2,633 matches
-
măcar o cetate, el a dat trei fetih-nâme-le, „cărți de cucerire”, exact ca Matei Corvin, care pusese inscripția de la Brașov ca să marcheze cucerirea Moldovei. Aceste trei „cărți de cucerire” n-au cunoscut o difuzare largă și numai tradiția otomană, „afirmată viguros în veacul următor”, a păstrat convingerea că numai după această „victorie” Moldova a devenit „un stat vasal împăratului turcesc”. După campania din 1476 nu s-a schimbat însă statutul juridic al Moldovei față de Imperiul Otoman. Dovada peremptorie o constituie faptul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
sultanului”. După cucerirea Chiliei, ei au fost trimiși ca avangardă spre Cetatea Albă și, cu toate că erau frânți de oboseală, tătarii au traversat într-o noapte și o zi o regiune pustie, fără să mănânce și fără să bea „pentru că erau viguroși și nu simțeau nici foame și nici sete”. Acestor forțe aveau să li se adauge și 20.000 de români din Muntenia, pe care-i conducea Vlad Călugărul. Am insistat asupra acestor amănunte, pentru a sublinia grija pe care a
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
crivățului.” George Călinescu îi situează creația poetică în „lirica proletariană modernă a hoinăririi, a uneilității deurne, din jurul lui Esenin fără apocalipticul aceluia, aprofundându-se în felul acesta de ardeleni”, iar Eugen Lovinescu, caracterizează poezia sa ca „eruptiva, oarecum primară dar viguroasă, cu adevărat lirică și patetică”. Fundația pentru literatură și artă „Regele Carol al II-lea” îi acordă Premiul pentru scriitorii tineri needitați. A decedat în București, „în umbra anihilatoare a anonimatului, în fața căruia probabil s-a resemnat cu conștiința - amară
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
al oricărei cercetări a istoriei politicii externe a Rusiei, a relațiilor ei internaționale, a obiectivelor sale perpetuu valabile. Întreaga „învățătură” lăsată de împărat urmașilor săi, înscrisă în acest testament, se bazează pe axioma că rușii sunt „un popor tânăr și viguros”, care este chemat să domine întreaga Europă, deoarece națiunile din acest continent ar fi ajuns într-o stare de degradare ireversibilă. Împăratul trasează punct cu punct, etapă cu etapă, planul acestei vaste acțiuni, începând cu pregătirea și instruirea militară a
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
profunde. Acest abandon a fost considerat ca una dintre cauzele principale ale foametei, sursa tifosului. În cursul lunii decembrie, generalul Berthelot n-a încetat să facă presiuni asupra Comandamentului rus, cerându-i o atitudine ofensivă sau cel puțin o defensivă viguroasă, care ar fi îndepărtat pe germani de frontiera Moldovei [...]. În acest context de foamete și epidemie de tifos, apare o nouă amenințare. La mijlocul lui ianuarie 1917, generalul Sakarov a făcut un demers la Rege, pentru a obține acordul ca toate
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
lumea poeților, precum în întreaga societate, este nevoie de un minimum de moralitate atât cât să nu se înjunghie oamenii între ei Ce îți reproșezi în plan literar? Cum te situezi în "apele literaturii române", în care dacă nu dai viguros din mâini pare că nu ajungi la un capăt? Cât de europeană e literatura noastră? De reproșat nu-mi reproșez mare lucru, poate doar faptul că n-am o fire mai agresivă, să mai dau și eu din coate, cum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
o himeră proletcultistă. Visul oricărui poet, zicea pe-atunci Mihai Beniuc, ar trebui să fie acela de a avea "măcar un cântec" îngânat de toată lumea. Și, precum știți, poetul proletcultist nu miza pe un public educat, "decadent", ci pe unul viguros, încă pe pragul alfabetizării. Acestuia i-a și scris poeme. Iar arta acestor poeme s-a adecvat nu numai cerințelor de partid, ci și exigențelor de înțelegere ale acestui public. Dacă target-ul unui poet e publicul-masă, n-are decât să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Nu cred că pot fi atât de multe, în mintea mea, cel puțin. Nu mi-a trecut prin cap la tinerețe să plec, aventura era în capul meu și în cărțile pe care le împărtășeam cu acei autori atât de viguroși în descrierea plecărilor repetate și a rătăcirilor în ținuturi stranii. Nu știam pe nimeni în București, de ce să fi mers acolo, doar pentru că s-a spus că nu poți fi poet recunoscut dacă locuiești în provincie? Oricum, nu m-am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
literatura română capabilă să facă față acestui "șoc al viitorului" care înseamnă globalizare sau, măcar, europenizare? "Globalizare", "integrare europeană"? Să nu ne pripim utilizând asemenea termeni într-o accepție excesiv de optimistă. Rădăcinile naționalităților sunt azi, în pofida unei retorici nivelatoare, mai viguroase decât oricând. Ce s-a petrecut cu două decenii în urmă, la prăbușirea comunismului în Europa? Ivirea unei pleiade de unități statale cu cheag etnic, în fosta Iugoslavie, în fosta Cehoslovacie și mai cu seamă în fosta Uniune Sovietică. Nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
fost poziția ta, cum te-ai vedea astăzi? Funcții? Cronici spumoase, șampanizate, la cărți? Ai mai fi scris aceleași cărți? N-am imaginație și nici nu știu bine ce-i inspirația (deși ele există și mi le-aș dori mai viguroase) și ca să răspund la întrebare cred că ar fi nevoie și de una și de alta, amândouă să fie de prozator sagace și foarte interesat de mișcarea juliensoreliană a parvenirii, a mișcării calculate în social. Cunoscându-mi firea și putințele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
pisicile. Dar nu ne putem înfrăți decât cu omul. În afara omului nu se poate face nicio biserică. Dacă pe pământ ar fi o catastrofă și ar dispărea lumea, aceasta ar putea fi reluată, refăcută dintr-un simplu cuplu de oameni viguroși, ar ajunge din nou la civilizația actuală în câteva mii de ani. Dar dacă după catastrofă ar rămâne o pereche de hipopotami, tot viguroși, lumea nu ar mai reveni la stadiul actual niciodată. Omul este singura ființă cu duh, restul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
și ar dispărea lumea, aceasta ar putea fi reluată, refăcută dintr-un simplu cuplu de oameni viguroși, ar ajunge din nou la civilizația actuală în câteva mii de ani. Dar dacă după catastrofă ar rămâne o pereche de hipopotami, tot viguroși, lumea nu ar mai reveni la stadiul actual niciodată. Omul este singura ființă cu duh, restul animalelor deține numai viață. Viața nu-i suficientă pentru împlinire. Cum au împărțit lumea asta, totuși, Cain și Abel? Că așa cum spui tu noi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
condusă de profesorul Nicolaie Bălan, anatomopatolog, reputat diagnostician și specialist erudit. * Agitațiile politice care au intervenit în viața socială a României în perioada interbelică au creat mari perturbări și în universitatea ieșeană, orientărilor extremiste de dreapta opunându-li-se replica viguroasă a majorității cadrelor didactice și a studenților, animați de un exemplar spirit critic. În Facultatea de Medicină, în acești ani, s-a resimțit din plin modelul de conduită politică și patriotică al unor profesori ca N. Leon, A. Slătineanu, V.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
din modestie), cine i-a văzut visătoarele acuarele (nici ele expuse) poate înțelege că, dincolo de opera sa medicală, Jules Nițulescu își purta, parcă, jenat, destinul ciudat al unui om însingurat printr-o excesivă bogăție spirituală care îl izola de mediocritatea viguroasă și zgomotoasă din jur. Nu a putut fi, niciodată, un om al unei singure idei, nici al unei mărginiri, oricât de savantă ar fi fost; prin structură, întrebător și meditativ, era deasupra cotidianului mediocru; hazardul l-a croit pe dimensiuni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
-ne de făptura lui solidă, predestinată pentru acțiune, și de chipul său desprins din istoria noastră, chip de Ștefan cel Mare așa cum și-l imaginează mentalitatea colectivă. Rareori mai evidentă consonanță între înfățișarea trupească și viață, între un suflet cu viguroase rădăcini înfipte în trecut, dar cu o minte iscoditoare cu vigilență a viitorului. În cazul Rășcanu, omul depășește biografia și profesia. Fiu de țărani din Bărboi Bârlad, elev la Liceul "Codreanu", licențiat în științe naturale și doctor în medicină, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
cu superioritate și dojenitor: "Tineretul intelectual român, îmbrățișând orbește ideea de naționalism retrograd a maestrului, nu va face nimic alt decât jocul forțelor reacționare de distrugere, ducând astfel la pieire alți Eminești, născuți ori care se vor naște din sânul vigurosului popor român [...]. Să aruncăm la fier vechi drapelurile grele de sânge închegat și să ridicăm deasupra Umanităței, un singur stindard, pe care să se afle scris un singur cuvânt: "Dreptate"./ Dacă în felul acesta mă revendicați și-mi faceți cinstea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
membrii ei au murit, iar cei rămași în viață sunt răzleți, nu se mai întrunesc și nici mai colaborează la ziar. Asemenea s-au împrăștiat și membrii veniți mai în urmă în cercul Convorbirilor între care se numără multe talente viguroase, multe capete erudite care s-au ilustrat prin scrieri de o necontestată valoare, precum: Alexandru Xenopol, Dimitrie C. Olănescu, I. L. Caragiali, Ioan Slavici, Petru Missir, Nicolai Volenti, C. Dimitrescu-Iași, generalul Bengescu-Dabija, Nicolai Beldiceanu, Alexandru Vlahuță, I. Cantacuzin (Zizin), C. Meisner
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
căldura, de simpatia binefăcătoare, neapărată întru a încuraja pe timizi, a sprijini pe cei fără mijloace. Numai așa se vor înmulți la noi operile de artă în toate direcțiunile și se va face în mod natural selecțiunea între ele, ieșind viguroase la lumină adevăratele talente și căzând fructele seci. Nu trebuie, deci, să desprețuim à priori orice lucrare iesă dintr-un cap românesc și să o aruncăm necetită în coșul hârtiilor netrebnice, căci se poate întâmpla să aruncăm în gunoaie și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
licheni sunt, sigur trebuie să fie și mușchi, mi-am zis. Și i-am găsit, acolo unde le place, la umbra gardului, pe soclul de piatră al acestuia, unde alcătuiau o pădure liliputană de un deget grosime, cu mult mai viguroși decât confrații lor de la Iași. Unii, ca să mă exprim mai plastic, Înfloreau, adică Își formaseră sporogonul, capsula cu spori; din nou, la Iași n’am prea văzut așa ceva. Cu greu m’am Îndurat să-i deranjez puțin, pentru a vedea
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
din cea de-a doua jumătate a secolului XX, nu s-a pomenit nimic pînă acum de educația nouă. S-au făcut referiri doar la varianta americană progresivismul fără a se preciza care este soarta acestui curent pedagogic, așa de viguros în primele patru decenii. Se impune acum precizarea că el a continuat să ființeze, manifestîndu-se pe linia sa teoretică dominantă, aceea a metodelor de educație, mai ales prin activitatea lui Celestin Freinet. Nu a lipsit nici manifestarea pe un plan
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
teoretice, este insuficientă pentru a întâmpina provocările ,,în timp real" care vin din partea corupției politice. Deși se pot da ,,lovituri" de succes asupra corupției politice de nivel scăzut (vezi, de exemplu, Klitgaard 1988; Klitgaard et al. 2000), în forma sa viguroasă, corupția infectează canceros organele anterior sănătoase ale formei de guvernământ, dezgolind corpul politic de singurele mijloace interne prin care acesta o poate ține sub control. Așadar, în timp ce în țările cu un nivel scăzut de corupție, sistemul judiciar independent, forțele de
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
proletariatului într-o încercare de ,,a purifica țara de inegalitate, corupție și elitism prin mobilizarea maselor" (Harding 1997: 247). Zeci de mii de cadre și membri ai familiilor lor au fost executați sau reeducați sub o politică xiafang reînnoită și viguroasă; mulți politicieni de rang înalt, inclusiv Liu Shaoqi și Deng Xiaoping au fost eliminați. În toiul haosului declanșat, deși după excesele violente ale fazei Gărzii Roșii care s-a încheiat în 1969, la cel de-al zecelea Congres Național din
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
precizat în ce relație eram. Sau ce era ea pentru mine. Ce relații am io cu femeile. Și, oricum, pentru mine, numele oricărei ființe, oricărui lucru nu e tocmai sigur, neavând un statut serios, nu pot avea nici o relație serioasă, viguroasă. Miruna avea deja un prieten și io eram varianta de rezervă. Ăsta e adevărul, nu trebuie să facem pe deștepții, dacă toți indivizii și-ar recunoaște nepriceperea, stângăcia lor în ce privește femeile, totul s-ar socoti după o altă măsură. În loc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
de complicitate amară Într-un simulacru de Împerecheri absurde, Într-o „Tehnică“ sexuală furnizoare de gâdileli reci, neutre și de o valoare senzuală mult inferioară voluptăților cu ecouri infinite pe care le avem numai și numai pe urma unei posesiuni viguroase, integrale, irezis ti bile și exclusive, afirmată cu toate predominanțele de care poate fi capabil băr batul, printre care calitatea lui eminentă de a plămădi din nou, pe măsura și după mintea lui, această pastă informă ce-i stă acum
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Ei bine! vom avea o nouă, o altă elită a societății bucureștene, alcătuită din frânturile celei vechi ce s-au putut salva deasupra valurilor; și care, cu vremea, va găsi, desigur, prilejul cuminte să-și Împrospăteze sângele albastru cu cel viguros al băieților noștri din mica și sănătoasa burghezie, ba chiar din țărănime (altă aristocrație a noastră!); băieți care formează de mult o elită selecționată atât prin buna lor creștere de acasă, prin bunul lor simț nativ, practic și gospodăresc, cum
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]