4,713 matches
-
dese, norii rotocoleau. Mini nu vroi să se mânie, nici să se teamă. Vroi să se supună și, de subt resemnarea ei, dorința șoptea încet o rugăciune timidă spre înseninare. Ploile de vară nu întristau niciodată orașul, zâmbitor prin toate vitrinele lui gătite ca niște femei cochete, cu trecători sprinteni, mulțumiți de belșugul irigației, pe când răsuflarea proaspătă a Cetăței, trecută peste grădini, îmbălsămată și aburită din căldura de sin a pământului copt, era delicioasă de respirat. Totuși, azi ploaia răsturna la
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
liniștit ele vorbă. Și Nory ceru telefonul și anunță vizita lor pentru ora trei. - Xu te las, că pe urmă fugi! Dejunăm la un restaurant împreună. După dejun, la 2, era încă prea devreme. Nory vroi să treacă pe la o vitrină, unde spunea că a văzut niște pantofi verzi cu croiala dintr-una. De-aproape, nu fu mulțumită. Mini o reținu alături ca să admire bijuteriile vechi din galantarul unui argintar cunoscut. Pe una din acele paftale late de aur masiv, un
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
fi venit în minte, nici chiar acum în urmă, când Lenora, pentru crime imponderabile, repudiase pe bărbatul ei și îl dăruise altcuiva! Chinul lor părea etern, așa cum altădată amorul lor etern, și acum, privind un abat-jour oranj uriaș, într-o vitrină, Mini își nota în minte, cu simplicitate, acest fapt divers proaspăt, pe care orașul îl absorbea în uzina lui de descompunere: "Hallipii divorțează!". Mini intră la Ateneu. Era o stație de odihnă. Sala cea mare de intrare, cu clarobscurul ei
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
copiilor, dar pare și el încântat de ce a făcut, așa cum este orice croitor când își vede rodul muncii purtat de cineva căruia îi vine foarte bine. Bobby s-a hotărât să facă o plimbare pe șoseaua Hornby, ca să mai admire vitrinele magazinelor europene. Trece ușor pe străzi, simțind (nu fără justificare) că arată de o mie de ori mai bine decât orice englez asudat sau indian murdar, pe lângă care trece. Se oprește să se uite într-o vitrină la niște mașini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ca să mai admire vitrinele magazinelor europene. Trece ușor pe străzi, simțind (nu fără justificare) că arată de o mie de ori mai bine decât orice englez asudat sau indian murdar, pe lângă care trece. Se oprește să se uite într-o vitrină la niște mașini portabile de scris (destul de ușoare, pretabile de a fi folosite în călătorie sau la picnic), când ușa magazinului se deschide și un bărbat între două vârste, în uniformă de infanterie iese, ducând un pachet în brațe. — Bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
o liniște profundă. Numele scrise cu frunze aurii pe panou și busturile de ghips ale foștilor directori privesc spre acest cadru de un calm ciudat, ca niște posturi de avangardă din timpul unui armistițiu. Jonathan zăbovește prea mult asupra unei vitrine din sticlă cu trofee sportive, până când Briggs începe să tușească cu subînțeles, sugerând că dată fiind situația, ar fi bine să urce. Îl urmează sus pe scări, trec pe lângă șiruri de uși închise, apoi prin spațiul cavernos al sălii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de argint, iar alături se aflau două sfeșnice cu câte trei brațe. A aprins lumânările, am ajutat-o să aducă de la bucătărie deliciile și s a pornit ospățul. Pe când stăteam la masa ca o boltă înstelată, privirile îmi călătoreau de la vitrinele cu vase de argint, luminate din interior, la foto grafia de pe mobila alăturată, în care Maestrul discuta vi sător cu un tânăr tibetan, iar de aici la instrumentele muzicale. O chitară Stradivarius unicat, incrustată cu nacru, o viola d’amore
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
lasă să câștig de fiecare dată. Îmi simt inteligența insultată, dar lor le este prea frică să joace la același nivel cu mine. Devin fascinată de ceasurile imperiale, care în Orașul Interzis fac parte din mobilă, la fel ca și vitrinele de perete. Preferatul meu e ciocănitoarea. Trăiește într-un trunchi de copac din ceramică și iese afară doar ca să anunțe ora exactă. Îmi plac la nebunie sunetele sale. Lui An-te-hai îi place mișcarea sa, pentru că îi aduce aminte de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
variază de la vase pentru pardoseală la sculpturi pe boabe de cereale - sculpturi cioplite dintr-un singur bob de orez. În camera mea sunt și vase așezate pe suporturi cu picioare lungi, decorate cu diamante. Dulăpioare de perete sunt asemenea unor vitrine pline cu șuvițe de păr norocoase, ceasuri elegante, cutii de creioane și sticluțe decorative de parfum. An-te-hai înrămează fiecare piesă, pentru a oferi plăcere ochilor mei. Preferata mea este o măsuță de ceai incrustată cu perle de mărimea mărgelelor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
pățește ceva la spinare și nu mai poate depăși în creștere un metru înălțime. Părea apoi și puțin arierat, îi plăcea, la o vârstă nepotrivită, să bată în continuare toba lui de copil și mai ales să spargă geamurile și vitrinele orașului cu 150 țipătul său care era atât de pătrunzător și de o atât de înaltă frecvență încît urechile obișnuite nu-l percepeau. Mama, cu amorul ei adulterin, are un sfârșit tragic, și aici interesul cărții devine maxim. Soțul a
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
am tras la falsul librar și au trecut două săptămâni până ce am plecat spre Abrud, timp în care am rătăcit de dimineața până seara prin marele oraș fără să-l cunosc și nedorind să-l cunosc, trăind doar sub fascinația vitrinelor lui, a clădirilor sale înalte, a marilor lui bulevarde, a vieții lui secrete din care veneau spre mine doar strălucirea și mișcarea vie a reclamelor orbitoare și frumusețea fetelor și femeilor. Ne-am urcat într-un accelerat și falsul librar
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
Eu fac cinste! La prima chenzină o să-ți Înapoiez totul, până la ultimul bănuț, chiar și bacșișul. Până atunci, Însă, am să te rog să mă mai creditezi un pic...” Intrară În cofetăria pustie și se așezară la o masă, cu spatele la vitrina În care erau aranjate cu artă vestitele dulciuri turcești. „Deși n-am mâncat niciodată, pot să-ți spun că la cataif, domnule, e vital să pârpălești tăițeii atât cât trebuie În unt, adică să nu rămână nici cruzi, dar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Iași. Facultatea de științe juridice Iași. Multiple profesii, dar o mare parte din viață s‐ a ocupat cu gazetăria și literatura. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România și are publicate până în prezent următoarele cărți: „Pe fluviu la deal” - roman, „Vitrina cu fantasme” - roman,1998, „Pastile contra morții” - povestiri, 2001, „Erotica” - 2 romane: „Clubul Megasexe” și „Prețul vieții ca de câine”, 2002, „Ademenirea” - roman, 1996; „Jurnal tardiv început și fără sfârșit 2000 - 2006”, vol I., Editura PIM Iași 2006. În rândurile
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
lemn sculptată pe ambele părți cu răstignirea și botezul și cu ferecătură pe metal comun, cu picior, din metal comun argintat, făcută la Iași, este trecut numele starețului Mănăstirii Cetățuia, arhimandritul Trifon Sturza 1921<footnote Crucea este expusă într-o vitrină a colecției de obiecte bisericești a Mănăstirii Cetățuia footnote>. Pe un sfeșnic din bronz galben cu 7 lumini, lucrat artistic este inscripționat: ,,făcut cu osârdia arhimandritului Teoctist Stupcanu întâiul stareț al Mănăstirii Cetățuia la anul 1912. Îl mai menționez și
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
frică că nu aveam să fac față tuturor noilor coregrafii. O mașină decapotabilă claxonă și doi băieți blonzi rânjiră la mine. I-am ignorat, Întrebându-mă dacă chiar nu aveau nimic mai bun de făcut. M-am oprit În fața unei vitrine să-mi aranjez părul răvășit de vânt. ― Ți-ai găsit o oglindă? mă tachină o voce de băiat. Am tresărit când l-am văzut pe Damian stând lângă mine. ― Mă urmărești? ― Desigur, șopti el. În fiecare zi. ― Serios, ce cauți
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
ar fi fost vreun intelectual fascinat de ele. Mă uitam după titluri, recunoscând doar poveștile clasice. Avea două exemplare din Mândrie și prejudecată, una aproape desfigurată și una nouă, cu genul acela de copertă care-ți sare În ochi din vitrina unei librării. Mă Întrebam dacă le citise Într-adevăr. Și dacă da, de câte ori? Știam că-i place să citească proape la fel de mult ca Mariei. Pe masă vedeam aproape douăzeci de titluri de care nu auzisem În viața mea. Probabil erau
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
Nu pe Luke l-am ținut de mână pe stradă? îDeși i-am dat drumul când am intrat în magazinul Donna Karan.) Și pe drumul spre casă nu el a fost cel care a insistat să ne oprim în fața tuturor vitrinelor, ca să-mi arate tot felul de lucruri, și nu tot el mi-a spus: — Hei, Rachel, păpușo, chestia aia ar arăta sclipitor pe tine! Am tot tras de el, zicând cu severitate: — Nu, Luke. E mult prea scurtă. Chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
lui Vivian. Canapele care erau la fel de confortabile ca și băncile din parc. Lumina era rece, iar obiectele de artă simbolizau falicul - în majoritate, reprezentau zgârie-nori care se înfigeau în cerul New York-ului. Se renunțase la rafturile de cărți, în favoarea unor vitrine cu spoturi. Cutia de sticlă cea mai apropiată de mine adăpostea prima ediție, deținută de Vivian, a cărții Prințul, iar vitrina aflată de cealaltă parte a canapelei găzduia prima ediție din Curva Fericită. Puteai înțelege multe despre șefa mea, judecând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
în majoritate, reprezentau zgârie-nori care se înfigeau în cerul New York-ului. Se renunțase la rafturile de cărți, în favoarea unor vitrine cu spoturi. Cutia de sticlă cea mai apropiată de mine adăpostea prima ediție, deținută de Vivian, a cărții Prințul, iar vitrina aflată de cealaltă parte a canapelei găzduia prima ediție din Curva Fericită. Puteai înțelege multe despre șefa mea, judecând după cele două cărți la care ținea cel mai mult. Habar n-ai despre ce vorbești. Dumnezeule. Ai fost nominalizat dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
trebuit să fie flatant, numai că eu resimțeam acele remarci ca pe niște presiuni uriașe aplicate asupra mea. — Care-ți place mai tare, draga mea? mă întrebase ea o dată, cu ochii lărgiți și o expresie inocentă, în vreme ce stăteam în fața unei vitrine de la Harry Winston, plină cu inele cu diamante. — A, toate sunt frumoase, mă eschivasem eu, fiindcă nu mă simțeam deloc confortabil. — Ei, presupun că nu contează, de vreme ce Randall a moștenit inelul bunicii lui, care are un diamant de patru carate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
trebuie să fie iubita lui Randall Cox. — Ești superbă, Claire, mi-a șoptit el, venind în spatele meu, în timp ce-mi aranjam părul, în fața oglinzii. Randall a scos ceva din buzunar - șiragul de perle Mikimoto pe care-l văzusem în vitrina magazinului, în urmă cu o săptămână. — Randall! Ți-am spus să nu... — Nu-mi spune decât mulțumesc, mi-a murmurat el în ureche. Hai să mergem! Avem o rezervare la Alain Ducasse, pentru ora nouă. Avem un program, draga mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Aveam acum încă un subiect la care să nu mă gândesc. Pe care să mi-l îndepărtez din creier, ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat. Am continuat să merg pe jos până acasă. Când îmi surprindeam imaginea reflectată în vitrine, abia dacă eram în stare să recunosc femeia epuizată care se uita înapoi, la mine. După mai multe ore, în pat, l-am întrebat încet pe Randall cum a fost cina. și da, el a recunoscut imediat că fusese la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
a spus că e bun. Soția profesorului Grant merge acolo și zice că au numai marfă de calitate. — Sunt sigură că așa-i, spuse Eva Wilt, ale cărei raporturi de client cu Felicity Fashions constau doar din faptul că admira vitrina și se întreba nedumerită cine Dumnezeu era în stare să-și permită să cumpere rochii de patruzeci de lire sterline. Oricum, nici unul dintre cunoscuții ei. Cele două femei ajunseră în oraș și se opriră într-o parcare multietajată. între timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
studențachele ăla îmbrăcat la marele fix, știi, ca un chelner din ăia. „Nu te supăra“ zice el. „Nu te supăra, n-ai vrea să te dai din drumul meu?“ Chiar așa... și eu numa’ stăteam acolo și mă uitam în vitrină, la cărți... — Te uitai la cărți? întrebă sceptic Wilt. La unsprezece noaptea tu te uitai la cărți? Nu cred așa ceva! — La reviste și la cărți cu benzi desenate, replică zidarul. Sunt într-un magazin la mâna a doua, pe Finch
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
complicații. O cunoscuse pe Ira în urmă cu ani. Micul său oraș de provincie... Urbea plină de tineri ingineri arhitecți medici din București, trimiși să participe la modernizarea vechiului orășel istoric. Irina lucrase ca desenatoare o vreme, ca aranjoare de vitrine, ca educatoare, așteptând aprobarea de a-și da examenul de absolvire la arhitectură, de unde fusese pe neașteptate exmatriculată chiar în pragul absolvirii. Făcea și ea parte din cercul tânărului profesor Vancea. Viitorul personaj Tolea era deja un personaj. Păi, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]