10,890 matches
-
aducerea, în stare brută, a documentelor în textul epic. Alături de mulțimea scrierilor „de frontieră” ale lui S. există și un mic roman veritabil: Nimeni nu se naște erou (1962), care reunește, într-o structură clasică, teme predilecte ale modernității: angoasa vinovăției, obsesia ratării vieții, ca urmare a unei infirmități fizice. Chiar dacă poartă mărci evidente ale literaturii vremii (cadru sătesc contemporan, iubita personajului principal - șoferiță de autocamion etc.), cartea scapă în bună parte ideologizării conjuncturale. SCRIERI: Eu, Tică și alții..., București, 1954
STOIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289945_a_291274]
-
419. în 419-420, Augustin i-a trimis lui Valeriu prima carte din tratatul despre Nuntă și concupiscență (De nuptiis et concupiscentia), al cărui titlu arată deja spre ce tip de subiect se deplasase de-acum polemica episcopului de Hippona: spre vinovăția, inerentă naturii umane ca atare, cauzată de păcatul originar; simptomul cel mai evident și mai concret al acestuia îl constituie dorințele carnale, deoarece nu pot fi eliminate și persistă și după botez și începerea vieții creștine. în această ultimă polemică
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
prezintă, neîndoielnic, un interes documentar ca și unul psihologic. Să precizăm că aspectul documentar e în genere dubios prin tentativele personajului în chestiune de-a distorsiona și ascunde faptele reprobabile, iar cel psihologic e alterat prin tendința de-a arunca vinovăția personală asupra altuia, de-a apărea el, cel în cauză, cît mai spălat de păcate. În calitate de memorialist (și-a dictat paginile în chestiune, precum C. Stere volumele din ciclul În preajma revoluției), Mihai Beniuc e un ilustrator tipic al fenomenului mai
O struțo-cămilă ideologică (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17158_a_18483]
-
s-au terminat știrile incendiare din România? Până mai ieri, Elena Udrea reprezenta epicentrul tuturor discuțiilor, mărul discordiei ținut cu mâini strânse de nimeni alta decât Elena din Buzău! Știrile românești ne bombardau pur și simplu cu gradul dânsei de vinovăție/nevinovăție, cine și cât este de părtaș, condițiile de arest, etc, etc. Recunosc cu toată candoarea, asemeni oricărui muritor, am și eu preferințele și slăbiciunile mele, Elena Udrea este una dintre ele! Faptul că amândouă suntem femei inteligente (spun eu
JUSTIȚIE, CĂTUȘE ȘI TELENOVELE de MARA CIRCIU în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381286_a_382615]
-
doilea război mondial până în perioada de după 1965. Alternând narațiunea la prezent cu rememorările, autoarea conturează o serie de destine în evoluție, nu lipsite de dramatism: doctorița e fata unui torționar și această situație generează în sufletul ei un complex de vinovăție, iar cel pe care îl iubește a trecut prin infernul închisorilor comuniste. Semnificația fundamentală a scrierii e dată de metamorfozarea oamenilor datorită credinței religioase. SCRIERI: Versuri, București, 1971; Munții, București, 1978; Locul unde aștepți, București, 1983; Raiul inocenților, București, 1992
STANILOAE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289880_a_291209]
-
mai sus vorbește despre tirani al căror orgoliu și a căror sete de putere au fost pedepsite de Dumnezeu: Nabucodonosor prin nebunie, ceilalți doi prin moarte violentă. Hipolit insistă asupra ideii pocăinței și convertirii acestora în fața morții. Ei își recunosc vinovăția și îndrăzneala de a fi gândit să se măsoare cu Dumnezeu, singurul stăpân al lumii. Prin aceste trei destine pilduitoare, Hipolit face aluzie, în realitate, la epoca sa. El sugerează posibilitatea oricărei schimbări de atitudine din partea autorităților romane în privința creștinilor
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
mă dezonorează, mă umple de rușine. Nu mai sunt demn În raport cu ceilalți. Nu mai merit nimic de la viață. Sunt un damnat. Întreaga situație, care mă Închide, mi se datorează mie. Sunt vinovat. Reversul situației tragice este mântuirea, salvarea care anulează vinovăția tragică, conferindu-mi În mod reparator posibilitatea de redobândire a identității mele pierdute. Este o reîntoarcere la starea anterioară. Tragicul Închide persoana, pe când mântuirea o deschide. În felul acesta, inseparabile una de cealaltă, tragicul și mântuirea sunt ipostaze ontologice complementare
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
celelalte persoane din jurul ei. În sensul acesta situația tragică se Înfățișează ca un raport moral schimbat Între mine și lume, Între persoana mea și celelalte persoane. Dar acest raport schimbat, care vizează normele morale, este considerat o abatere morală, o vinovăție tragică, care nu poate fi reparată decât prin suferințe fizice, sufletești și morale. Semnificația acestor suferințe este dublă. Pe de o parte, ele sunt expresia „rupturii” persoanei de lume și de semenii săi, iar pe de altă parte sunt expresia
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
și morale. Semnificația acestor suferințe este dublă. Pe de o parte, ele sunt expresia „rupturii” persoanei de lume și de semenii săi, iar pe de altă parte sunt expresia plății pe care persoana tragică trebuie să o facă pentru anularea vinovăției tragice. Orice stricare a echilibrului moral impune un efort de restaurare al acestuia prin suferință. În felul acesta, suferința tragică are o dublă semnificație: pe de o parte, este pedeapsă pentru vinovăție, pe de altă parte, este efort de anulare
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
persoana tragică trebuie să o facă pentru anularea vinovăției tragice. Orice stricare a echilibrului moral impune un efort de restaurare al acestuia prin suferință. În felul acesta, suferința tragică are o dublă semnificație: pe de o parte, este pedeapsă pentru vinovăție, pe de altă parte, este efort de anulare a vinovăției. Nu ne putem mântui decât dacă păcătuim. Vinovăția tragică este o abatere de la norme, este violarea unui tabu, a unor interdicții morale, sociale sau divine. Prin aceasta, persoana Își pierde
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Orice stricare a echilibrului moral impune un efort de restaurare al acestuia prin suferință. În felul acesta, suferința tragică are o dublă semnificație: pe de o parte, este pedeapsă pentru vinovăție, pe de altă parte, este efort de anulare a vinovăției. Nu ne putem mântui decât dacă păcătuim. Vinovăția tragică este o abatere de la norme, este violarea unui tabu, a unor interdicții morale, sociale sau divine. Prin aceasta, persoana Își pierde valoarea, pe care nu și-o va mai putea redobândi
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
de restaurare al acestuia prin suferință. În felul acesta, suferința tragică are o dublă semnificație: pe de o parte, este pedeapsă pentru vinovăție, pe de altă parte, este efort de anulare a vinovăției. Nu ne putem mântui decât dacă păcătuim. Vinovăția tragică este o abatere de la norme, este violarea unui tabu, a unor interdicții morale, sociale sau divine. Prin aceasta, persoana Își pierde valoarea, pe care nu și-o va mai putea redobândi decât prin penitența dată de suferință, ca o
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
sau divine. Prin aceasta, persoana Își pierde valoarea, pe care nu și-o va mai putea redobândi decât prin penitența dată de suferință, ca o condiție obligatorie a mântuirii. Mântuirea nu este numai reîntoarcerea la condiția de puritate originară, anterioară vinovăției. Ea este, ca act de restaurare, regăsirea de sine, redobândirea identității propriului său Eu. Este un act de restituire, prin anularea vinovăției tragice. Prin suferință, „persoana tragică”, de fapt, se opune. Suferința nu are un caracter pasiv. Ea este strigătul
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
suferință, ca o condiție obligatorie a mântuirii. Mântuirea nu este numai reîntoarcerea la condiția de puritate originară, anterioară vinovăției. Ea este, ca act de restaurare, regăsirea de sine, redobândirea identității propriului său Eu. Este un act de restituire, prin anularea vinovăției tragice. Prin suferință, „persoana tragică”, de fapt, se opune. Suferința nu are un caracter pasiv. Ea este strigătul unei opoziții, al unui protest. Tragicul este Înfruntare și revoltă. El Înseamnă a-ți Înfrunta destinul, a Încerca să-l schimbi, a
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
atenția, favorurile, să obțină protecția unei alte persoane, considerată superioară, puternică, dar, mai ales, să anuleze pericolul. Este, ca și minciuna, o atitudine falsă În relațiile interpersonale. În ambele situații sunt urmărite avantaje, legate de complexul de inferioritate sau de vinovăție, de incapacitatea de a acționa direct, de lipsa de Încredere În forțele proprii, de nesiguranță. 6. Atitudinea față de sine Atitudinea față de sine are caracter de complementaritate În raport cu atitudinea față de celelalte persoane. Atitudinea față de sine se construiește, În primul rând, din
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
idei și intenții. Conștiința morală nu acționează singură. Ea este completată de gândirea reflexivă care, formulând faptele, le definește, caracterizează și cataloghează, oferindu-le În final, spre judecare, conștiinței. Aceste aspecte ies la iveală mai ales În cazul complexelor ideo-afective. Vinovăția, resimțită ca o abatere de la normele morale ale conștiinței, este formulată În termenii cei mai exacți de către gândirea reflexivă. În cazul acesta conștiința morală este cea care acuză, iar gândirea reflexivă cenzurează sau, altfel spus, sancționează faptele conform normelor conștiinței
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
ești obligat să gândești permanent asupra acestora. Orice Încercare de a trece dincolo de limitele permise de normele morale este o violare a unor interdicții, a unor valori. Ori, aceasta este mai mult decât o simplă eroare sau neatenție, este o vinovăție. În aceste situații, conștiința morală va acuza fapta, iar gândirea reflexivă va formula sentința. Orice Îndrăzneală care, fie că Încearcă să Înșele, fie că sfidează, depășind limitele permise sufletește și moral, este pedepsită. Nesăbuința, aroganța vor schimba cursul existenței, azvârlind
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
conștiința morală va acuza fapta, iar gândirea reflexivă va formula sentința. Orice Îndrăzneală care, fie că Încearcă să Înșele, fie că sfidează, depășind limitele permise sufletește și moral, este pedepsită. Nesăbuința, aroganța vor schimba cursul existenței, azvârlind-o, prin stigmatul vinovăției, În registrul tragicului. Orice nesocotire a unor legi morale va duce inevitabil la suferință, la regrete. În mod egal Însă, conformarea la normele morale va Înălța și va Înnobila sufletește persoana umană. Referitor la acțiunile, ideile și conduitele persoanei umane
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
chiar dacă conștiința refuză aceste acte, ca reprobabile, dacă ele sunt totuși executate de individ, sub presiune sau amenințare, conștiința se va desolidariza de actul comis. Se poate vorbi, În aceste situații, despre o culpabilitate? Este actul acesta perceput ca o vinovăție a persoanei respective În planul conștiinței morale? Nu. A fi obligat să faci ceea ce este Împotriva voinței tale, a principiilor tale morale, este un act care nu-ți aparține, de care te simți străin, o acțiune pe care o faci
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
ordonate de către alții, de a face ceea ce este Împotriva voinței și a convingerilor tale. Aceasta este o chestiune de conștiință. Refuzul de a executa un ordin se pedepsește. În acest caz, acționezi Împotriva voinței tale. Apare un conflict al conștiinței. Vinovăția, deși Îți aparține ca act, din punct de vedere moral ea este atribuită celui care a ordonat și a impus executarea acțiunii. astfel, prin refuzul de a te considera vinovat, tu vei returna proiectiv, printr-un act de transfer, vinovăția
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Vinovăția, deși Îți aparține ca act, din punct de vedere moral ea este atribuită celui care a ordonat și a impus executarea acțiunii. astfel, prin refuzul de a te considera vinovat, tu vei returna proiectiv, printr-un act de transfer, vinovăția asupra celuilalt. Această situație poate fi comparată cu complexul lui Pilat. Pus să-l judece pe Iisus, Pilat nu-i găsește acestuia nici o vină și face următoarea afirmație, ca o concluzie a judecății sale, În public: „Eu nu găsesc nici o
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
și asupra copiilor noștri” (Matei, 27, 24-25Ă. Prin răspunsul dat actului lui Pilat, mulțimea preia asupra ei culpabilitatea. Ritualic, printr-un transfer proiectiv, culpabilitatea a fost deturnată de la Pilat la mulțime. Aceasta Însă În plan formal, Întrucât Pilat va purta vinovăția morală a condamnării lui Iisus, iar mulțimea va avea, la rândul ei, vinovăția morală a celor care, prin presiunea exercitată, au determinat condamnarea la moarte. Complexul lui Pilat este un exemplu tipic al unei forțe morale slabe, care cedează În fața
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
mulțimea preia asupra ei culpabilitatea. Ritualic, printr-un transfer proiectiv, culpabilitatea a fost deturnată de la Pilat la mulțime. Aceasta Însă În plan formal, Întrucât Pilat va purta vinovăția morală a condamnării lui Iisus, iar mulțimea va avea, la rândul ei, vinovăția morală a celor care, prin presiunea exercitată, au determinat condamnarea la moarte. Complexul lui Pilat este un exemplu tipic al unei forțe morale slabe, care cedează În fața presiunilor exercitate asupra individului din afară, acesta executând, Împotriva voinței sale și a
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
urmate de sentimentul Împlinirii datoriei, al bucuriei pentru binele făcut; bă acte negative, care au drept consecință sentimentul penibil al culpabilității sau al păcatului, ceea ce-i provoacă remușcare și căință pentru faptele comise. Cel mai important aspect negativ psiho-moral este vinovăția. Ea are În Psihologia Morală o dublă semnificație: vinovăția dată de comiterea unui act negativ, a unui prejudiciu adus altei persoane și vinovăția datorită refuzului de a ajuta o persoană aflată În suferință și care ar fi putut fi mult
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
făcut; bă acte negative, care au drept consecință sentimentul penibil al culpabilității sau al păcatului, ceea ce-i provoacă remușcare și căință pentru faptele comise. Cel mai important aspect negativ psiho-moral este vinovăția. Ea are În Psihologia Morală o dublă semnificație: vinovăția dată de comiterea unui act negativ, a unui prejudiciu adus altei persoane și vinovăția datorită refuzului de a ajuta o persoană aflată În suferință și care ar fi putut fi mult ușurată sau chiar salvată de ajutorul tău. Trebuie să
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]