2,333 matches
-
deloc. Spun, doar, că e mare păcat că s-a întâmplat, și tot în șura mea, sărăcăcioasă! Păcat de copilă, zic, mare păcat de copilă! Vestea se răspândi iute prin vecini. Sosiră și organele statului, care se ocupă cu așa ceva. Vecina îi spuse vecinului. Ai venit după borș? Da. Vino să-ți dau. Ai și bani? Am. Poftim.Nu mai veni, că ți-l aduc eu, aici. I-l aduse, i-l dădu, și omul plecă la casa lui. Femeia-și
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
singură se prăpădește. Mai bine să n-o las. Întâi o spânzur pe ea, și-apoi fac același lucru și cu mine. În dimineața următoare și-a pus planul în aplicare. La el nu avea unde. Prin urmare în șura vecinei! Așa a și procedat. Lumea afla, deplângea copila, și-și vedea mai departe de ale sale. Forurile conducătoare ale societății? Dar ce treabă aveau ele cu astfel de probleme? Fiecare ales își vedea de propria îmbogățire. Mai legal, mai ilegal
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
ai găsit, în SIDA, naș; Fost-ai, lele, cât ai fost ...A întregului oraș! Îndrăgostit de noua secretară E-o idilă arzătoare, Ce produce vâlvătăi; După ce-o luă la mare, L-a luat și ea la... băi. Surprins la vecina de la trei Cum cel înșelat era Înarmat cu un topor, S-a decis, pe loc, să ia Prima lecție de zbor!... Proaspăt căsătorit și nedumerit Când e ora de amor, Soața-mi spune-abia șoptit: „Hai mai repede, că mor!” Iar
IOAN TODERA?CU by IOAN TODERA?CU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83934_a_85259]
-
aici, În bloc; dumneata ai venit mult mai tîrziu. Pe atunci mai trăia nea Dumitru, era Încă În puteri. Păi ea l-a băgat În mormînt d-a dracu ce-i, că nu stă dă vorbă cu nimeni și nici o vecină nu i-a călcat pragu, da poci să-i spui că-ți strici gura de pomană, parcă vorbești la pereți și... țsă fi fost aprilie să fi fost mai stînjenii deși și Înalți parfumul lor albastru bărbatul Înfige cu nădejde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
și ura Împotriva celor ce nu gîndesc la fel cu tine această incapacitate de a fi altul decît sluga docilă care acționează zilnic În numele tău să luăm de pildă o femeie și un lavoar spunea Huxley ce deosebire există Între vecina mea și o găleată de gunoi sarcinile electrice care le determină nu diferă decît prin alcătuirea lor specifică poate că un microscop special ar putea da la iveală și atomi caracterologici să poți demonstra științific că personalitatea doamnei Oprișan nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Montesquieu, pare un personaj dintr-o lume mai veche, care știa să se abandoneze total Într-o stare, Într-un gest, o lume care avea timpul. Sună la ușă. Iar. Înnebunesc. Du-te tu și vezi, cine e. — Eu sînt, vecina de jos. — Bună ziua, vreți să vorbiți cu soția mea? Vino că a venit doamna Oprișan. — A, intrați. Nu stau mult să nu se supere domnu. — Nici o problemă, el citește. Dacă vreți putem să stăm la bucătărie. Am venit numa să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
facă el parastas de șase ani răposatei și să nu-și cheme vecinii. Măcar pă mine, de, că dacă n-a găsit pîine la complex sau sare sau ceapă, numa ce-l vezi că-mi sună la ușă. N-ai vecină, să-mi dai și mie un strop de... n-ar mai avea, că i-a mîncat țiganca urechile. — Da’ de ce o faceți țigancă? Doar n-oi vrea să zic că-Î româncă. N-ați văzut ce oacheșă e și cum mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
scap dar jos era prăpastia și m-am prins mai tare de gîtul dorobanțului m-am trezit tremurînd toată de frică și de rușine e prea Îngrozitor prea Îngrozitor frumoasa mea caraghioasa mea fetiță... oricum trebuie să recunosc că animismul vecinei mele e mai inofensiv și mai creștinesc) — ... da nu-mi mai spuseși nimic de băiatu dumitale, că nu-l mai văz nici la televizor, nici p-acasă. — Muncește mult. De dimineață pînă seara și duminicile, repetiții În fiecare zi, spectacole
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
vecinul de la cinci. Veniți că moare Coana Aneta. Simt că mi se oprește inima. Deschid. — Pentru Dumnezeu ce s-a Întîmplat? — A Înghițit un os de pește și i-a rămas În gît și nu-i mai vine aer. E vecinele acolo și Rădița și Tanța și a lui Incze, da văz că nu-și revine neam. Păi ar trebui să-i bage cineva degetul pe gît să Încerce să i-l scoată sau măcar să-i provoace voma sau tusea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
și beznă deplină. N-a mai venit nimeni să mă cheme. Coșmarul s-a sfîrșit. Întunericul nu este totdeauna semnul catastrofei, el poate fi și blînda, binefăcătoarea nevoie de uitare după Încetarea alarmei. Fără Îndoială că doamna Oprișan a scăpat. Vecinele s-au dovedit Încă o dată la Înălțime și eu nu eram firește atît de necesară cum mi-am Închipuit. M-a părăsit și frica. Aproape că-mi dă tîrcoale un drăcușor ironic, Îl simt cum Îmi gîdilă buzele... și totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
numa ochii din cap cît cepile și vinele de la mîini să umflau dă ziceai că am rîme sub piele și capu Îmi luase foc, numa deștele ierea reci ca țurțurii de gheață că gîndii că moartea d-acolo Începe. Și vecinele toate În jurul meu să-mi deie apă, să-mi deie pîine, pîn ce-a venit coana Didina și nu zici că-mi trage un pumn după ceafă, de-am gândit că atît mi-a fost. Și numa ce-ncep a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
dacă pe el Îl vede Dumnezeu cînd Își ia startul dimineața pe la ora 7 din spatele blocului cu pantalonii bleu de trening ai lui Tiberiu, de pe vremea cînd nu absolvise Încă Liceul de coregrafie. Dar ascunși pe după perdele, ochii somnoroși ai vecinelor care pîndesc dacă oprește vreun camion cu carne În fața alimentarei, Îl văd cum stă puțin Înclinat Într-o parte În șa, cum Își pierde direcția, cum se oprește din douăzeci În douăzeci de metri și probabil că În mintea lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
martie, Încercând să facă niște chiftele de dovlecei, bătrâna răsturnă o oală cu ulei clocotit. A mai avut puterea să iasă În holul blocului; vecinii au alergat la urletele ei. Seara, ieșind de la ore, Bruno fu luat de doamna Haouzi, vecina de deasupra, care-l duse direct la spital. L-au lăsat să-și vadă bunica doar câteva minute; arsurile erau ascunse sub cearșafuri. I se făcuse multă morfină; l-a recunoscut totuși pe Bruno, i-a luat mâna În ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
festivități a internatului de băieți; veneau și fetele. Într-o seară de decembrie, Înainte de proiecția filmului Nosferatu, Bruno se așeză lângă Caroline Yessayan. Spre sfârșitul filmului, după ce ezitase mai bine de un ceas, Își puse ușor mâna stângă pe coapsa vecinei. Preț de câteva secunde minunate (cinci? șapte? - cu siguranță nu mai mult de zece), nu se Întâmplă nimic. Fata nu se mișca. Bruno era invadat de o căldură intensă, simțea că leșină. Apoi, fără un cuvânt, cu blândețe, ea Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
totuși calmă, Învățătoarea yoghinică emise un „ooom!”* prelung. Ca la un semn, toți Începură să scoată câte un „ooom!”, de parcă o făceau din moși-strămoși. Curajos, Bruno Încerca să intre În ritmul sonor al demonstrației, când deodată se simți dezechilibrat de vecina din dreapta. Bețivanca, hipnotizată, era pe cale să se năruie ca un mal. Bruno Își desprinse mâna, dar nu putu evita căderea și se pomeni În genunchi lângă hoașca răsturnată pe spate, care se vânzolea pe tatami. Yoghina se opri o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
lăsa noaptea; după o zi sufocantă, temperatura devenea iar suportabilă. Michel observă deodată colivia goală În care canarul său trăise câțiva ani; ar trebui s-o arunce, nu avea de gând să-și ia altă pasăre. Fugitiv, se gândi la vecina din față, redactoarea de la 20 Ans; n-o mai văzuse de luni de zile, probabil se mutase. Se sili să-și concentreze atenția asupra mâinilor, constată că tremurul se potolise puțin. Bruno rămânea nemișcat; tăcerea dintre ei mai dură câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
dar nu-l deranja. Magazinul Zolacolor se deschidea, casierele asiatice Își ocupau locurile; să fi fost ora nouă. Printre blocurile-turn din Beaugrenelle, se vedea un cer straniu de limpede; nu exista nici o soluție. Poate ar fi trebuit să vorbească cu vecina de vizavi, fata de la 20 Ans. Lucrând la o revistă cu de toate, fiind la curent cu faptele societății, cunoștea probabil mecanismele aderării la lume; nici factorii psihologici nu puteau să-i fie străini; fata aceea avea probabil multe să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
curent cu faptele societății, cunoștea probabil mecanismele aderării la lume; nici factorii psihologici nu puteau să-i fie străini; fata aceea avea probabil multe să-l Învețe. Se Întoarse acasă mărind pasul, aproape alergând, urcă Într-un suflet până la apartamentul vecinei sale. Sună Îndelung, de trei ori. Nu răspunse nimeni. Abătut, se Întoarse acasă; În fața ascensorului, se Întrebă ce se Întâmplă cu el. Era oare depresiv? Iar Întrebarea avea vreun sens? De câțiva ani, În cartier apăreau tot mai multe afișe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
vaci robuste, se reproduc ușor și dau un lapte excelent. Nu vreți să le vedeți? Walcott parcă mașina pe un drumeag alăturat. Djerzinski se apropie de Împrejmuirea din pietre ce delimita pajiștea. Vacile pășteau liniștite, Își frecau capetele de burta vecinelor; două sau trei erau culcate. Replicarea celulelor lor era guvernată de un cod genetic creat, sau cel puțin ameliorat de el. Pentru ele, Michel ar fi trebuit să fie ca un Dumnezeu; totuși, prezența lui părea să le lase indiferente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
de cotitură din istoria lumii auto. Aceste claxoane, tocmai pentru că erau delicate, ca niște voci drese În mod politicos, au părut cumva disonante față de sunetele prelungi și apăsate care umpleau piața În acele momente, iar ele au atras atenția câtorva vecine mai puțin sclifosite. Timbrul potolit al convertibilelor, siluetele grațioase și lustrul fără de cusur al caroseriilor au stârnit murmure dezaprobatoare printre câteva mașini agricole care veniseră Într-un suflet la manifestație direct dintr-un lan din Împrejurimile Romei. „Ia uită-te
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
sunt doi supraveghetori. Sunt prea gălăgioși pentru o sală de concerte. Lanternele le joacă În palme, uneori ațintindu-se asupra figurilor celor de pe scaune, dar nu le pasă. Caută, mă gândesc, aparate foto sau de Înregistrare. Mă uit discret către vecina din stânga, o blondă În taior, cu coc și voaletă. Își ține poșeta-n poală și ascultă teatral, cu bărbia ușor ridicată, ca și cum toată muzica i-ar fi dedicată ei, restul oamenilor fiind acolo doar din Întâmplare. Lobul urechii i s-
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Vă imaginați, probabil, că În acest timp cea de-a treia componentă a lotului de judo feminin uda florile. Ei bine, vă Înșelați. Executa o operațiune pe lângă care cele mai elaborate tehnici tantrice ar părea un nevinovat pupic pe creștet. Vecina de dedesubt, după ce mi-a tras două portative lungi cu unghiile pe spate, a Început să le completeze cu notele unei fugi allegro appassionato. Cineva se străduia să-mi desprindă o ureche de cap, trăgând cu dinții de ea ca
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
apăsă o clanță. - Aici, șopti ea, la mine nu se poate. N-am înțeles ce nu se poate, așa că i-am pus o întrebare cam tîmpită: - Sîntem în vizită la cineva? Răspunsul îmi sună batjocoritor: - Acuși, acuși se întoarce și vecina. Am urmat-o stingherit. Cum o să-și explice vecina prezența mea? Fixînd intrarea prin care trebuia să apară aceasta, îmi și închipuiam figura și mă cuprinse necazul pe toanele Patriciei. Singura încăpere a locatarei (se vedea bine, era o sărăntoacă
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
se poate. N-am înțeles ce nu se poate, așa că i-am pus o întrebare cam tîmpită: - Sîntem în vizită la cineva? Răspunsul îmi sună batjocoritor: - Acuși, acuși se întoarce și vecina. Am urmat-o stingherit. Cum o să-și explice vecina prezența mea? Fixînd intrarea prin care trebuia să apară aceasta, îmi și închipuiam figura și mă cuprinse necazul pe toanele Patriciei. Singura încăpere a locatarei (se vedea bine, era o sărăntoacă) avea mai multe destinații: dormitor, spălătorie, bucătărie, cameră de
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
grijă: - Nu ți-e bine? - Mă doare capul, zvîrli ea rece. Din ce în ce mai stîngaci, nu știam ce ar fi fost mai potrivit să fac: să continuu lectura ori să o las baltă. Asta însă a hotărît Patricia. - Lasă caietul. O să apară vecina. Mărturisesc că l-am închis cu ușurare. Ca trăsnetul, o veste căzu peste studenți. Cineva scrisese o poezie și o arătase unui coleg, cerîndu-i după aceea s-o distrugă. Erau versuri împotriva regimului. Imprudent, colegul apucase s-o citească însă
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]