128,121 matches
-
Pentru că - vorba unor agasante reclame - merită! Născut, de altminteri, pe aceste meleaguri, cu oleacă de moșioară și un conăcel la Ruginoasa (în paranteză fie spus, redobândite prin voința politică a mult huliților țărăniști), așadar, legat cu ceva fire de capitala veche a Moldovei, dl. Theodorescu, ajuns senator, a întărit promisiunile. Optimismul oamenilor din cultură creștea de la o conferință de presă la alta, de la o declarație la alta, toate, făcute, cum s-ar zice, la fața locului. N-a durat mult și
Demagogi cu ștaif by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/13079_a_14404]
-
trece în revistă toate „problemele” cărții despre care scrie, cenzorul se mulțumește să spună că aceasta se află în faza de „bun de tipar”. În felul acesta el transferă responsabilitatea unui verdict decisiv spre eșaloanele superioare. Nici o istorie literară mai veche sau mai recentă nu pomenește nume precum Moraru Fl., Ciuchi E., Andreescu E., Pop Cecilia, Orbenco Romeo, Brătescu C., Dârnă Al., Miroiu I., Velea I, Gutter C., Bârnă Al., Takacs M., Anghel P., Iordan Alina, Rothenari K., Neamțu D., Molho
Foiletoniști de partid și de stat by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13055_a_14380]
-
mai vie, însă, din carte o reprezintă fragmentele de jurnal, cele autobiografice și scrisorile lui Emil Cioran. Stîngăcia se pierde pe măsură ce amintirile copilăriei sale curg și cu toată autocenzura, nu-și poate opri o tresărire sentimentală cînd vorbește, cu tot vechiul tipic al evocărilor familiale, de originea, formarea și viața mamei sale. Extraordinară este și descrierea vechii Constanțe și a atmosferei de la întîlnirile în familie. Unică savoare în a cărei căutare pleacă de fapt în acest text. De aceea nimic tragic
Potestas clavium by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/13083_a_14408]
-
Cioran. Stîngăcia se pierde pe măsură ce amintirile copilăriei sale curg și cu toată autocenzura, nu-și poate opri o tresărire sentimentală cînd vorbește, cu tot vechiul tipic al evocărilor familiale, de originea, formarea și viața mamei sale. Extraordinară este și descrierea vechii Constanțe și a atmosferei de la întîlnirile în familie. Unică savoare în a cărei căutare pleacă de fapt în acest text. De aceea nimic tragic nu o destramă, în ciuda nenorocirilor care nu i-au iertat. În încheiere, o nedumerire: ne întrebăm
Potestas clavium by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/13083_a_14408]
-
ar trebui să se apuce de reforme, Toa’șul a răspuns exact în stilul urmașului său: „Despre ce reforme vorbește tovarășul Mihail Sergheevici? Astfel de reforme noi am făcut de mult!” La urma urmelor, cine să asculte cerințele europene? Garda veche de politruci de pe vremea lui Ceaușescu? Ori mai noii diletanți și sicofanți ce nu scot o vorbă fără să ne prevină că-l citează pe Năstase? Măreți cum suntem, nu acceptăm lecții de la nimeni. Ion Rus, omul de la interne, pune
Ce caută bulgarul în Germania?! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13078_a_14403]
-
aceia care calcă în picioare sentimentele omenești cu grația unei antilope. Barbara, ca multe ființe slabe, era binevoitoare, înclinată către înduioșare, către iertare, și nu era crudă decît în mod inconștient. Fără a fi crudă, Veronica cea asemănătoare zeilor din vechiul Olimp nu era nici bună, nici rea, și, ca orice ființă combativă aparținînd unei elite, era lipsită de milă, vindicativă și predispusă la iremediabile pasiuni. Era călugărița, manta religioasă care-și devorează dragostea din exigență biologică de absolut.
Salvador Dalí - Chipuri ascunse by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13046_a_14371]
-
recuperate din mers, pe care editorul le-a grupat tematic Despre artă (de la 1 la 69), Despre viață (de la 170 254). Întârzierea cu care se produsese tipărirea aforismelor a fost datorată exclusiv sculptorului Însuși. Brâncuși „susținea, potrivit unei credințe mai vechi, că orice idee, odată scrisă, Își pierde caracterul oral, viu, de circulație permanentă și șlefuire continuă, devine un lucru Închis , mort, În zidul de cărți, din bibliotecă”. Cum multe dintre aforisme - adevărate pilde de viață și cugetare - erau rostite de
IDEI DE ARHITECT ÎN AFORISMELE LUI BRÂNCUȘI. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1448]
-
În vinele lor curge sânge de Malay (filipinezii de bază), chinezi, spanioli, americani și arabi. Limba lor este filipineza și engleza, cu alte 10 limbi, printre care predomină spaniola, și 87 de dialecte. Religia majoritară este Romano-Catolica, urmată de protestanți (vechi și noi), musulmani și budiști. Moneda națională este peso (Php.) filipinez, 1$ USA = 44 Ph. INTAMUROS este cetatea orașului, sau „Old Town”, Înconjurată de ziduri de apărare fortificate, din piatră, late până la 30 m și Înalte de 4 m, cu
MANILA - PHILIPINE. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Pompiliu Mania () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1545]
-
În liniști râzând...// În ghindă, În strugur, În floare de sori/ Vă veți prinde cu mine, / Cinstivom / Beții de lumini fulgerând printre nori.// Și vom mai trăi”. (Pătimașe iubiri). Tot de consolare, ține și poemul La ceasul : „Sunt pradă / iubirilor vechi, / ascunse. / În cămări / să adoarmă adânc./ Peste ani / să mai am / cu cine sporovăi/ la ceasul...” Există câteva poeme, de o aceeași scurtisimă Întindere, care sunt calate pe o idee ce iradiază dintr-un cuvânt-embrion. Luăm câteva exemple: logosul, relevat
LÂNGĂ REGIE ȘI SCENARII, POETUL MODERN - note de criticã literarã -. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1446]
-
Emil Brumaru Iepuri geloși din cărți cu vechi tartaj Vor sînii goi în vîrf să ți-i împuște. La granițele tale fac tapaj Pifani suavi cu sufletul în pluș de Surîs și taină, plini de nostalgii, De epoleți brodați și decorații. Vrei tu, lin cotropită, să le fii
Iepuri geloși din cărți cu vechi tartaj... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9117_a_10442]
-
curiozitate fiindcă lăsa În urmă un parfum de violete ce ne amintea de primăvară. Era unguroaică venită din Ardeal la timpul conflictelor dintre unguri și români , iar după război a rămas În Regat. După casa doamnei Iutzi, urmau câteva case vechi, dar frumoase, cu stucaturi maiestoase În jurul ferestrelor, cu uși grele sculptate și porți Înalte din fier forjat; unele fuseseră părăsite de armatorii greci când a venit războiul, apoi Închiriate diverșilor oameni veniți În oraș cu servicii la marile Întreprinderi dunărene
Strada. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Monica Ligia Corleanca () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1534]
-
repede și mai departe. Casele știute de noi nu mai sunt, au fost Înlocuite cu alte clădiri de beton impuse de sistematizarea orașului, dar strada noastră se află acolo sub acelaș nume al lui Ștefan cel Mare. Strada cu casele vechi, cu personalitate și culori diferite, a rămas adânc numai În memoria copilăriei noastre și va pieri odată cu noi. februarie, 2011
Strada. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Monica Ligia Corleanca () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1534]
-
vocilor. Rețetă Se-nfășoară distanța cu grija cu care mînuiești infinitul se-ndeasă ploaia-n rucsac șanțurile se proptesc unul de altul cum parii parfumul trandafirului se reduce la forma inițială... Amarul Tîrg Ce gust de rachiu au fațadele unor case vechi trebuie să-ți învelești conversația grijuliu în argilă cît întuneric răcoros se-adăpostește-n unele nume bistrouri expirate cum cutii de conserve vechi se-ntoarce editorialul agramat pe partea cealaltă cum un om adormit frunzișul reavăn al Parcului semnează bulevardul cu-ntîmplătoarea-i aripă
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8981_a_10306]
-
cum parii parfumul trandafirului se reduce la forma inițială... Amarul Tîrg Ce gust de rachiu au fațadele unor case vechi trebuie să-ți învelești conversația grijuliu în argilă cît întuneric răcoros se-adăpostește-n unele nume bistrouri expirate cum cutii de conserve vechi se-ntoarce editorialul agramat pe partea cealaltă cum un om adormit frunzișul reavăn al Parcului semnează bulevardul cu-ntîmplătoarea-i aripă întinde-ți musculatura bustului pe manechin cum o haină nenumăratele defăimări îți irigă obrazul cum un ogor harfa fricii adună biografiile
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8981_a_10306]
-
formidabila cavalerie blindată a celor 3000 de chars Renault, noul model Somua, cu tun de calibrul 47. În ce-l privește pe Titulescu - nu avansez deloc în contactarea lui. Pleacă mereu prin străinătăți, ahtiat să-și procure tone de mobilă veche; asta îi e patima, nu diplomația. Mă întreb cum de e omul zilei, cela sent le rance. Un parvenit găunos. Parvenitismul e blestemul României, doar parveniți în politica ei. Azi juvetele ebenist, ieri Take, feciorul lui nea Ghiță-Șapte Pantaloni; mi-
Primăvara pe Pod by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/8733_a_10058]
-
gris-clair, cravată vieux-rose și ghete cu capace albe; acostez în dosul pleoapelor une mignonne petite demoiselle și obțin un delicios rendez-vous. Asta e în sufletul meu. N-am ce face dacă apar în ochii unora cu boiul Crailor de Curtea Veche. Cartea îmi dă o ținută și apucături anume. Când sunt pe Pod, încerc să consonez cu ele, să trec prin turma bucureșteană ca un leopard; insignifianța nu e deloc potrivită. Rolul nu-mi displace, dar îl duc greu în cafenea
Primăvara pe Pod by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/8733_a_10058]
-
Ce vreau să spun? Că fără notarea mea intimă, fără jurnal, nu pot fi dezvăluit, nu pot fi înțeles. Fără jurnalul jurnalului chiar. (fragmente din romanul Ultimele însemnări, necunoscute, ale lui Mateiu Caragiale... în curs de apariție la Ed. Curtea Veche)
Primăvara pe Pod by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/8733_a_10058]
-
al îngerului exterminator vae soli se-aude de pe cel mai înalt catarg al amiezii ucigașe cine se mai poate salva să aștepte ivirea celui de pe urmă cuvânt pe buzele tale sfințite pe străzi pustii vântul scutură obloanele ruginite ale unei vechi porunci din inscripțiile gotice de pe pereții fosforescenți ai antimateriei se ivește din când în când câte un mic animal apocaliptic cu picioare de nichel stă și privește în lungul esenței divine de parcă ar aștepta să cadă din clipă în clipă
Poezie by Mihai Răcășan () [Corola-journal/Imaginative/9025_a_10350]
-
vorbeam despre eremiți și lucrul în sine dar cum să adopți un legământ de credință uite cum apele se aprind în vaduri precum un foc august în câmpia lactee ehei ziceai azi greierii nu mai cântă în paradis austrul dezgolește vechile dileme ai trecut și tu cândva prin fâșia de raze apocaliptice doar crăițele firii picotesc lângă garduri tot aerul tău o pavăză este cernită ca și cum carbonarii ar dojeni o harfă-n delir pe malul lagunei substanța își tăia venele o
Poezie by Mihai Răcășan () [Corola-journal/Imaginative/9025_a_10350]
-
Se trezi în fața șifonierului întunecat din prima cameră, obiect pe care nu-l deschisese din copilărie, când se ascundea în el de fratele său, David, ca să poată visa în liniște. Îl descuie cu emoție și îngrijorare că toate lucrurile acelea vechi se vor face scrum și se vor prăbuși peste el într-un val de praf fin. Eroare! Veșmintele generalului stăteau atât de cuminți aliniate ca pe vremea când Ieremia Popescu, plutonierul și ma-jordomul său, le aranjase militărește, cu grijă și
Mariatereza sunt eu by Florica Bud () [Corola-journal/Imaginative/9058_a_10383]
-
care ne-o propusesem. Bartolomeu Anania se găsea la Mânăstirea Văratec. Alice nu-l cunoscuse niciodată și vorbea pentru prima oară cu el la telefon, iar el nu știa nimic despre fervorile ei romanești, dar i-a răspuns ca unui vechi prieten: „Va trebui s-o amânăm, căci tocmai a venit o mașină să mă ia să mă ducă să mă Împac cu ai de la Vâlcea”. În Împrejurări oarecum similare cred că nici o secretară din Europa occidentală nu ar fi putut
Întâlniri cu Bartolomeu Anania. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Nicolae Stroescu-Stânişoară () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1556]
-
nu e mistic! - Ei, cum o să fie mistic? - Bine se aprobă, a conchis Preda punându-și semnătura. Așa am devenit eu nașul lui Daniel Turcea!” (Bartolomeu Anania, Memorii, 2008, p. 662, 663) În mai 1999 am reușit să dau urmare vechii invitații a Arhiepiscopului Bartolomeu al Clujului. Acele câteva zile petrecute acolo și mai ales nopțile noastre au fost cele mai pline de intercomunicare și - dincolo de specificitatea biografic-afectivă și ideatică - de sinergie spirituală cu acest creator oltean de zile mari, care
Întâlniri cu Bartolomeu Anania. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Nicolae Stroescu-Stânişoară () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1556]
-
Letiția Ilea hăul și pustia ea stătea bine așezată bine înfiptă în viața ei ca un felinar într-un oraș în plin război după ce pretutindeni a sunat stingerea. ea își învelea propriul trup ca o haină veche ce pocnea în fiecare zi în altă parte de atâta purtat. ea încerca să-si ascundă trupul gândurile firul de păianjen ce pornea din inimă și se înfășura pe bornele kilometrice toate acestea le ascundea ea cum o mănușă mâna
Poezie by Letiția Ilea () [Corola-journal/Imaginative/9096_a_10421]
-
țară foarte îndepărtată regină era Muzica și rege era Dansul, pe cea mai mare plăcuță de argint scria: Alegría. Fiindcă prin acele orașe prin care trecusem, oamenii se adunau la colț de stradă cu flaute, chitare și tobe, iar zidurile vechi și scorojite cântau odată cu ei, sărăcia nu putea învinge Alegría. Fiindcă în acea țară îndepărtată soarele era veșnic tânăr, viața era o bucurie: alegría de la vida. Îți privesc încheietura mâinii pe care lucește, șters, altă brățară, scumpă și banală, ornată
Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8935_a_10260]
-
omul muritor: sublimul și eroarea coexista, materia folclorica e surdinizata, dar evidență. Această tulpina folclorica a unui baladesc „cultivat”, de un tardiv trubaduresc provoacă o revelație etnologica. Coborînd În arhaic, ecourile străvechimii se simt, potențînd efectul soteriologic. Formulelor de invocație, vechii tehnici a repetiției, rimelor simple, termenilor livrești li se alătură vocabulele arhaice (moldave, cu deosebire) și cuvintele „retezate”. Dar arhaismul sau este, Întîi, o stare de spirit. Desigur, Cezar Ivănescu confirmă și aici uriașă să forță de absorbție, fiind o
CEZAR IVĂNESCU ȘI „POEMUL ASCENSIONAL”. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Dinu Rachieru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1552]