4,335 matches
-
poziției financiare diferiți stakeholderi, precum și a particularităților analizei ai cărei destinatari sunt aceștia; • Înțelegerea valențelor informaționale ale analizei lichiditate - exigibilitate pe baza bilanțului financiar; • Înțelegerea valențelor informaționale ale analizei funcționale a bilanțului; • Înțelegerea valențelor informaționale ale analizei bilanțului economic; • Înțelegerea valențelor informaționale ale analizei situației modificărilor capitalului propriu. 4.1. O introducere în context Din punct de vedere terminologic, echilibrul financiar poate avea numeroase accepțiuni. Se poate vorbi despre o companie echilibrată în cazul în care veniturile sunt mai mari sau
Management financiar Volumul I Diagnosticul financiar al companiei by Victor DRAGOTĂ, Laura OBREJA BRAȘOVEANU, Ingrid-Mihaela DRAGOTĂ () [Corola-publishinghouse/Science/198_a_286]
-
stabilit o tipologie filosofică a imaginii 5: 1. Imaginea-copie caută sensul absolut, născut din dialectica vizibil/invizibil; 2. Imaginea-model este reprezentarea logică a realității; 3. Imaginea-fantomă, ca reprezentare psihică, aparține domeniului memoriei, visului, halucinației; 4. Imaginea poetică imprimă creației umane valențe retorice și estetice. Liant ontologic între latura senzorială și capacitatea intelectivă a naturii umane 6, imaginea, ca fenomen complex, dezvăluie nevoia omului, din toate timpurile, de a-și imagina multiple fețe ale lumii percepute. Astfel, imaginația a fost definită ca
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
23. "Fenomen primar" și pentru Jean Burgos, "imaginea se definește, de la început, prin dinamismul ei" 24. Imaginea, ca "element viu" 25, dar și ca o "aproximare" 26, construiește "sintaxa imaginarului" 27 care dezvăluie un "limbaj în acțiune" 28. Plecând de la valența relațională a imaginii, ca liant ontologic între lumi imaginare, Régis Debray face un portret al imaginii, înțeleasă ca alteritate existențială, de la ideosferă până la videosferă 29. Cele trei etape ale umanității logosfera, grafosfera și videosfera sunt descrise din perspectiva dictonului "la
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
cu un anumit flăcău. De sărbători se ungeau cu usturoi ușile, clanțele, ramele ferestrelor și "ghizdurile" hornului pentru a le proteja de "duhurile pământului dezlănțuite în lume" 80 3. Meta-imaginea De la reprezentarea omenescului, ca structură antinomică ( divin-non/divin), casa capătă valențele unui instrument de cunoaștere a identității proprii; ca alteritate gnoseologică, casa reconstruiește umanul din perspectiva integrării în universal 81: "Dracul a făcut casa, dar fără ferești; cara cu sacul lumina în casă. Trece Dumnezeu pe acolo și îl vede tot
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
casă. " 92 Astfel, ceremonialul nupțial este o continuare a ritualului de inițiere, specific imaginii mitice, dar și o împlinire a omenescului, din perspectiva integrării în existențial.93 Meta-imaginea se înfățișează ca un sincretism al devenirii arhetip-mit în care oratio capătă valențele unui spațiu al reprezentărilor semantice primare: "Bună vremea, / Bună vremea, / Boierul de casă / Boieri pământești / Și sfetnici domnești! Boierul de casă / Afară să iasă / Căci cu el voim / Ceva să vorbim! Tatăl fetei: Cine sunteți dumneavoastră / Ce căutați la curtea
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
a vieții", "mijloc de purificare", "centru de regenerescență"127 apa devine "instrument al ordaliei"128 care cântărește axiologic primordialitatea. Primenind lucrurile create, apa se înfățișează ca hierofanie, "sămânță divină", "lumină", "cuvânt, verb generator" 129. Deschiderea lumii ca potențialitate hierofanică transformă valențele expiatorii ale apei în dinamică a logosului tămăduitor. Temelie primordială a universului, simbol al vieții, apa este un element dual, reprezentând, pe de o parte, substanța din care iau naștere toate formele, iar, pe de altă parte, este și un
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
anulează divorțul dintre viață și moarte, iar apa ritualică (lustrală sau magică) purifică pământul de amintirea increatului. Absența apei, în schimb, este asociată, în multe mitologii, cu infernul sau cu "lumea morților"131. În mitologia română, apa a avut aceleași valențe primordiale, de element, substanță esențială și germinativă sau de categorie proteică și generatoare de viață. De la cuplul demiurgic Fârtat / Nefârtat, apa este duală, pe de o parte este sursă a vieții, iar, pe de altă parte, este substanță care va
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
cu o măturiță curată. Doamne ferește să mături cu mătura de pe jos! Pe foc trebuie să-l ții în cinste, că și el în cinste te ține și îți dă minte."155 La huțuli, rostirea focului e tabu, tăinuirea cuvântului are valențe apotropaice: "Focului să nu-i zici "foc", ci "vatră". La huțani, în munți, să te audă că zici "foc", te-ar omorî! Ei numai "vatră" zic. Focul se mânie când îi zici foc, căci el nu e focul acela mistuitor
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
auriți. / L-acei meri / Și-acei peri / Pică două lumânări, / Pică două, / Pică nouă, / Pică douăzeci și nouă, / Să se facă-un feredeu, / Să se Scalde Dumnezeu, / Dumnezeu / Cu fiul său..."419 În cadrul sărbătorilor de iarnă, focul, alături de apă, capătă valențe profetice. În ajunul Anului Nou, fetele își caută ursitul și în vatra focului cu ajutorul perilor de porc: fiecare fată ia, pe rând, câte doi peri de porc, îi botează cu numele unor feciori și îi pun în vatra focului, care
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
eu să fiu păuniță, / Podoghiță, / De la munte scoborâtă, / De toată lumea iubită, / Feciorii ce m-or vedea / În brațe că m-or lua, / În frunte m-or săruta, / În fruntea jocului m-or purta!"434 Interferența dintre sacru și profan transformă valențele focului într-o reminiscență anistorică a unui illo tempore în care sacralitatea a căpătat față umană. Pentru rememorarea ritualică a unor scene biblice se fac, în Joia Mare, de dinaintea sărbătorilor pascale, focuri în ogrăzi, dis-de-dimineață, înainte de a cânta cocoșii a
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
apără casa de grindină dacă se pune pe foc atunci când este zloată mare.451 Întemeierea mitică a comunității tradiționale avea loc în urma unui ritual de consacrare a "centrului", fiind marcat de "stâlpul cosmic" care încadra satul în universal, dobândind, astfel, valențe sacre. Acest stâlp cosmic avea rol apotropaic și desăvârșea satul arhaic.452 CAPITOLUL II EPISTEMA LINGVISTICĂ A SPAȚIULUI IMAGINAR II.1. EPISTEMA LINGVISTICĂ UN SPAȚIU AL INTERFERENȚELOR Din punct de vedere filosofic 1, episteme reprezintă, pe de o parte, cunoșterea
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
la alta, prin intermediul unei serii de operații succesive și elementare, capabile să surprindă realitatea"; în gândirea modernă se poate vorbi de discursul ca "sistem".26 În sens clasic, raționalul, reprezentat de "cunoașterea discursivă", era opus cunoașterii sensibilului 27, discursul având valențele logos-ului grecesc. Din punct de vedere lingvistic, discursul se definește prin intermediul unor opoziții: discurs/frază (discursul este o succesiune de fraze); discurs/limbă (limba ca sistem de valori virtuale, se opune discursului care utilizează limba într-un context dat
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
cunoaște multiple ipostaze care structurează spațiul poetic ca spațiu al metamorfozelor: "Acolo-n vale la pârâu, / Spală mândra dorul meu; / Tot îl spală și-l albește / Și-n izvor se limpezește, / Tot pe mine mă iubește."64 Apa descântată capătă valențe magice prin intermediul dialogului imaginar, construit pe baza paralelismului analogic: " Bună dimineața, apă curgătoare. / Mulțumesc, maică, frumoasă ca o floare. Tu ai spălat deal și vale / de mâl, de piatră și rugină, / Spală-mă și pe mine de uri, / de guri
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
rămâne, / Plânge frunza după mine, / Că n-am făcut nici un bine. Și chiar de-am făcut vreun rău, / Mi-a răsplăti Dumnezeu!"91 În basme, elementele cosmice antropomorfizate realizează schema narativă, participând, în același timp, la acțiunea propriu-zisă, având multiple valențe. Astfel, natura realizează cadrul parcursului inițiatic, vestind și prevestind destinul: "Lângă curtea aceea se afla un măr nalt și frumos, carele înflorea îndată ce sosia ficiorul babei acasă; și când se ducea de acasă, pica floarea. Mărul acesta era așadară sămnul
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
de-avrământ, / Cât am umblat pe pământ, / Am cântat și-am să mai cânt / Până m-or băga-n mormânt, / C-așa am fost eu făcut."221 Interferența genurilor transformă "cântul" în "poveste" a propriei vieți în care personajul liric are valențele unui indice al narativității: "Nu pot citi și nici scrie, / Să-mi pun doru pe hârtie; / Nu pot scrie, nici citi, / Știu din gură-a povesti. De-ar ști mâna mea a scrie, / Multe ți-aș mai spune ție; / De
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
o structură operațională de imagini. Ca structură relațională, mitul redimensionează percepția asupra spațiului și a timpului, transformându-le în categorii poetice predicaționale. Sub pecetea prezentului etern, recuperat prin rit, ritual și ceremonial, metamorfozele spațio-temporale soarele, luna, pasărea și șarpele capătă valențele unor categorii poetice relaționale. Astfel, procesul semantic, care învestește mitul ca discurs polifonic, poate fi reprezentat în felul următor: Interdependența categorială formează nucleul semantic al discursului mitic polifonic: III.1. DISCURSUL MITIC UN DISCURS POLIFONIC Filosofic și antropologic, mitul este
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
ale continuității naturii sale, un fel de spații limită (...).Astfel, spațiul satului arhaic este un spațiu discontinuu".32 "Fenomen cu desfășurare ciclică a existenței", "un întreg organic" și "cadru existențial și categoric al cunoașterii"33, timpul, din cultura tradițională, capătă valențele unui "cosmos viu": "Activitățile omului se produc în funcție de ritmul anotimpurilor, de ritmul cosmic, de la mersul cerului până la cel impus de fenomenele meteorologice, dar aceste activități se depun și în funcție de prezența unor reprezentări și unor rânduieli tradiționale care ordonează și îndrumează
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
a vieții. Ca simboluri ale spiritului și ale cunoașterii, păsările sunt ipostaziate ca divinități care dețin secretele celor trei lumi. Știința cunoașterii "limbii păsărilor" este dobândită în urma inițierilor în tainele vieții și morții. Pasărea poate prevesti destinul implacabil și moartea, valențele oraculare fac posibilă descifrarea viitorului, după strigătele și zborul păsărilor, artă practicată de romani și moștenită de la etrusci.230 Zborul păsărilor reprezintă, în majoritatea mitologiilor, un simbol al relațiilor dintre cer și pământ, ca prevestire, "mesaj al cerului". Desenele preistorice
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
în cuiburile altor păsări, iar puii săi, mai mari, îi răstoarnă pe ceilalți pui din cuib, tocmai pentru a avea parte de mai multă hrană; cucul nu-și face cuib, nu-și clocește ouăle și nu-și hrănește puii. În ciuda valențelor negative, cucul este considerat, în mentalitatea tradițională, un simbol al primăverii și al dragostei pătimașe, căruia i se dezleagă limba de la Blagoviștenie până la Sâmpetru. Pasăre-oracol, despre care se spune că duce și aduce cucul în spate, este barza, prevestitoare și
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
miezul nopții, când cântă întâi cucoșul, toacă în cer și atunci îngerii dănțuiesc."263 În mitologia universală, pasărea care reprezintă armonia și plenitudinea, simbol al fertilității și ipostază zoomorfă a pomului vieții, este păunul care reprezintă imaginea spiritului universal, având valențe demiurgice 264: Când a împodobit Dumnezeu păsările și le-a pus pene, mai întâi l-a gătit pe păun și pe urmă pe păuniță. Ei i-a pus numai crucea în cap și îndată a cântat cucoșul, ș-a rămas
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
adevărat taumaturg. Fierul, extras din măruntaiele pământului, este de origine divină, protejând împotriva răului. Asocierea pasăre fier construiește principiul dualității i-materialitate / materialitate, făcând posibilă comuniunea dintre pământesc și ceresc. Într-un descântec pentru "durere de cap", realitatea imediată capătă valențele fierului, tocmai pentru a fi apărată de puterile malefice: "La stânca de fier, / O pasăre de fier / O scos puii de fier, / Cu clobanț de fier, / Cu aripi de fier, / Cu toate de fier. / Puii o prins a țipa / Și-
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Într-un vârf de minte nalt, ( O șerpoaică a fătat, / Cum a fătat, / Așa a crăpat. / Așa să crape, / Să răscrape / Toate pociturile, / Toate deochiturile, / Din crierii capului, / Din fața obrazului."375 Vocativul descriptiv, ca substitut metaforic al cauzei patologice, transfigurează valențele răului, prin intermediul imperativului antinomic, afirmativ / negativ, plasat într-un spațiu ritualic, prin utilizarea deicticelor temporale: "Veveriță pestriță, / Nu umfla, / Nu bursuca! / Atunci umflă, / Atunci bursucă / Când a face / Laur-balaur / Cuib în crucea bradului / Și în vârfu molidului. / Atunci și nici
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
aderare la poezia militantă. Faptul este o expresie a dezamăgirii și revoltei împotriva războiului care a generat o artă minată de spaime și coșmaruri, de pierdere a lucidității, pe un fond lăuntric zguduit de o întreagă tragedie morală. Poezia capătă valențe militante la cei solidari cu o lume ce construiește noi structuri sociale și la cei care rămân să aspire la acest viitor, în cadrul vechilor structuri; gesturile și mesajele lor profetice închizând în ele schimbările ce vor veni. Un exemplu elocvent
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
trecere de la concret la abstract și de la abstract la concret; de la o lărgire progresivă a spațiului de cunoaștere, la îngustarea lui, pentru coborârea în adâncuri; așa se explică reluarea familiarei reprezentări a lui Vișnu, exploatându-i în sens uman și valențele simbolice 1. " Când eram tânăr, mă comparam cu un zeu indic,/ zeu cu foarte multe brațe, foarte multe picioare/ îmi place să spun că brațele și picioarele/ mi-au fost rupte și că/ mi-au lăsat numai două brațe, dinspre
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
sept 1947 ("cînd se instaurase dictatura și se legifera frica"), în Botoșani. Absolvent Magna cum laude al Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică "I. L. Caragiale" din București, promoția 1971, clasa prof. Radu Penciulescu. Doctor în Arte, cu Disertația Spectacolul ascuns valențe interpretative și spectaculare ale teatrului shakespearian, apreciată cu distincția Summa cum laude la UNATC, în ianuarie 2001. Profesor Honoris Causa al Universității Babeș-Bolyai, 2008 și Doctor Honoris Causa al Universității de Arte din Tîrgu-Mureș, al Universității de Arte "George Enescu
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]