9,759 matches
-
s-au simțit vreodată în parcul național Banff sau la Hong Kong. Deja păturile au prins mirosul lor. Hainele - corpurile - le par ca niște case. Doar brațul lui Packer petrecut pe după ea ar putea fi un duplex pe Park Avenue. O vilă în Creta. În noaptea aia se întâmplă ca o mașină neagră să oprească scrâșnind din frâne, urcând cu o roată pe trotuar. Farurile, două cercuri de raze strălucitoare îi lovesc drept în ochi pe domnul și doamna Keyes, trezindu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
nenumărate cărți și filme care au urmat. Chiar și sejurul lor a devenit legendă. Pe malurile lacului Geneva, hotelurile au instalat telescoape la ferestrele dinspre lac, pentru ca oaspeții să poată urmări ceea ce toată lumea credea că-i o orgie incestuoasă la vilă. Turiștii burghezi, plictisiți de vacanțele lor de vară, și-au proiectat temerile cele mai groaznice sub acoperișul lordului Byron. Unde era doar o mână de tineri încercând să trăiască în afara nenumăratelor reguli ale timpului lor, și oamenii îi spionau prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
foarte bine seama că viața lui alături de Karl fusese În Întregime o nesfârșită iertare. Ca și cum toate neroziile lui fără nume, atâtea și atâtea de care nu-și mai amintea, Îi fuseseră iertate. Pe când Buickul trecea pe lângă zidurile Înalte care Înconjurau vilele, Adam a Început să recunoască stilul construcțiilor, occidental, masiv, cu ceva ciudat În el. O motoretă culcată pe o parte În mijlocul drumului, cu roțile strivite și răsucite. Mai fusese pe-aici. A Înțeles că se duceau acasă la Zubaidah. Au
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
semnul întrebării viitorul și urcușul lui către înaltele culmi. Muncise prea mult ca să-și permită să rateze din pricina unei legături sentimentale, își sacrificase cei mai frumoși ani din viață. Larisa îi spusese într-o seară, la munte, pe terasa unei vile: Știu totul despre voi, Ovidiu, absolut totul. E inutil să negi. Știu unde-ți parchezi mașina când te duci la ea, știu unde ții cheia de la apartamentul ei, tot, tot, tot. Fii atent numai, să nu întinzi prea mult coarda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în diferite etape ale redactării piesei, am schimbat câteva detalii și am introdus unele elemente noi. Dar în esență este aceeași poveste. DL Pentru Leah „home truth: remarcă dureroasă la adresa punctelor slabe ale unei persoane“ Shorter Oxford English Dictionary 1 Vila se înalță solitara la capătul unui drum de țară cu făgașe adânci, care leagă autostradă de satul situat ceva mai încolo, cam la vreun kilometru. Aflat la volanul mașinii, poti lesne trece pe langă golul căscat în gardul viu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
un stâlp, cu litere vopsite de mână, șterse și decolorate, litere ce compun numele „Ludlow“, și - în consecință - să nuți dai seama că el arată drumul spre o locuință umană. O movilita și un pâlc de fagi maschează, dinspre drum, vila și dependințele ei. Nu este una din zonele mai pitorești ale comitatului Sussex, ci o mică porțiune de teren agricol ușor părăginit, situat între autostrăzile ce leagă Londra de Brighton și Worthing. Aeroportul Gatwick e mai aproape decât South Downs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
și dependințele ei. Nu este una din zonele mai pitorești ale comitatului Sussex, ci o mică porțiune de teren agricol ușor părăginit, situat între autostrăzile ce leagă Londra de Brighton și Worthing. Aeroportul Gatwick e mai aproape decât South Downs. Vila în sine e destul de veche, dar din punct de vedere arhitectonic nu se remarcă prin nimic. La origine pare să fi fost compusă din două case de țară despărțite printr-un zid comun, locuite probabil de lucrători agricoli și transformate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
aia n-are nici un gust, conchise el, punându-și o porție de Shredded Wheat în castron și turnînd peste ea lapte semidegresat. Era oră nouă dimineață, într-o duminică din vara anului 1997. Adrian și Eleanor Ludlow stăteau în livingul vilei lor, îmbrăcați în halat. Era o încăpere spațioasa, confortabilă, cu tavanul scund, cu o masă într-un capăt al ei și cu un spațiu de stat jos în celălalt capăt, unde era și un șemineu. Pe pereți se înșirau polițe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
dai seama când e vorba de-o glumă sau nu, replică Adrian. — Și se coace un scandal în legătură cu Royal Opera House. — Ei, da, asta parcă mai aduce cu un scenariu cunoscut, deci liniștitor, spuse Adrian. Deasupra casei trecu un avion. Vila era la douăzeci de kilometri distanță de aeroportul Gatwick și se află chiar sub principalul coridor aerian al acestuia. Uneori zgomotul îi deranja pe musafiri, dar Adrian și Eleanor abia dacă îl mai băgau de seamă. — Care-s știrile de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
discret, încadra o fată rotundă, bucălata, cu ochi căprui, mari, cu buze senzuale și bărbie fermă. Își păstrase dantură sănătoasă și chipul tineresc. În clipa aceea de afară se auzi motorul unei mașini care viră pe aleea cu pietriș din fața vilei. — Cine-o fi? se întreba cu glas tare Eleanor. Adrian se duse la fereastra și se uită afară, chinuindu-se să privească chiorâș spre parcare. — E Șam, spuse el. — Ha, ha, făcu Eleanor liniștită, după care își relua lectură interviului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
Privi de jur împrejurul ei. — Plăcută încăpere. Locuiți aici de mult timp? — Pe vremuri era casa noastră de vacanță. În ea ne petreceam weekendurile, răspunse Adrian. Dar era mai mică decât acum. Când ne-am hotărât să plecăm din Londra, am cumpărat vila alăturată și am spart peretele despărțitor. Fanny făcu câteva însemnări - evident, despre mobilierul din cameră și decorațiunile interioare. — Colecționați piese din ceramică? se interesa ea. Văd că aveți o mulțime. — Sunt făcute de soția mea, îi explică Adrian. S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
nedumerita. — Unde aveți asemenea condiții? întreba ea. — În grădina din spatele casei, răspunse el. — Vreți să spuneți că aveți acolo propria dumneavoastră sauna? — Exact, confirmă el. Din păcate, nu am și un lac, dar tocmai mi-am construit o anexă la vila, cu dușuri și-o cadă imensă, alimentată cu apă rece. Nu v-ar interesa s-o vedeți? întreba el, arătând spre spatele casei. — Poate mai tarziu, îi sugera Fanny. Adrian o privi lung și-n minte îi încolți o idee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
în fața ei, pe masă, o ceașcă cu două degete de ceai rece. Peste cămașă de noapte își pusese capotul. Se luminase de ziua, dar era o zi noroasa și deasupra câmpiilor se lașase o pâcla jilava. Peisajul, privit pe ferestrele vilei, părea monocrom. În depărtare răsună cântecul unui cocos. Eleanor se încorda nițel când percepu motorul unei mașini ce se apropia de vila. Automobilul coti încetișor pe alee și femeia auzi pneurile strivind pietrișul. Motorul se opri. Se auzi o portiera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
ziua, dar era o zi noroasa și deasupra câmpiilor se lașase o pâcla jilava. Peisajul, privit pe ferestrele vilei, părea monocrom. În depărtare răsună cântecul unui cocos. Eleanor se încorda nițel când percepu motorul unei mașini ce se apropia de vila. Automobilul coti încetișor pe alee și femeia auzi pneurile strivind pietrișul. Motorul se opri. Se auzi o portiera închisă cu un bufnet amortizat. Eleanor țâșni spre vestibul și trase zăvoarele de la ușă din față. Cand o deschise, în prag îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
da? — Ideea ta de-a scrie un roman e-atât de grotesca... — Terminați odată amândoi! îi puse Eleanor la punct. Ridică mâna într-un gest poruncitor. Cei doi îi dădură ascultare și auziră huruitul unui vehicul ce se apropia de vila. — Mă duc să deschid ușa din față, zise Eleanor. Durează îngrozitor de mult până când strecoară toate ziarele în cutia poștală. Ieși în vestibul. Bărbații se așezară și o așteptară. — Cum arata dezbrăcată? întreba Șam, curmând tăcerea. — Hai, măi, ce Dumnezeu! Zău că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
asta pe care, ea personal, o găsea mai puțin grozavă decât se zicea. În altă companie Însă nu obișnuia „să servească”. Șușu avea răbdare și Încredere nemărginită În procesul de privatizare care, iată, aducea În oraș și specialiști străini. În vila de oaspeți de la U.P.S.A. se mai ocupase un apartament pe lângă cel locuit de domnul Sirvain, căruia Îi plăcea să umble mai mult pe jos, deși avea un Renault Chamade albastru cu inițiala CH plus o cruce albă, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și să dea un telefon Zorelei, sau să ceară ajutor puținilor trecători de care se izbea pe străzile Întunecoase și Întortocheate ale „Bosniei”. Să mă fi Îmbătat cu adevărat? se Întreba el privind pentru a treia oară În acea zi vila doamnei Ster. Bucuria care Îi Încălzise sufletul toată după-amiaza se risipise odată cu achitarea notei de plată. A plătit fără să clipească și a lăsat și un bacșiș cum doar clienții cu dare de mână Își permit. Avusese un motiv anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
să nu te superi. N-am Înțeles. Nu te superi. Acum am Înțeles. Când caști, Înțeleg mai greu ce vrei să spui. Nu e cazul să duci mâna la gură. Vorbesc de la domnul Petru. Chiriașul doamnei Ster. Alverna. Știi unde. Vila cu crizanteme roșii la poartă. Așa. Uite ce s-a Întâmplat. Veneam spre casă când mi-am zis că ce-ar fi să iau un coniac la „Minerul”. Acolo, cald, liniște, lume selectă. Ștabi de la primărie. Mi-au trebuit trei sute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
din pricina bolii, mai vizibil În momentele de emoție, cum se arăta și cel pe care Îl trăia la vederea parabolicelor care Împodobeau destule case din oraș, și chiar din cartierul lor, mai puțin avut, mai proletar, dacă se lăsa deoparte vila doamnei Ster, dar tocmai de aceea Îndrăgit. Ar fi putut să-și facă oriunde casă În oraș. El Însă a preferat să rămână În „Bosnia”, În casa Martei, lăsată moștenire de domnul Andrei Morar, spre mirarea tovarășilor de la Municipiu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Lâncezeala avea culoarea ochilor săi În care lumea abia mai zvâcnea când și când ca un porc Înjunghiat. 33. În jurul orei trei, o furgonetă neagră a firmei de pompe funebre, „Otto Wellmann - Cu noi spre Viața de Apoi” opri În fața vilei Ster. Șoferul și un Însoțitor scunzi zdraveni, Îmbrăcați În combinezoane roșii ca mecanicii de la Ferrari, scoaseră fără greutate din mașină două baloturi impresionante pe care le depuseră În pragul ușii de stejar a casei. Un balot era alb, pânză de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
lui despre moarte. Și nu i se păru atât de greu. Să Înțeleg că veniți și dumneavoastră? Nu știu... Poate... Unde zici că se ține? În casa doamnei Alieta Ster, dacă știți... Ba bine că nu... Păcat că nu vinde vila... Până la urmă și un tablou ar fi bun. L-aș agăța la mine, că tot sunt goi pereții și o vilă nouă fără ceva tablouri nu prea merge... V-ați pus și termoplan, dom' Brândușă? Că ține de cald și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
zici că se ține? În casa doamnei Alieta Ster, dacă știți... Ba bine că nu... Păcat că nu vinde vila... Până la urmă și un tablou ar fi bun. L-aș agăța la mine, că tot sunt goi pereții și o vilă nouă fără ceva tablouri nu prea merge... V-ați pus și termoplan, dom' Brândușă? Că ține de cald și de zgomot. Păi, cum altfel? Și cu garsoniera ce faceți? O dau În chirie la studenți. Pe dolari sau mărci. Că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
casă a fost construită cu sudoarea frunții Într-un cincinal de patru ani și jumătate. Are tot ce-i trebuie și la parter și la etaj. De fapt este un duplex. O casă pentru două familii, numită În mod curent vilă. Am avut și modele, dar m-am bazat În primul rând pe imaginația și pe experiența mea de contabil șef de șantier de o viață și pe colaborarea prietenească a unui arhitect care a proiectat și Casa de Cultură a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cu prilejul aniversării centenarului Societății (1971), a avut loc o amplă manifestare cultural-artistică și s-a montat pe clădire o placă comemorativă evocatoare (o placă asemănătoare a fost pusă și pe clădirea unei școli (Billrothstrasse 26), ridicată pe locul fostei vile, cumpărată de Alexandru Ioan Cuza și în care a trăit 3 ani (1867 1870). Relațiile excepționale cu Directorul general A.I.E.A. (Sigward Ecklund) și respectiv Directorii executivi ai O.N.U.D.I. (H.A. Rahman și A.R. Kahane), cu alți
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
la vîrsta lui. În ani cîinești, e mai bătrîn decît mine. Șezi, îi spun. Mă mîrîie: Doar n-o să stau ca dogii lui Hette. Cultivatul meu Tano îi știe pe cei doi cîini sculptați de Richard Hette, păzind intrarea în Vila Sonet. Le-a privit cu frățească mîhnire nemișcarea și cu indiferență nemurirea în bronz. Vin mai aproape de drum. Cîțiva băieței încearcă să descifreze inscripția de pe pantalonașii unui puști, fudul că are haine noi. Se chinuie ei cu b, trec la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]