism, fie cu iresponsabilă candoare -, alcătuiesc o toxică
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Index (Peace Index), http://www.tau.ac.il/peace/. Accesat: 7 februarie 2011. Rezultatele cercetării mele converg spre câteva concluzii de final; Astfel: A. Raportându-ne la situația concretă din Orientul Mijlociu, șansa încheierii conflictului israeliano-palestinian depinde (deși ar putea părea utopic) în mare măsură de înțelegerea necesității promovării și dezvoltării unei culturi de responsabilizare la nivel regional (de către toate părțile implicate în criză), ceea ce presupune angajarea deopotrivă a israelienilor, a palestinienilor și a statelor arabe vecine în acțiuni conjugate care să
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]