3,550 matches
-
dădea era bun. Oden, sardele, orice. De când venise în Japonia nu mâncase nimic care să nu-i placă. Când l-a dus Endō la un restaurant ieftin din Sanya, a mâncat supa cu bucăți de ridichi murate, pe care le vâra în gura lui mare, sub privirile uimite ale chelnerițelor și ale zilierilor. Fața lui de cal atrăgea atenția tuturor. Deși nu o arăta, lui Gaston îi era tot mai milă de Endō. Îi dispăruse teama și tremuratul la vederea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
sânge rece, fără nici o remușcare. Când vorbise despre fratele său cu câteva minute în urmă, omul acela crud își trădase pentru prima oară mâhnirea imensă. Nu a mai scos nici o vorbă pe urmă. A mâncat puțin și apoi și-a vârât o țigară mototolită între buze, lăsându-se furat de gânduri. „Endō-san, să nu faceți asta. Nu vă puneți planul în aplicare. O faptă atât de plină de ură... nu vă înspăimântă?“ Gaston își căuta cuvintele, ca să-l determine pe Endō
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
în celulă. Polițistul s-a întors și i-a condus la infirmerie. Gaston era acolo. Aveau impresia că nu-l mai văzuseră de foarte mult timp. Îmbrăcat cu același costum prea mic pentru el, stătea pe marginea patului, cu capul vârât între umeri. Fața lui de cal era bandajată de data aceasta. Rana de la frunte nu părea prea mare. — Gas-san! Recunoscându-l pe Takamori, Gaston s-a repezit spre el. I-a întins mâna uriașă și i-a strâns-o cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
lâncezi atâta! E deja ora zece. De jos se auzea vocea surorii lui care i-a risipit visul. I-a ajuns la urechi și țârâitul infernal al greierilor din grădină. Takamori și-a luat o țigară de la capul patului, a vârât-o între buze, s-a ridicat în capul oaselor și s-a așezat turcește. „Oare unde-o fi plecat Gas-san?“ Trecuse o lună și nu primiseră nici un semn de la Gaston. Bagajul ciudatului străin a rămas mai departe în alcovul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
cer scuze. Închid imediat telefonul, Înjurînd-o În minte pe afurisita asta de femeie. — Nu e ceva urgent și poate cu siguranță să suporte amînare pînă se Încheie ședința. Nici cinci minute mai tîrziu, Sandy, una din asistentele de marketing, Își vîră capul pe ușă. — Iertați-mă că vă Întrerup, spune ea timid, dar Ellie are un apel urgent. Of, fir-ar al dracului! Îmi Împing scaunul și mă scuz, călcînd apăsat pînă la biroul meu ca să ridic receptorul. Iritarea mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
să merg să-l văd? Sună bine. Iar Tom gîngurește Încîntat. În concluzie, diminețile de duminică seamănă destul de mult cu acelea de sîmbătă pe care obișnuiam să le am În trecut. Îmi iau micul dejun, Îmi beau ceaiul, apoi mă vîr Înapoi În pat, cu ziarele. Odată ce am isprăvit de citit, de regulă Închid telefonul și ațipesc la loc. PÎnă mă trezesc iarăși, de obicei pe aproape de prînz, mă simt și eu omenește. Dan Îl aduce pe Tom acasă pe la prînz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
i-a speriat pe călugări prin penitențele lui. Stătea zile întregi nemâncat și-și flagela trupul ca să ucidă în el orice dorință. După ce a început să predice, a primit câteva bătăi zdravene de la tați și soți revoltați de ceea ce le vâra în cap fiicelor și soțiilor acel fanatic care vroia să convingă și prostituatele să devină virtuoase, căci înțelegea misionarismul într-un mod mai mult decât rigid. Dacă Biserica zice că un lucru e negru ― perora el ― trebuie să zici că
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
văd. Mi-am făcut curaj și am îngenuncheat lângă trupul regelui, de partea unde erau depuse scutul rotund având pe vârful convex vipera de aur, spada și sulița frântă de scutierul său. Cu fața îngropată în mâini și cu capul vârât sub mantie, am rostit plângând pasajul din cartea lui Ezra, în care se invocă odihnă pentru cei morți. Apoi i-am vorbit: - Iată-mă, prietene, sunt aici, după cum ți-am făgăduit. Totul s-a făcut precum ai dorit, și ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ne aștepta în sală, stând jos lângă fereastră. Părea să fi ațipit. Capul îi era plecat în față, și nu puteam să-i văd pe moment chipul. Mâinile și le ținea una peste alta, sprijinite pe mânerul unui toiag mare, vârât între picioarele încrucișate. Părul alb îi atârna dinainte, unindu-se cu barba cea lungă. Asemenea tuturor longobarzilor, și-l răsese jur-împrejur până la ceafă, dar îl purta lung în creștetul capului, cu o cărare pe mijloc, căzându-i de-o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
fibule și curele. - Lipsesc armele, haina de blană și uleiul parfumat, m-am plâns. - Haine de piele și arme ai aici din belșug, restul e lucru muieresc, a comentat Rotari. Am scos de la piept punguța primită de la Kakko și am vârât-o în punga cu fibule. - Ce e acolo, o amuletă? a întrebat curios. - Nu, un zălog de la un prieten. I-am spus că trebuia să mă duc într-un loc și l-am întrebat unde era încăperea cu pricina. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
care puteau să încapă pe puțin trei oameni. Faroald mă aștepta. Era îmbrăcat cu o tunică albă, fără fireturile colorate specifice, deoarece, în cazul de față, reprezenta întreaga comunitate. Se sprijinea, ca de un toiag, de o spadă longobardă lungă, vârâtă într-o teacă de piele și lemn. - Cunoști regulile, nu? m-a apostrofat el încruntat. - Desigur, am răspuns. Drept care m-am așezat pe un scăunel dincolo de cercul pe care-l formau câteva bănci, la doi pași în spatele jilțului său. Servitorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pe care o duce de Iov, dar Dumnezeul tău l-a cam dat uitării, și, după câte se pare, nu prea se sinchisește. După o noapte agitată, m-am trezit cu tot corpul plin de junghiuri. Picioarele, de îndată ce le-am vârât în încălțări, au început să mă doară și mai mult decât înainte de a le fi dat jos. Am ieșit să ne așezăm sub porticul bisericii și am mâncat puțină carne uscată cu azimă. Aveam lângă noi cele două burdufuri. Bovo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
găsești primul loc cu acoperiș, trebuie să ieși din mlaștină; există doar satul unde sunt duși leproșii. Ne-am oprit aici cu întrebările. Născocind că trebuia să ne facem nevoile, ne-am dus să ne scoatem perizomurile în care erau vârâte documentele și le-am pus în desagi. Dacă până atunci fuseserăm însoțiți de țânțari, muște și tăuni, în mlaștină am fost atacați de tot felul de insecte înverșunate, în timp ce brotacii săreau în jurul nostru și șerpi de apă de toate mărimile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
încă puternic, exclamând neîncrezător: - Stiliano, tu ești! Rezemate de zid, așteptau două scări lungi, pe care ucigașii cu simbrie le-au luat. Gratiile nu aveau nicio încuietoare. Motivul l-am priceput atunci când mi s-a adus o lampă și am vârât un braț prin deschizătură. Fețele ce mă fixau se aflau la douăzeci de picioare sub pământ. Nu mai insist acum asupra stării acelor tineri și nici a lui Rotari în special și nici n-am să redau cele câteva vorbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
femeie turna apă peste mine. Vibana n-a rămas nepăsătoare văzându-mă gol și, în seara respectivă, a venit în odaia mea spunând că vois să se culce cu mine. I-am pipăit șoldurile și sânii, după care i-am vârât brusc o mână sub tunică, între picioare. Am simțit că dorința ei era adevărată și am primit-o în pat. Din seara aceea m-a vizitat aproape în fiecare noapte. Rotari și Faroald puteau fi văzuți stând împreună mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cu broderii. Din pricina căldurii o ținea agățată cu un șiret de umărul stâng. Așa că i se putea vedea cămașa încrustată cu argint și marele colier de aur, precum și cerceii care-i atârnau în lobii urechilor. Pantalonii îi veneau largi, bufanți, vârâți în cizme de fetru negru. Centura, de care atârna spada cu garda și cu teaca demne de un Cezar, valora mai mult de doi cai. Nu mai prejos era harnașamentul calului, în fier și în bronz placat cu aur, strălucind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
la ceva magic. A luat un mic bisturiu din lighenașul de aramă în care instrumentele fuseseră fierte în clocot, a făcut o incizie la baza gâtului copilei mai puțin grav bolnave, a tamponat puținul sânge care a ieșit și a vârât cu îndemânare canula în interiorul gâtului. Micuța a respirat adânc. A făcut același lucru pentru cealaltă, cu același rezultat și fără să provoace vreun geamăt de durere. A luat apoi o mână a primei copile și a arătat vârfurile degetelor albăstrui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
la Pavia. Era într-adevăr frumos, ordonat și clar, și se putea citi repede în ciuda scrisului mărunt. - Mi se pare o idee bună, Ansoald. Ai mai vorbit cu cineva despre asta? A făcut semn că nu. - Bine, am spus eu vârând sulul în geanta mea. Și nici să nu vorbești. N-ai face decât să stârnești împotrivirea celor în vârstă și invidia tinerilor. Așteaptă să ajungi notar, pe urmă o să vorbim cu Rotari. M-a privit descurajat, spunând: - Da, tată, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
spui toate astea? Andras și-a trecut mâinile pe față, ca și cum ar fi fost cuprins de o mare oboseală. - Poți să găsești pulberea cu pricina în odaia lui Annio și să-l silești să vorbească, amenințându-l că i-o vâri toată pe gât. Vorbește sau moare: în ambele cazuri, vei avea dovada de care ai nevoie. Unul dintre longobarzi a venit înspre noi și mi-a spus: - Barca s-a oprit și așteaptă cam la un sfert de milă. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
deget, am pus în ea sare și alte substanțe: e foarte tulbure. Cineva te otrăvește cu mercur. Dar fiindcă ești tânăr și puternic, rinichii tăi nu sunt atinși decât în mică măsură. Însă trebuie neapărat să descoperi cum ți se vâră în corp otrava; vei trăi mult și bine dacă mercurul va fi sistat. N-a fost nevoie să-l torturez pe Annio. A scos de sub o țiglă săculețul cu sarea de mercur și a dat-o în vileag pe Gundeperga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de bătaie, cuvintele leprosului întâlnit de mine pe drumul Ravennei, drept care părea să se retragă exorcizat. Atât de mult mă îndepărtasem de Dumnezeu, că bucata din crucea care mi-a fost dată la Bizanț zăcea uitată într-o desagă prăfuită, vârâtă sub hainele vechi din dulap. - Adeodato, i-am spus pe nepusă masă, am ceva să-ți arăt. Voiam să-i arăt doar o copie după cartea Apocalipsei scrisă cu litere aurii pe fond de purpură, care-i aparținuse Gundepergăi, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
am despuiat și i-am însoțit în timp ce coborau cele trei scări pe care te lepezi de cele necurate. După care i-a preluat episcopul și i-a ajutat să urce cele trei trepte spre apa sfințită, rostind împreună cu ei formulele. Vârându-i în apa rece ca gheața, a proclamat: - Iisus s-a făcut asemenea Celui de Sus în clipa botezării în Iordan, grație apei reînnoitoare peste care a suflat duhul lui Dumnezeu. Așa cum e scris, „și duhul lui Dumnezeu plutea peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
tărâm Înghețat al nesentimentelor, al necuvintelor, al tăcerilor. — Sunt mai rău decât par, mărturisi. — Și eu, răspunse ea. Își sună celularul, profesore, Îl atenționă. Privindu-l cum Își răscolea frenetic buzunarele, căutând să-și amintească În care din ele Îl vârâse - punându-și jos sacoșele, și Întinzându-i iar pachetul În care era ceasul, Întorcându-și zadarnic haina pe dos -, Emma Încercă să-și Întipărească În memorie fiecare detaliu al chipului său, nefiind convinsă că avea să-l mai revadă vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
cu unul dintre ofițeri, când ne-a văzut, ne-a făcut semn cu mâna, balizele erau instalate, cele două perechi de jambiere cu plumb, pregătite, astea erau niște jambiere din piele, tot invenția lui nea Gică, în care se puteau vârî bare de plumb ca să fie mai grele, ni le-am pus, apoi am început să alergăm de-a lungul pistei cu obstacole, după un timp, nea Gică l-a lăsat pe ofițer, a venit la noi și ne-a pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
muncitorul a întins iarăși punga spre noi, luați, a spus, nu trebuie să vă fie frică, și atunci Áronka a făcut un pas înainte, și-a băgat mâna în pungă și a scos un pumn de caramele, repede și-a vârât una în gură, cu tot cu hârtie, mulțumesc, a spus cu gura plină, muncitorul a dat numai din cap, întinzând punga spre ceilalți, poftim, a spus, luați, hai, luați. Pe rând, fiecare și-a băgat mâna în pungă, fiecare, numai eu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]