2,982 matches
-
mine, nu mă părăsi! la cruce, văd, de aici, creștini închinându-se sau numai mi se pare, peste ochi mi se lasă o pânză deasă de, și lumea pare să se învârtească, Floarea, Florița din Drăgosteni și pentru o clipă vârtejul lumii pare să-și îngăduie rotirea, la ea să fie oare Cartea? m-a întrebat și părintele Varava de Carte, deci n-a luat-o el, atunci cine?! nu-mi aduc aminte s-o fi văzut pe Florița acolo, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
care Lisa îl cunoștea de mult. Asta făceau bărbații în timp ce încercau să adune curajul pentru a o invita în oraș. Putea observa frământarea din ochii lui, iar corpul îi era atât de tensionat, de parcă urma să se arunce într-un vârtej. Haide odată, se rugă ea în tăcere. Apoi ochii lui se limpeziră și toată tensiunea păru să se împrăștie. — Hai să te duc la hotel acum, spuse el. Lisa înțelese. Simțea că e atras de ea, dar îi simțea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
la motelul Calexico Gardens. Omul din L.A. este fratele unui tip pe care l-am cunoscut la Quentin. Nu m-am întâlnit cu el și, vă rog, nu mă mai loviți. Fritzie scoase un strigăt de victorie și ieși val vârtej din celulă, ca să raporteze pontul. De Witt își linse sângele de pe buze și se uită la mine: eram noul lui stăpân acum, că Vogel plecase. Termină ce-ai început cu Lee Blanchard. Și de data asta să nu-mi vii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
le-a făcut șansele de reușită nule. Deja a rupt malurile În mii de locuri. Avem noroc că totuși a fost găsit cadavrul. Încă două zile și râul ar fi inundat șanțul și ar fi trecut prin el ca un vârtej.... Înlătură aerul cu mâna, degetele strălucindu-i din cauza cristalelor de zahăr de pe sticlele de cola. — Corpul lui David Reid ar fi fost purtat direct În Marea Nordului. Următoarea oprire: Norvegia. Nu l-am fi găsit niciodată. Logan Își lovea ușor raportul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
sună cineva când dă tot ce poate din el pentru teatru. Ți-am povestit cum... Ușa batantă de la capătul holului se deschise În lături, izbindu-se de perete și se Închise la loc. Inspectorul Insch se năpusti Înăuntru, Într-un vârtej de auriu și stacojiu, iar cizmele cu vârf Întors scârțâiră pe podea. — McRae! răcni el cu o mutră furioasă sub stratul gros de machiaj. Purta o barbă ca de țap lipită, completată de o mustață ca un mâner. Când și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
format mare. Logan trânti ușa apartamentului, fără să-i pese dacă trezea vecinii. De ce naiba să fie doar el treaz Într-o dimineață de doi bani ca aia? Alunecă și patină În jurul mașinii spre locul din dreapta, aducând cu el un vârtej de fulgi dezordonați și albi. Ai grijă la piele! Miller fu nevoit să strige ca să acopere aria de operă care se revărsa din casetofonul mașinii. Micșoră ușor volumul În timp ce pojghița subțire de gheață se topea pe paltonul greu al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
lângă focul cu trei arăzătoare, cu limba atârnându-i Într-o parte afară din gură, cu blana fumegându-i ușor din cauza căldurii. O pală de vânt năvăli pe lângă Logan În camera Întunecată și plină de fum, aducând cu sine un vârtej de zăpadă, fluturând afișele de pe pereți. Fără să privească În jur, un bărbat masiv, Îmbrăcat ca un vagabond În ziua lui liberă, strigă: — Închide naibii ușa! Vântul răvăși blana câinelui adormit, iar labele Îi tresăriră de parcă fugărea ceva. Ceva gustos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
evoluția lumii? De-aici pot vedea întregul univers și pot discuta cu arborele de lumină oricând vreau... nici n-aș avea cum să mă plictisesc, există atâtea de văzut și de privit... galaxii întregi de lucruri vizibile și invizibile... din vârtejul timpului, și pe mine mă caută foarte mulți, mulți mă găsesc, iar alții se îndepărtează de mine... celor care ajung până aici le indic mai departe calea, ei își aleg singuri direcția din cartea vieții, din adevărul arborelui universal. Mai
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
un miracol să am parte de încrederea necondiționată a vieții pure, sclipind atât de aproape, în multitudinea de aripi care nu se speriau de mine, dimpotrivă, se adunau în jurul meu iradiind entuziasm... Însuflețitoarea s-a înălțat spre soare într-un vârtej de valuri transparente și s-a topit undeva în seninul cerului, dincolo de vârfurile munților. M-am trezit în mijlocul locului de joacă al îngerașilor, sferele de lumină săreau încolo și ncoace, trecând în viteză prin fața ochilor mei cu aripile lor. Cine
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
fapt, n-a trecut nici un moment măcar. Deschide ochii. Am deschis ochii încet, și prin lumina incertă am început să întrezăresc conturul scării și al balustradei podului de care aproape uitasem că era acolo. În fața mea sclipea ceva ca un vârtej de raze care prindeau culori și intensitate pe măsură ce priveam mai mult. Îi simțeam răsuflarea ca o căldură ce ajungea la mine din depărtări înghețate, dezmorțindu-mi gândurile. Ai deschis ochii, mi-a spus vocea și mi s-a părut că
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
intensă și vie... Flacăra inconstantă La vremea când am ajuns iar dincolo de orizontul arcuit deasupra norilor pufoși, m-am pomenit zburând spre valurile depărtării, alături de fluviul sclipitor... maluri și vârfuri de stânci nesfârșite se amestecau în fața mea ca într-un vârtej infinit de galaxii, sori și ramuri de drumuri... pe o stâncă a unui munte am zărit un felinar prăfuit care aștepta răsăritul. Încotro zbori? a strigat spre mine flacăra de dincolo de sticlă, din colțul său. Încolo, i-am răspuns arătându
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
soare... Etajul senin Etajul senin este asemenea cerului limpede și nesfârșit... ajungi acolo dacă închizi ochii în exterior și deschizi ochii în interiorul minții. Însă până să ajungi acolo, ai de întâmpinat filtrul înghețat. Acest filtru este asemenea unei pâlnii, un vârtej care înghite orice și pare o prăpastie fără capăt... Am aterizat acolo după ce speranța a zburat spre soare. Era liniște, însă de undeva parcă se auzea un zgomot permanent, un zornăit greoi, ca și cum filtrul avea un motor ascuns, niște roți
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
Mi se părea chiar că mă uit în oglindă atunci când îi observam mișcările și gesturile. Acolo de unde vii era o clepsidră? l-am întrebat încercând să-mi dau seama de ce ne aflam la acel etaj amândoi. Era ceva ca un vârtej imens care înghițea împrejurimile... Ai zburat sau ai alergat până acolo? Văd că ai aripi. Am aripi, dar am uitat să le folosesc demult. Nu-mi mai amintesc dacă alergasem sau zburasem... ce importanță mai are acum?... Iar luna pe
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
-mi șterg argintul de pe obraz cu mâna, însă n-am reușit decât să mă mânjesc mai mult. Până la urmă m-am șters cu mâneca, în timp ce ea râdea, sărind peste valuri și sclipind ca o imagine ce se îndepărta într-un vârtej de spumă, agitând valurile, ca un miraj instabil și amețitor. De ce râzi? am strigat după ea, tocmai când era să dispară. Și unde te grăbești? Știam că nici o sirenă nu rămânea la vedere prea mult, vreodată, în acea lagună... însă
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
A fi lumină înseamnă a fi pozitiv și etern, a percepe fluviul ce se întinde în mod absolut dincolo de temporalitatea existenței noastre, la care avem acces întrezărind sclipirea infinitului în episoadele vieții și a călătoriei noastre prin această lume, în vârtejul diversității de exprimări și expansiuni, în drumul spre absolutul pe care doar îl ghicim și-l recunoaștem, începutul de la care am pornit și spre care ne îndreptăm, a fi lumină înseamnă libertatea extraordinară a vieții... intensitatea luminii pe care o
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
unde și în ce fel își petrecuse noaptea Callistus. Mai târziu s-a descoperit că acei conjurați îi erau mai apropiați decât s-ar fi crezut. Înainte de ivirea zorilor, toți fuseseră decapitați; leșurile lor sfârșiseră în apele fluviului, unde un vârtej înghițea imediat orice lucru. Apa curgea, câte unul se oprea pentru scurtă vreme în stufăriș, apoi apele umflate duceau cu ele totul, departe, spre gura tulbure și nisipoasă de la marea Tyrrhenum. Astfel dispăru riscul ca vreunul să vorbească. Un soldat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
surprind Înfricoșat de mine Însumi, mâinile mele se Înalță Încet, ajung la umerii ei, la gât, Îl Înconjoară alene pline de tandrețe, unde este mai fragil, Îl mângâie cu pasiune latentă; o mai văd cum mă urmărește, răpită, turmentată de vârtejul clipei, buzele umezite, ochii ușor aburiți, nasul dilatându-se senzual, gura Întredeschisă, ochii, fața albă, palidă; pieptul ei tresărind, zbătându-se să nu se trădeze, să nu se sufoce de presiunea lăuntrică; mă scutur ca de o amețeală, mă descopăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
stau singur În amurg, atunci când lumina crepusculară se umflă de energii ciudate, ce fac să se audă șoaptele inaudibile ale obiectelor: este ca o dilatare de forme, de sunete, de culori și de gânduri ce se amestecă toate Într-un vârtej. În acea clipă, se petrece depășirea stării de materie, ce se surpă cu dulce lentoare În altceva. Ați auzit vreodată acel gurluit al porumbeilor sălbatici, ați perceput acea senzuală frecare a sunetelor În aer, ca și cum o planetă trece pe lângă altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
În răchitele Înalte și bozii solzoși ce cresc din abundență la marginea gârlei; deodată, un fel de tirbușon invizibil Înșurubează plantele, făcându-le să se agite, să sâsâie, să șoptească, să miorlăie cu glasuri de motan sau să latre. Un vârtej se iscă din senin, ridicând brusc În aer diverse obiecte, cum ar fi hârtii, mărăcini, frunze sau pălăria cu cap cu tot a unui ins, ce se afla din Întâmplare În chiar centrul acelui gol, al acelei absențe așteptând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Eminescu. Un alterego al acestuia sau al nostru? (marți) În acel interval liminar cât am traversat senzația de Înec iminent, am avut revelația Întregii mele existențe, concentrate În efigia câtorva acte personale. Nu puteam să opresc În nici un fel acel vârtej de imagini care mă asaltau vertiginos, venind toate de undeva, din memoria celulei memoriei, În valuri simultane ce se vizualizau instantaneu. N-am Înțeles această voință de vizualizare tiranică a acelor Întâmplări trecute ce erau ale mele (de fapt, fuseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Surprindeam Încercarea supranaturală a creierului de a declanșa acele energii de rezervă care să-mi vină În ajutor, acea precizie În acțiune a mecanismului intermolecular de autoapărare În acest moment când proiecții tridimensionale Îmi turbionau vederea vizionară, Înșurubând-o În vârtejul amețitor al apei, al sălciilor de pe mal Înspăimântător de concrete, al brațelor Înfigându-se adânc În materia vâscoasă, alunecoasă, grea, ce mă trăgea În jos, să-mi acopere mișcarea, corpul, vederea interioară. Ah, nu mai pot să respir, mă sufoc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
bine În individualitatea mea. Duceți-vă dracului, oameni nebuni și orbi... Vă voi pedepsi eu odată pe toți, și pe tine, Dinu. Ți-aduci aminte de seara În care sufletul meu, abia stăpânit de voință, urla de deznădejde, pe când, În vârtejul unui vals amețitor, o pereche se strângea tare Îmbătată de simțuri, ți-aduci aminte cum mi-ai călcat mândria În picioare, ți-aduci aminte ce aer de superioritate ți-ai dat când aveai papillon la gât? Și tu Îți vei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
viu dincolo de cuvinte și semne Bolboroseală nearticulată Într-un mârâit arhaic și repetat Mă voi arunca oare vreodată, cu liniște necăutată, pe mine În mine? Te-ai atașat de materie cu rădăcinile tuturor ierburilor și buruienilor Ca un disperat În vârtejul Înecului acuma zbieri ajutor Capul tău Încins de gânduri aprinse a căzut secerat ca de trăsnet Dar limpezimea aceasta nu se altoiește natural În sămânță, Cum de circulă-n mine atâta curent ereditar? Lucrurile ce-mi caută palmele renasc vârtos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
jocului, le strălucesc ochii, așteaptă Încordați să vadă cine mai comunică, se reped În Întrecere să prade apa de darurile Închise În forme de hârtie. Cine ajunge primul În posesia cuvântului scris, iată proba; apa are aici mari gropi rotitoare, vârtejuri din care, odată intrat, nu prea se mai iese. Se spune „a dat Într-un vârtej“ și nu se mai comentează. Oltul Își cere victimele ca mitul să dureze și nu e an să nu se Înece un tânăr. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
prade apa de darurile Închise În forme de hârtie. Cine ajunge primul În posesia cuvântului scris, iată proba; apa are aici mari gropi rotitoare, vârtejuri din care, odată intrat, nu prea se mai iese. Se spune „a dat Într-un vârtej“ și nu se mai comentează. Oltul Își cere victimele ca mitul să dureze și nu e an să nu se Înece un tânăr. De aceea, mama s-a opus cu toate mijloacele de care dispunea ca să mă scald vreodată În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]