3,744 matches
-
Transplant., 2000]. în absența EPO, autorii au constatat apariția HVS chiar și la subiecții cu valori inițiale crescute (peste 10 g/dl) ale Hb vezi tabelul IV și nota explicativă a acestuia. Modificat după Valderrabanno, 2000. EPO = eritropoietină, HVS = hipertrofie ventriculară stângă, IMVS = indexul masei ventriculare stângi posttransplant, a fost constatată o ameliorare a masei ventriculului stâng, a diametrelor telediastolic și telesistolic, precum și a fracției de scurtare doar la 53%, 60%, 51%, respectiv 67% dintre pacienți. Mai mult, nu a fost
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by L. Segall, G. Mircescu, A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/91910_a_92405]
-
autorii au constatat apariția HVS chiar și la subiecții cu valori inițiale crescute (peste 10 g/dl) ale Hb vezi tabelul IV și nota explicativă a acestuia. Modificat după Valderrabanno, 2000. EPO = eritropoietină, HVS = hipertrofie ventriculară stângă, IMVS = indexul masei ventriculare stângi posttransplant, a fost constatată o ameliorare a masei ventriculului stâng, a diametrelor telediastolic și telesistolic, precum și a fracției de scurtare doar la 53%, 60%, 51%, respectiv 67% dintre pacienți. Mai mult, nu a fost observat nici un beneficiu de supraviețuire
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by L. Segall, G. Mircescu, A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/91910_a_92405]
-
al., 2000] sunt sintetizate în tabelul V. Eritropoietina (EPO) umană recombinată genetic determină corecția eficientă a anemiei renale. Inițierea terapiei cu EPO trebuie realizată în fazele precoce ale IRC, o dată cu scăderea Hb sub 10 g/dl și înaintea dezvoltării hipertrofiei ventriculare stângi. Nivelul-țintă al Hb la pacienții cu IRC în stadiile predialitice este de 13-14 g/dl, iar la pacienții dializați cu HVS, fără dilatație ventriculară, de 11-12 g/dl. Controlul eficient al anemiei renale cu EPO determină regresia parțială a
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by L. Segall, G. Mircescu, A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/91910_a_92405]
-
fazele precoce ale IRC, o dată cu scăderea Hb sub 10 g/dl și înaintea dezvoltării hipertrofiei ventriculare stângi. Nivelul-țintă al Hb la pacienții cu IRC în stadiile predialitice este de 13-14 g/dl, iar la pacienții dializați cu HVS, fără dilatație ventriculară, de 11-12 g/dl. Controlul eficient al anemiei renale cu EPO determină regresia parțială a anomaliilor structurale cardiace, cu un impact major asupra morbidității și mortalității pacienților dializați. II.10. Tulburările metabolismului fosfocalcic Hiperfosfatemia, produsul Ca × P și riscul cardiovascular
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by L. Segall, G. Mircescu, A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/91910_a_92405]
-
se corelează semnificativ cu prezența calcificărilor coronariene, depistate prin tomografie computerizată cu emisie de electroni (CTEE) [Raggi et al., 2001]. De asemenea, hiperfosfatemia se asociază cu calcificări valvulare cardiace, creșterea TA și sindrom hiperkinetic, factori ce contribuie la dezvoltarea hipertrofiei ventriculare stângi [Marchais et al., 1999]. Aportul de calciu, vitamina D și parathormonul în studiul lui Goodman et al. [2000], concentrația medie a fosforului seric, a produsului Ca × P, precum și aportul cotidian de chelatori de fosfați pe bază de calciu au
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by L. Segall, G. Mircescu, A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/91910_a_92405]
-
învelișului fibros, fisurarea sa și expunerea materialului trombogenic din miezul lipidic al plăcii de aterom. în al doilea rând, afectarea microvascularizației la nivelul cordului favorizează fibroza miocardică, cu creșterea depunerii de substanță fundamentală, reducerea numărului de miocite și creșterea masei ventriculare. Pe de altă parte, aceste alterări reduc patul capilar și îngreunează difuziunea oxigenului, ceea ce favorizează ischemia miocardică. Pot rezulta manifestări de cardiopatie ischemică, cu coronare angiografic normale sau minim lezate [Santoro și Mancini, 2002]. În al treilea rând, inflamația lezează
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by L. Segall, G. Mircescu, A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/91910_a_92405]
-
celulele endoteliale, în culturi, stimulează sinteza factorului de creștere vascular endotelial (VEGF) [Miyata et al., 2000]. Într-un studiu al lui Zoccali et al. [2000], concentrația serică a pentozidinei a fost identificată ca factor predictiv independent al hipertrofiei și dilatării ventriculare stângi. Cum aceiași autori nu au găsit vreo relație între nivelul pentozidinei și afectarea arterială, ei au tras concluzia că efectele AGE asupra cordului sunt independente de cele vasculare, sugerând că AGE ar putea avea un rol fibrogenetic miocardic direct
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by L. Segall, G. Mircescu, A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/91910_a_92405]
-
fier Introducere Fierul poate influența afectarea cardiacă la pacienții uremici atât în sens pozitiv, cât și în sens negativ. în primul rând, fierul poate crește eficiența eritropoietinei în tratamentul anemiei din IRC, care este unul dintre factorii inductori ai hipertrofiei ventriculare stângi. în al doilea rând, sunt în curs de evaluare chelatori de fosfați pe bază de fier pentru tratamentul hiperfosforemiei, un alt factor de risc cardiovascular în uremie. În al treilea rând, supraîncărcarea cu fier poate crește riscul complicațiilor cardiovasculare
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by L. Segall, G. Mircescu, A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/91910_a_92405]
-
inimii, a arătat că există mai multe tipuri distincte ale acestuia, în funcție de zona de recoltare (fig. 5.3). În esență toate aceste potențiale pot fi clasificate în două mari grupe: potențialul de acțiune rapid, corespunzător fibrelor miocardului contractil atrial și ventricular și fibrelor Purkinje, respectiv potențialul de acțiune lent, corespunzător celulelor din nodul sinusal și nodul atrioventricular [8, 9]. Analiza aspectului potențialului de acțiune distinge o etapă de depolarizare, în care se produce inversarea polarității membranare, urmată de una de repolarizare
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
realizat de curenții IK, IKir și Ito. Faza 4 corespunde potențialului de repaus generat de efluxul de K+ realizând curentul IKir (modificat după [8]). Faza 1 - Repolarizarea inițială Este mai exprimată la nivelul fibrelor Purkinje și fibrelor epicardice ale miocardului ventricular fiind mult mai puțin evidentă la nivelul fibrelor ventriculare endocardice. Mecanismul repolarizării inițiale constă în activarea curentului de K+ tranzitor spre exterior (Ito - transient outward), un curent dependent de voltaj și activat pentru un scurt interval de timp imediat după
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
corespunde potențialului de repaus generat de efluxul de K+ realizând curentul IKir (modificat după [8]). Faza 1 - Repolarizarea inițială Este mai exprimată la nivelul fibrelor Purkinje și fibrelor epicardice ale miocardului ventricular fiind mult mai puțin evidentă la nivelul fibrelor ventriculare endocardice. Mecanismul repolarizării inițiale constă în activarea curentului de K+ tranzitor spre exterior (Ito - transient outward), un curent dependent de voltaj și activat pentru un scurt interval de timp imediat după depolarizarea fibrelor miocardice. Acest curent contribuie la heterogenitatea repolarizării
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
asigurând protecția ventriculilor față de frecvențe atriale mari în cazul unor aritmii supraventriculare,- viteza scăzută de conducere a impulsului la acest nivel (0,01-0,10 m/s), asigurând o întârziere a conducerii impulsului de 100-200 ms și prin aceasta sincronizarea contracției ventriculare față de cea atrială. Alături de prezența celulelor cu răspuns lent, o serie de alți factori cum ar fi raritatea joncțiunilor strânse, diametrul mic al fibrelor și accesul multiplu în nodul atrioventricular sunt implicați în explicarea conducerii lente la acest nivel [2
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
complexul QRS. O metodă mai precisă de evaluare o reprezintă însă înregistrarea electrogramei fasciculului His cu ajutorul unui cateter introdus pe cale venoasă și plasat pe septul interatrial în regiunea nodului atrioventricular. În această poziție, cateterul poate înregistra atât depolarizarea atrială și ventriculară cât și o deflexiune situată între acestea, corespunzătoare depolarizării hisiene (fig. 5.11). De pe această înregistrare poate fi apreciată atât conducerea suprahisiană (intervalul A-H) având valori normale sub 120 ms, cât și conducerea infrahisiană (intervalul H-V) având valori
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
atrioventriculară prin reducerea influxului lent de Ca+2 la acest nivel [19]. Tulburările conducerii atrioventriculare Se pot exprima fie prin încetinirea sau blocarea conducerii la acest nivel, determinând apariția blocurilor atrioventriculare, fie prin accelerarea conducerii în cazul sindroamelor de preexcitație ventriculară; acestea se datorează existenței căilor accesorii de conducere atrioventriculară, fascicule cu o structură asemănătoare miocardului contractil, care ocolesc total sau parțial zona de întârziere de la nivelul nodului atrioventricular, având un rol important în geneza unor aritmii (fig. 5.12). Conducerea
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
fenomenul de depolarizare diastolică spontană și având o viteză mare a depolarizării rapide. Aceasta favorizează o conducere rapidă ce atinge la om 2 m/s în fasciculul His și 1,6 m/s în rețeaua Purkinje. Durata totală a activării ventriculare este de 60-100 ms (fig. 5.13). Activarea septului interventricular Are loc de la stânga spre dreapta, mai ales prin conducere miocardică, fibrele Purkinje penetrând 3-5 mm în porțiunile apicale și mijlocii ale părții stângi a septului. Activarea părții drepte a
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
în direcția epicardului într-un mod aproximativ concentric, ultima porțiune care se activează fiind reprezentată de porțiunea epicardică a bazei ventriculului stâng în regiunea posterioară a acesteia. Mușchii papilari se activează de la bază spre vârf, aproape sincron cu începutul depolarizării ventriculare, având un rol mecanic important prin faptul că împiedică răsfrângerea valvelor atrioventriculare. Activarea ventricului drept Are loc mai întâi la baza mușchilor papilari și în zonele adiacente peretelui liber, întinzându-se apoi tangențial spre epicard unde ajunge cam în 25
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
ventricului drept Are loc mai întâi la baza mușchilor papilari și în zonele adiacente peretelui liber, întinzându-se apoi tangențial spre epicard unde ajunge cam în 25 ms, înaintea activării suprafeței epicardice a ventriculului stâng [35]. Secvența normală a activării ventriculare are o importanță deosebită pentru realizarea unei contracții sincrone ce favorizează activitatea de pompă a inimii. Orice întârziere a excitației în anumite teritorii poate duce la scăderea eficienței acestei activități cu până la 20-30% [51]. EVALUAREA FENOMENELOR ELECTRICE ALE INIMII ELECTROCARDIOGRAMA
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
o amplitudine redusă datorită grosimii reduse a miocardului atrial și o formă rotunjită cu durată de 80-100 ms datorită propagării relativ lente a excitației în miocardul atrial. Repolarizarea atrială se manifestă sub forma unei unde mici, mascată însă de depolarizarea ventriculară peste care se suprapune. Segmentul PQ reprezintă întârzierea impulsului electric la nivelul nodului atrioventricular, potențialele generate la acest nivel fiind prea mici pentru a fi evidențiate pe ECG de suprafață. Intervalul P-Q reprezintă timpul necesar conducerii impulsului electric de la
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
ECG de suprafață. Intervalul P-Q reprezintă timpul necesar conducerii impulsului electric de la nivelul nodului sinusal la ventriculi, înglobând deci atât conducerea intraatrială cât și cea atrioventriculară. Durata normală este cuprinsă între 0,12-0,21 s. Complexul QRS reprezintă depolarizarea ventriculară, fiind o undă polifazică cu o durată de 60-120 msec, determinată de secvențele succesive de activare a celor doi ventriculi (fig. 5.18): - Unda Q este expresia depolarizării septului interventricular care începe din partea stângă a acestuia și se propagă spre
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
de activare a celor doi ventriculi (fig. 5.18): - Unda Q este expresia depolarizării septului interventricular care începe din partea stângă a acestuia și se propagă spre dreapta prin miocardul contractil. - Unda R este expresia depolarizării regiunilor endocardice ale VS. Depolarizarea ventriculară începe în regiunea endocardică a vârfurilor ventriculare propagându-se spre baze și cuprinzând mai întâi VD, datorită grosimii mult mai mici a miocardului la acest nivel și abia ulterior regiunile epicardice ale VS. Vectorul undei R este orientat spre stânga
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
5.18): - Unda Q este expresia depolarizării septului interventricular care începe din partea stângă a acestuia și se propagă spre dreapta prin miocardul contractil. - Unda R este expresia depolarizării regiunilor endocardice ale VS. Depolarizarea ventriculară începe în regiunea endocardică a vârfurilor ventriculare propagându-se spre baze și cuprinzând mai întâi VD, datorită grosimii mult mai mici a miocardului la acest nivel și abia ulterior regiunile epicardice ale VS. Vectorul undei R este orientat spre stânga, în jos și ușor înapoi. - Unda S
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
spre stânga, în jos și ușor înapoi. - Unda S este expresia depolarizării regiunii epicardice a bazei VS în partea posterioară a acesteia. Vectorul său este orientat spre dreapta, în sus și ușor înapoi. Segmentul ST reprezintă prima fază a repolarizării ventriculare (repolarizarea lentă) corespunzătoare platoului potențialului de acțiune al fibrelor miocardice ventriculare; pe parcursul acesteia nu iau naștere diferențe de potențial semnificative între diferitele regiuni ventriculare, segmentul ST fiind în mod normal izoelectric. Unda T reprezintă faza finală a repolarizării ventriculare (repolarizarea
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
depolarizării regiunii epicardice a bazei VS în partea posterioară a acesteia. Vectorul său este orientat spre dreapta, în sus și ușor înapoi. Segmentul ST reprezintă prima fază a repolarizării ventriculare (repolarizarea lentă) corespunzătoare platoului potențialului de acțiune al fibrelor miocardice ventriculare; pe parcursul acesteia nu iau naștere diferențe de potențial semnificative între diferitele regiuni ventriculare, segmentul ST fiind în mod normal izoelectric. Unda T reprezintă faza finală a repolarizării ventriculare (repolarizarea rapidă), pe parcursul căreia potențialul de membrană revine la valoarea de repaus
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
este orientat spre dreapta, în sus și ușor înapoi. Segmentul ST reprezintă prima fază a repolarizării ventriculare (repolarizarea lentă) corespunzătoare platoului potențialului de acțiune al fibrelor miocardice ventriculare; pe parcursul acesteia nu iau naștere diferențe de potențial semnificative între diferitele regiuni ventriculare, segmentul ST fiind în mod normal izoelectric. Unda T reprezintă faza finală a repolarizării ventriculare (repolarizarea rapidă), pe parcursul căreia potențialul de membrană revine la valoarea de repaus. Datorită faptului că regiunea epicardică se repolarizează înaintea celei endocardice prin durata mai
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
repolarizării ventriculare (repolarizarea lentă) corespunzătoare platoului potențialului de acțiune al fibrelor miocardice ventriculare; pe parcursul acesteia nu iau naștere diferențe de potențial semnificative între diferitele regiuni ventriculare, segmentul ST fiind în mod normal izoelectric. Unda T reprezintă faza finală a repolarizării ventriculare (repolarizarea rapidă), pe parcursul căreia potențialul de membrană revine la valoarea de repaus. Datorită faptului că regiunea epicardică se repolarizează înaintea celei endocardice prin durata mai scăzută a potențialului de acțiune la acest nivel, vectorul corespunzător este orientat spre stânga, în
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]