2,684 matches
-
12, Ambrozie al Milanului 13 sau Ieronim 14. Alții ezită, precum Augustin. Cel care a impus, printr-un adevărat coup de force, după expresia lui Régis Burnet 15, contopirea celor „trei Marii” într-una singură, furnizând scenariul care se menține viguros în subconștientul colectiv creștin, a fost papa Grigore cel Mare (mort în 604). În două omilii despre evanghelii, 25 și 33, Grigore face pasul decisiv, transformând simplele aluzii sau apropieri semiinocente din Luca și Ioan într-o biografie oficială, ca să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
în numărul 11-12 din 2013 al revistei VIAȚA ROMÂNEASCA. De data aceasta cel sărbătorit este Mihai Șora. Care a împlinit 97 de ani. Ne reamintește Tudorel Urian: „Contemplat astăzi în toată splendoarea împlinirii sale, Mihai Șora este stejarul cu trunchi viguros în care s-au strâns toate sevele pământului. Așa cum mintea sa îl proiectase la vârsta de 19 ani. Le-a fost student lui Nae Ionescu și Mircea Vulcănescu. În facultate l-a avut asistent pe Mircea Eliade. A plecat la
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2823_a_4148]
-
D. Micu și N. Manolescu, ca și alți critici și istorici literari, când trec ca pe lângă ceva fragil pe lângă această perioadă de înmugurire a literaturii noastre noi, când în realitate efectul ei, în anii care au urmat, s-a dovedit viguros. Sigur e că, după povestirea S-a spart satul de Gheorghe Cristea, apărută în toamna anului 48, au urmat apoi rând pe rând povestirile Andrei Buda merge la scoală de cadre și Ion Lăscan s-a pus pe gânduri. În
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
de Scapin și Le malade imaginaire sânt așa cum știm, fermecătoare. Sânt însă uimit cum a putut un bolnav de piept, cum era Moliere, să-și bată joc de medici cu atâta seninătate încît ai crede că a fost cel mai viguros om și a trăit optzeci de ani, când în realitate a murit pe scenă la cincizeci, în urma unei hemoptizii. Probabil că era un sănătos închipuit? N-am aici cuvinte de admirație pentru cel care, cu două sute de ani în urmă
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
loc soarelui. Ori poate noaptea care a căzut peste mine ca o pătură mi-a răcit sângele? Am dat cu ochii de tavan și am văzut că totul prinsese viață. Frântura din tavan crescuse parcă și tot sistemul era din ce în ce mai viguros. Trăia și începea să se înzdrăvenească. Era o tăcere deja familiară. Am sesizat pașii unei femei trecând prin fața ușii mele și apoi s-a oprit. I-am auzit capul lipindu-se de ușă de parcă s-ar fi așezat pe o
A doua oară unu by Cristi Avram () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92958]
-
ei, în fine, că au dreptate, s-au hotărât să smulgă din cărțile lor toate ramurile putrede și uscate sau chiar și pe acelea care cresc neregulat>>. Vrea să zică, acesta e rolul criticului, să smulgă ramurile rele din copacii viguroși. Dar Pausanias, spre a face lucrul și mai înțeles, continuă cu următoarea comparație potrivită, deși cam picantă: <<Tot așa nauplienii (locuitorii orașului Nauplia din Grecia), observând că atunci când măgarii au păscut câteva ramuri de viță, via progresează mai mult, au
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
și roatele rosese de-aproape genunchii lui Lică. - Prends garde, imbecile! strigă un glas ascuțit de femeie. Trubadurul ridică obraznic mustața în sus, spre capra înaltă, strîngîndu-și ochii strălucitori subt pleoape, pe când mâna lui mică, ca de femeie, se propti viguros în grumazul murgului ce cabra, oprit brusc. Lică nu înțelesese apostrofa. Limbile străine îl uimeau si îi erau nesuferite. Nici n-avea cum să le înțeleagă, deoarece se învățau în cărți tot nesuferite. De la unguroaicele, nemțoaicele cu care uneori avusese
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
trasate, cum e ultra-sofisticata noastră metropolă. Curburile și disproporțiile clădirilor și ale străzilor indică un instinct artistic autentic, un simț al intensității, un fior de credință într-o certitudine interioară. Nu-i o civilizație decadentă, îmbătrânită, ci una tânără și viguroasă, plină de încredere în viitorul ei. Și totuși a încetat să existe, s-a prăbușit brusc, ca și cum, după ce ar fi străbătut, dintr-un salt, secole întregi de evoluție, ar fi intrat în declin, destrămându-se într-o multitudine de stătulețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
-l împărțea cu nimeni. Așezându-se la biroul lui, se apucă să întocmească o dare de seamă pentru director. Începu prin a analiza posibila structură fizică a felinei descoperite pe această planetă rece și pustie, subliniind că un asemenea exemplar viguros nu trebuie să fie considerat doar ca "o comoară pentru biologi". Nu trebuia să se piardă din vedere faptul că felina avea desigur instincte și nevoi, întemeiate pe un metabolism diferit de cel omenesc. Posedăm acum destule dovezi pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
schimbare aici? Credeam că ești de-a dreptul claustrofob. Feffer era extrem de inteligent. Fusese admis la Columbia fără diplomă de liceu pentru că obținuse note nemaiauzite la examenul de admitere. Era viclean, șiret, băgăcios, și-n același timpi vioi, șarmant și viguros. În ochii lui apăru o privire straniu agățătoare, un fel de intensitate Încârligătoare. Sammler, Sammler cel de dinainte, nu prea avusese putere să reziste la asemenea priviri. — Nu e din cauza hoțului pe care l-ai văzut În autobuz, nu? — Cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Încântare În Cracovia din cărți din secolul al optsprezecelea). Da, Govinda era un crai. Era În același timp sensibil, inteligent, neliniștit, pasionat, un bărbat arătos, elegant, un păun. O singură incongruență majoră: chipul rotund mărit de o barbă moale, dar viguroasă. În spate, omoplați subțiri ieșeau prin sacoul de in. Era ghebos. — Unde este fiica dumneavoastră, dacă Îmi permiteți să Întreb? — Coboară acum. Îi spun lui Margotte să o aducă. A fost băgată În sperieți de detectivul dumneavoastră. — A dat dovadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
acum, cu o doză de cinism, știind că era o pierdere de vreme, vocea lui căpătă o notă de poruncă și chiar de mânie când își aminti cât de frumoase arătau în bătaia soarelui acele câmpuri cu plante tinere și viguroase. Necazul era că în fiecare an, noapte de noapte, mâini negre smulgeau știuleții de pe tulpini, saci întregi de știuleți, și niciodată nu-i putea prinde pe hoți. Dimineața vedea urmele tălpilor desculțe în țărâna dintre rânduri. Încercase totul: îi avertizase
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
când o iubire la fel de dostoievskiană, apoi lasă totul baltă, odată cu stăpânul său creatorul... Ei, spre plăcerea mea, Makanin o cotește de data asta și schițează un adevărat erou (comparat, facil zic eu, cu Humbert Humbert) al zilelor noastre, un bătrân viguros, un satirman/satirmen atras irezistibil de trupul nimfelor (nu nimfete, nota bene) pe timp de lună plină. Totul se petrece după celebrul puci al lui Elțân din 1993 și, de fapt, nu se petrece nimic. Doar că un bătrân dintr-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
corăbiile care se pregăteau pentru plecări misterioase. Tresări la vederea unui om care Îl privea de când era pe puntea corabiei. Un om cu plete și barbă albă, care purta mantia cu semnul scutului și spadei. Un bătrân care părea Încă viguros, cu un chip luminos, dar autoritar. Îl recunoscu pe bărbatul Întâlnit, cu ani În urmă, Într-o plimbare alături de bunicul Matteo și de Gianluca. Cel care Îi zâmbise ca și cum ar fi știut totul despre el. Nu era singur, dar era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
schimbase și a cuprins-o un val de neașteptată bucurie să se recunoască În acele imagini. Vremea lăsase urme, desigur, dar Între Margaret de cincisprezece ani și cea de patruzeci și ceva asemănarea era limpede: corpul zvelt, de adolescentă, brațele viguroase, părul dat pe spate, bărbia ridicată, veșnic gata de confruntare, zâmbetul cu buzele strânse. Margaret, cea dintotdeauna! Se Întrebă dacă ar mai ști cumva cine sunt cei din fotografii În cazul În care i-ar reîntâlni. Pe taică-său nu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
nația noastră. I s-a făcut greață și a simțit că se clatină pe picioare. Sunetele Îi dădeau târcoale fără să le mai deslușească. Nu mai știa ce-i cu el. S-a sprijinit de trupul uscățiv, Însă surprinzător de viguros al lui Din, și au făcut cei câțiva pași până În casă. — Ei, dar știu că ești palid, a exclamat Din. Trebuie să te așezi un moment. Azi e teribil de cald. Se vede că ți-o fi tare foame. Să
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
pe lângă ei, iar Adam a zărit norii roșcați reflectați de ochelarii lui de soare și a prins din zbor ceva despre un bivol și despre o soție. Soldații aceștia i s-au părut lui Adam mai vârstnici și mult mai viguroși decât cei care-l ridicaseră pe Karl. Aveau Înfățișări calme, destinse, dar se simțea ceva deo sebit În felul În care-și țineau armele atârnate de gât, cu tocul de lemn sprijinit de braț. — Admiri Monumentul Victoriei? l-a Întrebat
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
strângea mâna unui tinerel slab cu păr lung. — Pare să fie cineva din conducere, a spus Margaret. Cu ea ar trebui să vorbim. Au lăsat mașina și au traversat terenurile de badminton. Betonul neted crăpase pe unde rădăcinile Își făceau, viguros și răbdător, un drum spre lumină. Se Încheia sezonul cald și coroanele salcâmilor de deasupra capetelor Își pierdeau frunzișul Împrăștiind confeti roșcate pe terenul umbrit, printre foile de hârtie ale sutelor de prospecte care Îndemnau la sute de lucruri felurite
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
asta. Walter, mi se pare că el a creat moda, le face gâtul subțire, aplecat și privirea provocatoare, asta când se obosește să picteze o femeie. El e cu băieții. Ca Rudolf, deși la el femeile sunt ceva mai interesante, viguroase și subțiri, ca băieții. Ceea ce, bineînțeles, chiar și sunt, băieți cu țâțe și buze de femeie. El e, de fapt, reținut, așa zice mama, nu-i nici pe departe ca Walter. Jos Smit nu-i homosexual, mă rog, cel puțin
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
vrăjitorie În aer, de acolo Îi venea ei răul. Aiurea, zicea maică-sa, ai ceva astm. Numai că Margaret nu avusese niciodată asemenea crize prin alte locuri pe unde trăiseră. Poate că, Într-adevăr, pricina răpirii sănătății ei de copil viguros erau demonii ăștia balinezi. Iar În acele nopți, dacă se scula și se ducea la fereastră, vedea adesea mici globuri de lumină hoinărind de-a lungul văii. Tu știi poezia aia a lui Hugo cu o gărgăriță? a Întrebat-o
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
îndeosebi pe site-urile de specialiate, Dorina Neculce își face prin volumul „Dacă aș putea străbate timpul” debutul în proză. Constatăm, încă de la primele rânduri, că, fără a trece cu totul în umbră poetul, autoarea noastră probează nu doar calități viguroase în domeniul epicului, dar și o mână extrem de sigură, un stil personal încă de la debut. Dacă e adevărat că filonul prozatorului autentic își face simțită prezența nu în șapte sute, ci în trei pagini, atunci Dorina Neculce se anunță drept o
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
mirajul neuitatei copilării. Fără introspecții proustiene, dar cu aceeași fervoare afectivă, prozatoarea evocă, în pagini în care epicul și liricul se susțin reciproc, lumea satului ei natal. Cu o mână sigură, ea izbutește o performanță demnă de condeiul unui prozator viguros, construind din câteva linii - pe cât de delicate, pe atât de ferme un univers rural bine închegat. Notabil este și modul în care biograficul e topit într-o ficțiune ce captivează cititorul, lăsându-l cu regretul că a ajuns prea repede
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
casei. — Am să merg puțin în grădină ca să-mi aduc aminte de copilărie. Teofana iese în curte, merge în grădină găsind-o schimbată. Pomii erau bătrâni, iarbă multă și buruieni.S-a bucurat enorm zîrind tufele de lămâiță mult mai viguroase, sub care se ascundea de frica Floricăi. Sub ele s-a ascuns și-n ziua în care a fugit de-acasă, așteptând momentul ca să nu fie observată. S-a dus la ele oftând adânc sub povara amintirilor. Când a ieșit
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
veni, nu veni de la fată. Cineva îi sări în spate și îl doborî. Alte siluete țâșniră din tufișuri și-l înșfăcară. Reuși să se ridice, luptând. Însuflețit de o profundă oroare, continuă să lupte, chiar și după ce mai multe mâini viguroase îl imobilizaseră, copleșindu-i capacitatea, de rezistență. O voce bărbătească zise: ― O.K., băgați-l în mașină și s-o ștergem. În timp ce-l înghesuiau pe bancheta din spate a unei limuzine de mare putere, Gosseyn se întrebă: "Au venit chemați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
e munca mea de-o viață. Și voi ziceați că sunteți alături de poporul muncitor!.. Adică cum vine asta?? Chiar așa precum ai auzit, măi deadea Kiprianov, i-a spus viitorul președinte, pre numele lui, Zozuleac, un bărbat încă destul de tânăr, viguros și cu ceva carte, după înfățișare și zicere a vorbelor. Că noi avem îndreptări încă de la Dragoș și Bogdan cum că aista-i loc voievodal, care, odată cu democrația, a devenit bun al poporului. Dar nu se poate, măi celovecule! Că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]