7,043 matches
-
de heroină. —Nu aș lua cu mine nici telefonul mobil dacă aș putea. Din același motiv. Davis ignoră ultima remarcă. —Hotelul tău e doar la o clădire distanță. Poți să te aranjezi și apoi șoferul te va duce acolo. Numele văduvei e Rachel. Capitolul 6 Ierusalim, luni, 7.27 p.m. Strada era blocată, pe ambele părți erau parcate mașini cu roțile din spate urcate pe trotuar. Era un cartier cu reputație bună, Maggie putea să-și dea seama de atâta lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
câteva cuvinte în ebraică, întorcându-se din când în când spre un grup de trei oameni așezați pe niște scaune neobișnuit de joase. După ochii roșii și nasurile umede, Maggie presupuse că erau rude de gradul întâi ale lui Guttman: văduva, fiul și fiica. Dintre cei trei, fiul era singurul care nu plângea. Privea drept înainte cu ochii lui negri, uscați. Maggie simțea mulțimea în spatele ei. Nu era sigură ce trebuia să facă. Ar fi trebuit să-și aștepte rândul pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
tuns. După felul în care gravitau oamenii în jurul lui, părea să fie o persoană importantă sau de succes, într-un fel sau altul. Are aproape de patruzeci de ani, observă Maggie; după toate aparențele, e neînsurat. Și în cele din urmă, văduva. Ghidul ei se aplecă, astfel încât femeia îndurerată să-l poată auzi. Îi vorbi intenționat în engleză. —Doamnă Guttman, această domnișoară e din Statele Unite. Vine de la Casa Albă, de la președinte. Maggie nu se mai obosi să-l corecteze. Îmi pare atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
mai obosi să-l corecteze. Îmi pare atât de rău pentru pierderea pe care ați suferit-o, spuse ea, înclinându-se adânc și întinzându-i mâna. Vrem să știți că poporul american se roagă pentru dumneavoastră și pentru familia dumneavoastră. Văduva ridică brusc privirea. Avea părul vopsit în negru, ochii fiind aproape de aceeași culoare. O apucă pe Maggie de încheietură, așa că fu silită să privească acei ochi negri, încă umezi și ațintiți asupra ei cu o intensitate neobișnuită. —Vii de la președintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
O chestiune de viață și de moarte. Nu doar viața lui sau a lui Kobi, ci a tuturor oamenilor din țara asta, din întreaga regiune. Văzuse ceva, domnișoară Costello. —Vă rog, doamnă Guttman... interveni bărbatul care le făcuse cunoștință, dar văduva îi făcu semn să se retragă. Maggie se aplecă mai tare. —Spuneți că a văzut ceva? — Da. Un document, poate o scrisoare, ceva. Nu știu exact, dar ceva de o foarte mare importanță. În ultimele trei zile de viață, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
infiltra cineva acolo. Nu vrem să excludem posibilitatea ca tipul care l-a împușcat pe Guttman să o fi făcut intenționat, urmărind niște scopuri obscure. Maggie se aplecă în față, fiind pe cale să aducă în discuție ciudata ei întâlnire cu văduva lui Guttman din seara anterioară. Mesajul lui era urgent, domnișoară Costello, o chestiune de viață și de moarte. Probabil că aducerea în discuție a unui astfel de lucru o să pară nebunească. Pe de altă parte... Era prea târziu. Miller se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
care o punea pe gânduri. Insistase asupra faptului că soțul ei văzuse ceva în ultimele trei zile de viață - un document, o scrisoare - care ar putea schimba totul. Maggie își privi încheietura pe care i-o strânsese atât de puternic văduva. Biata femeie. Era atât de îndurerată, încât începuse să-i spună vorbe mari ei, care îi era complet străină. Maggie mai văzuse oameni care pierduseră persoane dragi și care încercau din răsputeri să dea o semnificație înaltă morții violente a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
pe care o avusese în casa îndoliată cu Rachel Guttman. Până acum nu spusese nimănui nimic despre asta. Dacă ar fi fost provocată, ar fi susținut că nu luase în serios vorbele bătrânei, că le privise ca pe bazaconiile unei văduve traumatizate. Oricum era cel puțin pe jumătate adevărat. Dar cuvintele doamnei Guttman îi produseseră o impresie puternică. Și acum această legătură - dacă exista într-adevăr - cu palestinianul mort. Totul era mult prea speculativ ca să merite să-i informeze pe colegii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
-și prezinte descoperirea șefilor. Șeful filialei CIA era destinația evidentă: trebuia să-i spună lui ce știa și el avea să-și dea seama ce însemnau lucrurile acelea. Tot ce trebuia să facă era să-i mai pună câteva întrebări văduvei lui Guttman. Luase această decizie cu mai puțin de jumătate de oră în urmă. Acum taxiul făcea colțul pe strada familiei Guttman: în curând avea să aibă răspunsurile necesare. Merg pe jos de aici, îi spuse șoferului. Mulțimea care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
cumpăra, indiferent cât de obscură era întrebuințarea lui. — Ș-acu’ spune-mi ce-a zis omu’. Doamna Reilly puse să fiarbă o oală cu lapte pe aragazul ei victorian. Cât am de plătit? I-ai spus că-s o biată văduvă care are de-ntreținut un copil? — Da, i-am spus, zise polițistul Mancuso, stând foarte drept pe un scaun și privind cu jind spre masa de bucătărie acoperită cu mușama. Te superi dacă îmi pun barba pe masă? E cam cald
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
trăi oriunde. Lumea-i rea, ascultă-mă ce-ți spun. E una aici la mine-n bloc care o să se-aleagă c-o cărămidă-n cap dacă mai trăncănește mult despre mine. Mi-a spus cineva că m-a poreclit „văduva veselă“. Dar las’ pe mine, o aranjez eu. Ș-așa bănuiesc că umblă cu unu’ care lucrează-n port. Am să-i scriu lu’ bărbată-su’ o scrisorică anonimă ca s-o învăț minte. Știu ce-nseamnă astea, drăguțo. Adu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
îi spusese că trebuia să-l vadă, imediat. — Corectează-mă dacă mă înșel, spuse Marilee Hunter. Fata domnului Weller a obținut un test de paternitate postmortem, care arată că ea și tatăl ei nu au același ADN. Cu toate acestea, văduva a insistat că Weller era tatăl fetei și a cerut noi teste. Tu mi-ai trimis probe de sânge, splină, ficat, rinichi și testicule, deși toate fuseseră compromise din cauza infuziilor de la casa de pompe funebre. Evident, căutai o himeră. — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
-și otrăvească soțul? Nu se putea exclude posibilitatea asta. Oamenii își ucid consorții și pentru mai puțin de atât. Marty se trezi gândindu-se serios la doamna Weller, amintindu-și tot ce se întâmplase în timpul exhumării. Revăzu scena în minte: văduva înlăcrimată, sprijinindu-se de fiul ei înalt, cu fiica îndatoritoare stând alături, ținându-i șervețelele lui mami. Totul foarte înduioșător. Numai că ... În momentul în care sicriul fusese scos din pământ, Emily Weller devenise agitată. Dintr-o dată, văduva îndurerată a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
în minte: văduva înlăcrimată, sprijinindu-se de fiul ei înalt, cu fiica îndatoritoare stând alături, ținându-i șervețelele lui mami. Totul foarte înduioșător. Numai că ... În momentul în care sicriul fusese scos din pământ, Emily Weller devenise agitată. Dintr-o dată, văduva îndurerată a vrut ca totul să se termine repede. Să nu ia corpul la spital. Să nu ia prea multe probe de țesut. Femeia care ceruse o analiză ADN minuțioasă părea să se fi răzgândit subit. De ce oare? se întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
că, În nu mai mult de o săptămână, clienții stăteau la coadă la ușa ta. Așa Își croise mătușa Banu drum până În vârful scării artei clarviziunii, devenind din ce În ce mai faimoasă cu fiecare treaptă. Clienții ei veneau din tot orașul, fecioare și văduve, fetișcane și bunicuțe fără dinți, bogați și săraci, fiecare măcinat de propriile Îndoieli, fiecare murind de curiozitate să afle ce le pregătise Fortuna, forța aceea feminină și capricioasă. Veneau acolo cu o grămadă de Întrebări pe buze și plecau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de tata, ar fi fost un Început prost. — Sau, dimpotrivă, unul bun... În epoca primilor martiri, Biserica le canoniza pe tinerele patriciene care se consacraseră numai lui Dumnezeu și nu unui soț. Sfînta Cecilia, În momentul decapitării, era fecioară și văduvă totodată. Socotește-te fericit. Ai fi putut primi rolul soțului ei, Valerian. — Vrei să spui că, În felul nostru, eram niște martiri? La fel ca acei creștini care erau Închiși și cusuți În piei de animale Înainte de a fi hăituiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
momentul următor, să facă stânga-mprejur și să o ia la fugă cu pași mari, strigând peste umăr: Cizme! Excelente! Porfiri avea impresia că acesta rânjea. § Numărul casei se dovedi a fi șaptesprezece. O plăcuță indica faptul că imobilul aparținea văduvei Consilierului de Stat S.P. Ivolgin. Ușa, din stânga cariatidei centrale ce mărginea pasajul, dădea direct în stradă. Menajera care deschise ușa era îmbrăcată într-o rochie gri curată peste care avea un șorț bine apretat. Părul îi era legat strâns înăuntrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
și fără excese. Pereții și podeaua erau plini de carpete caucaziene, iar în aer se simțea un miros de mirodenii care îi gâdila plăcut nările. ă Cred că ar fi mai bine să vorbiți cu Anna Alexandrovna. ă Stăpâna dumitale? Văduva Ivolgina? ă Da. ă Desigur. Dar aș dori să vorbesc întâi cu dumneata. Cum te numești? ă Katia. ă Când a fost ultima dată când l-ai văuzut pe Goriancikov, Katia? ă Stepan Sergheivici. Numele său este Stepan Sergheievici Goriancikov
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
cu nerăbdare. ă Stepan Sergheievici, răspunse Katia cu voce slabă. Este mort. Porfiri observă cu interes schimbările rapide de pe fața Annei Alexandrovna și, deși îi erau greu de spus cu certitudine ce emoții îi inspirase această veste, Porfiri simți că văduva era sincer îndurerată. ă Mă tem că asta nu e tot, spuse Porfiri. Boria - administratorul dumneavoastră, cred - este și el mort. Porfiri se uită vinovat spre Katia. ă Oh, asta e groaznic! Groaznic! strigă Anna Alexandrovna, ducându-și o mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
se decide să ți-o acorde. ă Hotelul Adrianopole. Sunt mesager acolo. ă Foarte bine. și unde se află Hotelul Adrianopole? ă Pe Balșoi Prospect. Insula Vasilievski. ă Mulțumesc. Acuma, te rog, Dmitri, poți să îmi spui de ce spionai casa văduvei Ivolgina, de pe Strada Bolshaia Morskaia. ă Nu spionam. ă Ba spiona, insistă Katia. ă Îl așteptam pe pitic. Porfiri îi aruncă o privire plină de înțeles Katiei și îl aprobă atent pe Dmitri. ă Am înțeles. De ce îl așteptai? ă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
cumpăra o sticluță de parfum. ă Ar trebui să fie cineva care cunoaște ce parfum folosește? Porfiri Petrovici încuviință. ă Menajera, de exemplu, sugeră Liputin. Porfiri Petrovici își strânse buzele, ca și cum ar fi impresionat. ă Alaltăieri, când am fost la văduva Ivoglina, am observat un miros neplăcut în aer. Tocmai îmi stinsesem țigara și este binecunoscut că fumului de țigară în combinație cu acidul cianhidric poate conduce la asemenea o reacție. Atunci am întrebat-o pe menajeră despre ce e vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
niciodată căsătorit! zise ea mai tare decât de obicei, ca s-o poată auzi toți. Se aplecă spre Desert Rose și-i șopti: — Nici măcar nu trece prin vreun divorț, ca știm-noi-cine. E un bărbat bun, generos, iar femeia e o văduvă sărmană pe care o ajută cu afacerea ei. Desert Rose dădu ochii peste cap și Întoarse privirea, În timp ce un SUV negru trăgea deja În fața rulotei. Șoferul coborî și le deschise portierele. Desert Rose se uită la Kitty și zâmbi ciudat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Ei dețineau toată coasta, pe o lungime de aproape 43 de kilometri. Toți ceilalți erau ținuți la distanță de porți Închise cu lanțuri și de paznici Înarmați, care patrulau călare pe dealuri. Frederick și May Rindge. Când tipul a murit, văduva a Început să le permită vedetelor de cinema mai Întâi să Închirieze, apoi să cumpere pământ, și uite așa s-a format Colonia. E o zonă destul de exclusivistă. — Pare mult mai... cum să zic... mai puțin prelucrată decât Hamptons, observă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
atât, Atunci pe mâine, vă aștept, și vă mulțumesc încă o dată, Pe mâine. Or, alergând gândul simultan în toate direcțiile, cum înainte s-a explicat foarte clar, și avansând odată cu el sentimentele, nu va trebui să ne surprindă că mulțumirea văduvei că va primi un urcior gratis i-a moderat pe moment supărarea care o scosese din casă într-o după-amiază atât de tristă ca să meargă să viziteze ultima locuință a soțului. Bineînțeles că, deși stă încă la intrarea în cimitir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
țară, să fie cunoscută. Cipriano Algor își amintea că își exprimase condoleanțele la ieșirea din cimitir, în același loc unde câteva luni mai târziu s-au întâlnit din nou ca să schimbe impresii și promisiuni despre un urcior spart. Era o văduvă în plus în așezare, încă o femeie umbând în doliu negru timp de șase luni, urmate de alte șase fără atâta rigoare, și are mare noroc, pentru că a fost o vreme când doliul a împovărat mai mult trupul femeii, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]