3,478 matches
-
cursa în 1863, de pe teritoriul indian, căruia acum i se recunoștea unanim calitatea de principal depozitar al agentului infecțios 445. În 1865, molima a cuprins orașul sfânt Mecca, cu care prilej aproape o treime din cei 90 000 de pelerini veniți acolo la serbările jubiliare din acel an au pierit, datorită contaminării. Flagelul și-a continuat drumul cu o repeziciune neobișnuită, căci, urmând căile de comunicație nou-deschise în Arabia și îmbarcîndu-se la Alexandria pe vapoarele care se îndreptau spre porturile Mediteranei
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
s-au mai înregistrat cazuri de holeră 601. Actuala conjunctură epidemiologică a holerei în România era astfel caracterizată în 1994 de C. Ciufecu: "Toate aceste epidemii s-au datorat importului din zone contaminate prin bolnavi ambulatorii sau persoane asimptomatice, călători veniți, probabil, din Orientul Mijlociu, din Turcia sau din zona riverană brațului stâng al Chiliei... După data apariției, epidemiile s-au înscris, sezonier, în perioada caldă a anului (iulie-august-septembrie), zonele de risc maxim fiind reprezentate de Delta Dunării, de județele vecine Dunării
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
Nici măcar umbra. Însă în acea după amiază, când satul mirosea a lemn de fag și a iarnă, Lică ieșise în poartă cu Biblia în mână. Începuse a citi, iar vreo doi gură-cască luau aminte la vorbele lui. - Haideți, oameni buni, veniți, veniți mai aproape. Noi suntem calea și adevărul. Lăsați-vă credința și veniți cu noi. Vă ajutăm, vă dăm haine, bani, și mâncare. Frații noștrii din alte țări ne ajută. Ne trimit ce avem nevoie dacă suntem în suferință, tot
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
umbra. Însă în acea după amiază, când satul mirosea a lemn de fag și a iarnă, Lică ieșise în poartă cu Biblia în mână. Începuse a citi, iar vreo doi gură-cască luau aminte la vorbele lui. - Haideți, oameni buni, veniți, veniți mai aproape. Noi suntem calea și adevărul. Lăsați-vă credința și veniți cu noi. Vă ajutăm, vă dăm haine, bani, și mâncare. Frații noștrii din alte țări ne ajută. Ne trimit ce avem nevoie dacă suntem în suferință, tot ce
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
nimic. Apoi, ele au continuat și puține au fost nopțile de liniște. A sperat Viorica, a tras nădejde că odată cu venirea Polixeniei bărbatul ei va fi iar bărbat, se va opri, dar nu a fost să fie așa. Făptura nou venită nu l-a înduioșat. Viorica stătea în picioare lângă masă. Ion înfuleca lacom. - Ai zis ceva? - Nu, zise cu glasul stins femeia. - Ai zis ceva?!! Ce ai zis??!!! - N-am zis, măi omule, nimic... Pe jumătate adormit bărbatul încerca să
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
viața lui un motor. - Liniștește-te! spuse Janine. Deodată tresări. Pe marginea drumului, chiar lângă mașină, se înălțau, neclintite, câteva forme înfășurate în veșminte largi. Pe sub gluga burnusului și de sub pavăza de văluri nu li se zăreau decât ochii. Tăcuți, veniți nu se știe de unde, priveau la cei din mașină. - Păstori, spuse Marcel. În autobuz domnea liniștea cea mai deplină. Cu capetele plecate, călătorii păreau că ascultă glasul vântului, slobozit pe podișurile fără de hotar. Janine constată cu uimire că nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
ca înainte. Louise nu putea vorbi și își întoarse capul spre a-și ascunde lacrimile. A doua zi Jonas plecă de acasă dis-de-dimineață. Ploua. Se întoarse ud până la piele, cu brațele încărcate de scânduri. În camera cea mare doi prieteni, veniți să afle noutăți, își beau cafeaua. - Jonas își schimbă maniera. Începe să picteze pe lemn, spuseră ei. Jonas surâse. - Nu-i vorba de asta. Dar mă apuc într-adevăr de ceva nou. Se duse în micul coridor în care dădeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
se îndreptă în tăcere către povârniș, al cărui perete purta urme încă proaspete ce arătau până unde se ridicase apa în diferite rânduri. O potecă plină de noroi ducea la colibe. În fața lor, câțiva negri priveau în tăcere la noii veniți. Câteva perechi se țineau de mână și, chiar pe marginea povârnișului, în fața adulților, un șir de copii de vârstă fragedă, cu 'pântecele umflat și cu picioarele subțiri, își holbau ochii rotunzi. Când ajunse în fața colibelor, d'Arrast îl chemă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
picioare, adună hârtiile, strânge rigla, creioanele, închide sertarele. Schițează un gest mic - în aer - de salut, Lucian nu-l mai așteaptă la plecare pe vecinul și amicul său. Semnase repede condica, pleca singur, preocupat. Marți dimineață, Lucian e printre primii veniți. Nu ridică privirea când e strigat, se deplasează repede de la o planșetă la alta, verifică desenele, nu-și îngăduie decât gesturi puține, precise. Foile de pe biroul său se înmulțesc ; n-are timp de acordat altora. Predarea unui proiect pune pentru
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
lungi, aerul. Nerăbdarea sau poate nemulțumirea generală răbufnise printr-o altă voce, groasă și drastică, venind dintre două planșete. „Domnule, dumneata n-ai de gând să vorbești ?“, îl somase Ortansa, pentru a-l avertiza că posedă suficiente date despre nou- venit. Apariția sa fusese precedată poate de informații, furnizate chiar de Vera, sporind, probabil, curiozitatea celor din jur. Ortansa Mitulescu îi oferi curând ocrotirea, dovezi de simpatie, iar el încerca să se apere prin bune maniere inofensive și precauții. Studia terenul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
răzbată greu prin tăcerea tenebroasă, alarmați, neregăsind pașii, puterile. Lucian rămase în fața cantinei, neputând continua, așteptându-l pe cel care intrase înăuntru să reapară. Lucian apucase de-acum să se dezvăluie. Reveniți în fața institutului, au văzut-o pe Vera Manole, venită să-și conducă soțul sau pur și simplu să mai sporovăiască cu unul sau altul înainte de încolonarea manifestanților. Lucian se bâlbâi, crispat, când o văzu ; înțelese că ea pricepuse pericolul, poate și presimțise. Nu venise să-și conducă soțul, încerca
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
numele Yon, rănită în dragostea mea, fără să înteleg totuși, că, dacă există vreo fericire pe pămậnt, apoi aceasta e prietenia, dragostea senină, curată, irațională. Și totuși, ce tragic este să rămậi izolată în dragoste! Pe mine, dragostea aceea nebună venită prea tậrziu începuse să mă sperie... Yon încerca nervos să se consoleze cu zapping, schimbậnd canal dupa canal și din cậnd în cậnd tulburandu-mi tsunami-ul din suflet cu vreo idee genială dintr-un SF.Prea mult! Prea mult
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
în calitate de comandant de pluton, avusesem pretenție să verific prima eficacitatea lor. Un soldat mi-a instalat acolo o mitralieră și m-a învățat cum să trag și am secerat grăbită capetele cậtorva pui de mesteceni, imaginậndu-mi fericită că sunt ruși veniți să ocupe Frența mea. Eram hotărậtă s-o apăr cu orice preț, fericită chiar să cad acolo, la datorie, decật să-mi răpească cineva bucuria și plăcerea de a trăi în Frența. Acolo era casa mea, era școala mea militară
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
acu’ trebuie să dați de două ori câte un rând! Parcă ați fi copii, zău ășa, se mai uită și lumea la noi, Își dau coate străinii de cârciumă, că au apărut fețe proaspete. Ce exemplu dăm noi celor abia veniți În acest stabiliment al pierzaniei și al regăsirii de sine prin aburi de alcool? Vai de capetele voastre - seci, de altfel! -, Gore se crede paparáți de când a intrat pe poartă, a pozat și musca-n zbor și berea din halbă
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
a valurilor larmă. ( El se urcă în luntre și îi dă drumul pe mare) Se-nsenină. S-aude glas de corn. REGELE SOMN Răsună corn de aur și împle noaptea clară Cu chipuri rătăcite din lumea solitară 285A codrilor... în cârduri veniți genii șăgalnici Ce-acum împleți pământul cu sunetele jalnici, Acum ascunși în umbră sau tupilați sub foaie, Pișcați picioarele-albe a fetelor bălaie, Și zimbrii zânei Dochii, pe frunți cu stemă mare, 290Și voi, cai albi ai mării, cu coame de
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Oamenii fără prihană sunt înmărmuriți de aceasta, și cel nevinovat se răscoală împotriva celui nelegiuit. 9. Cel fără prihană rămîne totuși tare pe calea lui, cel cu mîinile curate se întărește tot mai mult. 10. Dar voi toți, întoarceți-vă, veniți iarăși cu cuvîntările voastre, și vă voi arăta că între voi nici unul nu e înțelept. 11. Ce! mi s-au dus zilele, mi s-au nimicit planurile, planurile acelea făcute cu atîta iubire în inima mea... 12. Și ei mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
mine și habar să n-am! Atunci încălecarea, și la galop! Înainte de a ne lua vântul, spune-mi cam pe unde ne putem vedea mâine dimineață, ca să ajungem la podgoria cu nume exotic... Da, da. Se spune că vierii unguri veniți să lucreze în viile ieșene ar fi dat numele de Șorogari viilor de dincolo de Morile de Vânt. Ai să te întrebi de ce Morile de Vânt și nu Moara de Vânt, cum se numește locul astăzi? Am eu copia unui document
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
în fine pentru ceea ce este esența cea mai înaltă a vieții. Punctul nostru centrifugal - mater parens - e Ardealul. Punctele centripetale sunt cele cari se-nclină de-a lungul râurilor noastre - deci peninsula tracică și valea Nistrului*. [REGRES] 2275B O generație venită direct din Ardeal ar domina România, dar în a doua ar fi mai stricată decât cea din loc. Laurian, tatăl și fiul. 374 {EminescuOpXV 375} [PĂMÎNTUL ÎN CARE DORM VOIEVOZII] 2275B Cum? Pământul acesta, care se va răsturna odată peste
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
modele prefixate, urmând reguli codificate. Apar încă în vigoare - întocmai ca în istoriile dezvăluite de Mani Pulite - norme de comportament care facilitează identificarea unor parteneri de încredere, îi marginalizează sau pedepsesc pe cei onești și disidenți, îi instruiesc pe noii veniți, evită controverse periculoase, demolează riscurile. Cum arată - încă pentru puțin, dacă legea guvernamentală asupra interceptărilor va fi pusă în practică - conversațiile între subiecții implicați în cercetări este cunoscut de cine participă la jocul corupției sistemice. Aceștia știu bine la care
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
da ce este mai bun în țara Egiptului și veți mînca grăsimea țării. 19. Ai poruncă să le spui: "Așa să faceți! Luați-vă din țara Egiptului care pentru pruncii voștri și pentru nevestele voastre, aduceți pe tatăl vostru, și veniți. 20. Să nu vă pară rău de ceea ce veți lăsa, căci tot ce este mai bun în țara Egiptului va fi pentru voi." 21. Fiii lui Israel au făcut așa. Iosif le-a dat care, după porunca lui Faraon; le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
locatar, căci de data asta stăteam la parter - erau la fel de meschine. Mai mult: exista o singură sobă de teracotă pentru amândouă camerele, încastrată în peretele dintre ele. Am trăit și acolo doi ani. Am văzut doi țăcăniți de zugravi tineri, veniți să ne zugrăvească apartamentul, mergând pe scările lor ca pe catalige. Unul s-a prăbușit peste mine, aproape strivindu-mă. Au făcut apoi modele cu rolul: brăduți și floricele cafenii pe tencuiala galbenă. Mi se păreau minunate. îmi plăcea și
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
schimbarea de paradigmă din anii optzeci era pe cale să se producă pașnic - în ciuda rezistenței dârze a "șaptezeciștilor" ce se vedeau amenințați de niște tineri necunoscuți - tot datorită criticilor în cauză, care-i giraseră, îi apăraseră și îi "crescuseră" pe noii veniți, întinerind la rândul lor prin influența acestora. Optzeciștii se pregăteau să intre în rețeaua de fier a vechii ordini asemenea barbarilor pacificați ce primeau pământ la marginea imperiului, cu datoria de a-l lucra și apăra. Revoluția a schimbat însă
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
n-ar fi făcut niciodată una ca asta. Este și motivul pentru care a rămas și îl avem și acum drept model. Nu a lăsat sentimentele și resentimentele să se amestece în judecata critică. A fost imparțial, în ciuda multelor atacuri venite uneori chiar și din partea celor pe care i-a cultivat și lăudat. A continuat să scrie pozitiv despre Ion Barbu și după pamfletele scrise de acesta împotriva lui. Și nu se poate altfel. Altfel lumea literară devine o junglă de
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
patru pe iarbă. - Cum ați venit prin pustiul de nisip? întrebă Agbongbotile, ca să îndepărteze gândurile arcașului de la pierduta Ntombi. - Greu am venit! răspunse Auta. Poate era mai bine să nu venim... - Ei, acum ați venit, zise bătrânul. Noi știam că veniți. Iahuben se întoarse mirat spre bătrân, dar îl auzi pe Auta că spune: - Știam că știți. De aceea am ocolit toate oazele. Tobele ținuturilor n-au dormit: au dus vestea ca vântul. Iahuben privi cu gura căscată spre amândoi, pe
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
din spinările lor nu-i lăsau să meargă atât de repede cât voiau slujbașii rome, care mergeau călări pe măgari îmblînziți. Slujbașii mărunți ai stăpânitorilor tuturor acestor țărișoare primiseră poruncă să nu lege nici prietenie, nici taifas cu oamenii roșii veniți, după cum se spunea, din țara de necrezut Ta Nuter. Totuși, unul dintre slujbași își întoarse asinul în această seară și se apropie de cei doi străini. Cu lahuben băuse din întîmplare, într-o zi, la aceeași cârciumă din marginea orașului
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]