3,592 matches
-
vor reveni în România, că s-ar putea să treacă și pe la mine, unde o așteaptă un număr de 30 de exemplare din volumul III. Ce bine-mi pare de această regăsire! în cutia poștală găsesc un aviz ce mă vestea că dl. Mihai Bejinaru din Câmpulung Moldovenesc îmi trimite un colet cu cărți. La sfârșitul actualului jurnal mi am notat un număr de teme ce aș putea trata. Dacă voi continua tot așa, tot în acest ritm și dacă voi
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
de bucurie și uralele țâșnite din piepturile luptătorilor, pentru că au scăpat cu viață din grozăviile războiului. Din liniile noastre s-au desprins săgeți de foc trimise în aer și înfipte adânc în bolta cerească, ca un mesaj trimis lumii întregi vestind PACEA. În acele momente sufletele noastre erau golite de ură și adversitate. Erau pline de dragoste și speranță” (pag.153-154). După acest moment unic și memorabil, memorialistul afirmă descătușat de orice temere că în viața lui de om și ostaș
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
demnitatea mea de om, fapt ce s-a și întâmplat chiar peste aproximativ zece zile. În susținerea interesului meu propriu, nu-mi puteam permite să părăsesc orașul de domiciliu. În miezul acestei perioade primesc de la București o scrisoare ce-mi vestea că una din rudele mele apropiate trăia o situație dramatică, un necaz cât se poate de mare... Băiatul lor, Petrică, drăguțul prințișor cum îl botezasem eu pentru felul lui de a se comporta, căzuse la Examenul de Stat, deși îl
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
ale autoarei și apoi, în final, voi reveni la mesajul general al operei în discuție - pornesc de la capitolul 1, care dă și numele volumului - “Bat clopotele, e mai...”. Da, se referă la mult visata pace care, în sfârșit a venit, vestită de clopotele bisericilor oricăror credințe, Dumnezeu fiind unic, indiferent de religie. Sunt poate aceleași clopote care cu ani în urmă anunțau sumbra catastrofă în care intra omenirea și mai ales Europa, pustiită, devastată de cele două mari războaie, deși multe
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
ani în urmă anunțau sumbra catastrofă în care intra omenirea și mai ales Europa, pustiită, devastată de cele două mari războaie, deși multe din acele clopote nu mai glăsuiau, fiind distruse de furia războiului. În România erau aceleași clopote ce vesteau cu timbru grav, sumbru, intrarea în război, iar acum aceleași clopote își schimbaseră tonul în unul dătător de speranțe de viață pentru cei ce n-au căzut victime ale confruntării pe teatrele de operațiuni. Era și sărbătoare mare (fericita coincidență
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
îndărăt. Ești localnic? — Să fie oare sarcina secției de poliție să mă hărțuiască pe mine, când orașul ăsta este una dintre cele mai reputat capitale ale viciului din întreaga lume civilizată? urlă Ignatius pe deasupra mulțimii din fața magazinului. Orașul acesta este vestit pentru jucători de noroc, prostituate, exhibiționiști, anticriști, alcoolici, sodomiți, drogați, fetișiști, onaniști, pornografi, escroci, lichele, păduchioși și lesbiene, toți chiar prea bine protejați de atâta corupție. Dacă ai puțin timp, o să fac efortul de a discuta cu dumneata problema delictelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de pe umărul stâng: — Când ne amintim lucrurile pe care ni le amintim? De ce punem Întrebările pe care le punem? Potopul lui Noe, oricât de Înspăimântător ar fi fost, a Început Încetișor, pe neauzite, cu câteva picături de ploaie. Picături răzlețe, vestind catastrofa ce avea să vină, un mesaj pe care nimeni nu l-a observat. Pe cer se adunaseră nori Întunecați și mohorâți, atât de fumurii și de grei de parcă ar fi fost Încărcați cu plumb topit, plin de deochiuri. Fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
regatului Belgiei, un oraș pe care Ludovic al XIV-lea l-a asediat: mă informasem pe cît putusem, răsfoisem cărți precum Napoleon Bonaparte și Belgia, Sfîrșitul regimului spaniol În Țările-de-Jos și Ludovic al XIV-lea În Flandra, de Îndată ce tata ne vestise la masă că vom părăsi Avignonul după vacanța mare ca să locuim Într-o țară mai mică, dar Într-un oraș mai mare. Urma să intru „Într-a șasea latină“ la un colegiu ținut de iezuiți unde, Îmi spusese tata ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Împreună, era pentru că se iubeau atît de mult Încît nu doreau să se despartă seara. Mă Întrebam cum izbuteau copiii să intre În burta mamei Înainte să iasă de acolo. Îmi puneam Întrebarea asta de fiecare dată cînd mama ne vestea viitoarea naștere a unui frățior sau surioare - mă rugam să fie o surioară și trebuie să spun că am avut noroc. Nașterea unui frate ar fi fost o catastrofă. Toată lumea s-ar fi ocupat de el. L-ar fi pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Îl cunoșteau pe Horațiu și adagiul său, semper ad eventum festinat: grăbește-te mereu, aleargă În Întîmpinarea evenimentului, scopului, deznodămîntului. Festino, mă zoresc, mă grăbesc, Îi dau zor. Trebuia s-o cunosc pe fata aceea splendidă și misterioasă. I-aș vesti, precum un alt Înger Gavriil, „Iată, ne vom căsători!“. De cîte zile ar avea nevoie ca să se Îndrăgostească de mine? De cîte săptămîni? „De ce nu imediat?“, m-aș Întreba eu, căci pentru Dumnezeu nimic nu e cu neputință. Oricum, bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
i-ar da atâția. Cum poate s-a remarcat, amândoi au lipite de prenume niște patronime insolite cărora le ignoră originea, sensul și motivația. Ar fi probabil nemulțumiți dacă ar afla vreodată că algor înseamnă răceala intensă a trupului, care vestește febra, și că gacho nu e altceva decât grumazul boului pe care șade jugul. Cel mai tânăr are uniformă, dar nu e înarmat. Cel mai vârstnic poartă haine civile și pantaloni mai mult sau mai puțin pe măsură, o cămașă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
chimic și organic. Cel puțin ceva din toată povestea noastră era adevărat: catacombele Parisului. Cele ale lui Colbert, ale lui Fantomas, ale lui de Caus? Urmam canalul mare, evitând ramificațiile mai Întunecoase și sperând că vreun semnal avea să mă vestească unde trebuia să pun capăt cursei mele subterane. În orice caz, alergam departe de Conservatoire, iar față de acel regat al nopții, catacombele Parisului erau ușurarea, libertatea, aerul curat, lumina. Aveam În fața ochilor o singură imagine, hieroglifa trasată În cor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
descoperirea de teritorii literare noi, pictura de medii sociale neexplorate. În 1913, tînărul Vinea face o apologie vibrantă a lui Maxim Gorki („Alexei Maximovici Peșkov“, în Facla, an V, nr. 87, 3 ianuarie 1914), cu trimiteri în linia vitalismului nietzschean, vestind apariția unei „noi credințe”: „astăzi e scriitorul celebrat, primit solemn în țara care îl gonise; e filozoful ultimelor doctrine, deși niciodată nu s-a gîndit să profeseze o credință. E frate spiritual - cu toată deosebirea dintre ei - cu Kipling, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ți-1 pierzi. Din văzduhul boltitelor tale amiezi ghicești în adâncuri toate misterele. Înalță-te fără sfârșit, dar să nu ne descoperi niciodată ce vezi. [1926] * ECHINOCTIU Semne verzi subt șovăiri solare ieși, soră, să vezi pe ogor. Popi negri vestind sub pământuri soarele cu fluiere greierii umblă până-n pragul sicrielor și-acolo mor. Pe-aici, afară de oraș, și ieri am fost să iscodim învierile în fața porților. Îndrăznește, soră, ah, soră, să nu suspini. Într-o singură zi mugurii și iarba
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
prin liniști după mersul albastru al lunii. Lângă fântânile darului harului pâlpâie boalele, țipă lăstunii. Plin este satul de-aromele zeului ca un cuib de mirosul sălbăticiunii. Legi răsturnând și vădite tipare minunea țâșnește ca macu-n secară. Cocoși dunăreni își vestesc de pe garduri dumineca lungă și fără de seară. [1938] * BELȘUG - Negrule, cireșule, gândul rău te-mprejmuie. Jinduiesc la taine coapte guri sosite-n miez de noapte. Om și păsări, duhuri, fluturi, nu așteaptă să te scuturi. Prea ești plin de rod și
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
ei stă închis ca într-o temniță bună un prunc. De nouă ori se-nvîrte discul lunei în jurul pruncului. El rămâne nemișcat și crește mirîndu-se. ............................................................ În noua noapte fără sfârșit ciobanii păzesc nașterea unor semne cerești. Mă duc între ei să vestesc: Tăiați-vă mieii pe cruce În amintirea jertfei ce se va face. Ridicați-vă de lângă foc În cojoace cu flăcări de lână. Luați făclia ce-am aprins-o în steaua coborâtă deasupra ieslelor roase de boi și dați-o mai
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
de câni adormiți. În curând rănile purtate prin văile noastre s-or vindeca închizîndu-se ca florile la întuneric. În curând picioare albe vor umbla peste ape. ECHINOCȚIU Semne verzi subt șovăiri solare ieși soră să vezi pe ogor. Popi negri vestind sub pământuri soarele cu fluiere greerii umblă până-n pragul sicrielor și-acolo mor. Pe-aici, afară din oraș, și ieri am fost să iscodim învierile în fața porților. Îndrăznește soră, oh soră să nu suspini. Într-o singură zi mugurii și
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
s-au pornit primele ninsori, un sol i-a comunicat că regele avea să vină în vizită peste zece zile. Era momentul micii noastre răzbunări. Am convocat la mănăstire un estetician grec și, de asemenea, o nobilă romană din Milano, vestită pentru eleganța ei. Aceștia și-au adus cu sine cele trebuincioase, precum și slujnice instruite. Gundeperga a fost spălată, unsă, parfumată, îmbrăcată în veșminte rafinate și împodobită cu bijuterii, părul pus la punct, fața machiată. Văzând-o, atât eu, cât mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
meu, dovedindu-se totuși de mare folos. Îi cunoștea pe toți artiștii adevărați din Siria, inclusiv pe tăietorii în piatră pe care venisem să-i angajez. M-am întors cu el la Antiohia în căutarea unui anume Rubiano, care era vestit prin aceea că dăltuia piatra cea mai dură ca și cum ar fi fost argilă; tânăr fiind, ajunsese cu meșterul său până în Persia și chiar mai departe, la hotarele Indiei, spre a deprinde tehnicile cele mai rafinate. Avea o față lată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
parte sau au sfârșit în temniță sub falsă învinuire, dar atât de infamantă încât să-i dezonoreze pentru totdeauna. Ori și-au pierdut viața în accidente extrem de ciudate. Terminasem de ceva vreme cina, când un slujitor a venit să-l vestească pe Giuliano despre sosirea primilor oaspeți, doi senatori. Ne-am spălat pe mâini și i-am întâmpinat în odaia de studiu. Au mai venit apoi și alții, tot din partida albastră, bărbați și femei îmbrăcați luxos. Între ei era și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și pentru faptul că orașul aproape că n-a fost atins de o molimă de dizenterie datorită apeductului curățat și a haznalelor golite la timp. Rotari, Gaila și micuțul Rodoald se aflau la Sirmione, pe acel promontoriu al lacului Garda, vestit prin aerul său sănătos și curat. Locuia în singura aripă funcțională dintr-o mare mansio romană, o cetățuie nu prea confortabilă, dar sigură. S-au arătat deosebit de mulțumiți văzându-mă, au dat o petrecere în cinstea mea, și am putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cu ajutorul Gundepergăi, am ajuns teafăr la Genova. Aici m-am îmbarcat pe un vas cu care am ajuns până pe litoralul Romei, unde ne aștepta o escortă bizantină călare, prea puțin prietenoasă. Un soldat a galopat până la Roma spre a ne vesti sosirea. În suita mea se aflau un scrib, doi funcționari regali de nație romană și șase tineri oșteni de vază. După ce văzusem Bizanțul, spre deosebire de tovarășii mei de drum, n-am rămas uluit dinaintea Romei ce ne aștepta la capătul unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
îndurerat, dar durerea aia poate fi și o armă. Spune-i Gailei că ești gata să poruncești depunerea în secret a cadavrului lui Romilde în apropierea unui zid de biserică, să zicem cea izolată și necunoscută de la Gruse. O fulgerare vestind interesul s-a citit în ochii posomorâtului meu prieten. S-a gândit o clipă, după care a spus surâzând: - Tu, Stiliano, ești în stare să faci din propriile greșeli un avantaj. Cred că este o idee bună. Mâine o s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
au strunit caii, câțiva s-au aruncat asupra spătarului și i-au pus un cosor în gât, iar ceilalți stăteau împrejurul trăsurii. - Noi suntem Frații Futacu, a început unul dintre cei de jos să vorbească. Frații aceștia erau într-adevăr vestiți prin zonă. Se știa despre ei că jefuiesc la drumul mare, dar că nu ucid niciodată. Erau doi bărbați foarte tineri, îmbrăcați cu haine amestecate, luate de la negustori, de la boieri și de la țărani, fără alegere. Unul își legase de jur-împrejurul capului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
cizme scurte împodobite cu catarame argintate. - Ce ți-a zis? o întrebase, făcându-i semn să se așeze pe banchetul mic din fața lui. - Nu mi-a zis nimic. Tâmpenii. Apoi bărbatul începuse să-i povestească despre domnitor, căruia Xenopol îi vestise moarte năprasnică. - Și? - Și de atunci l-a scos din palatul domnesc și l-a trimis aici la Șotânca, pe mâna mea. Eu îl țin, eu îl hrănesc, se duce doar o dată pe săptămână la Palat. Își privise fugitiv unghiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]