37,159 matches
-
face această subliniere concordant cu tânărul John Rawls, când acesta vorbește despre „poziția originară”, În care se identifică („coincidentia oppositorum”) „naturalul” cu „pozitivul” În Drept. Oricum, filosoful Dreptului, care este Giorgio del Vecchio, observă cu suplețe dialectica Între: „ceea ce este voință a Statului” și „regulile edictate de organizațiile” recunoscute (sau nu) de către Stat, care au ele Înseși „conștiință de Stat”. Învățătura cea mai importantă, care decurge din cele de mai sus, ar fi aceasta: „Statul este cu atât mai tare și
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
În valoarea lor universală”. Desigur, așa cum a relevat și Chamberlain - când scria că, la urma urmei, „poporul nu trebuie să se teamă de intervenția Statului, deoarece el Însuși a devenit Statul” - Statul Însuși nu poate fi decât expresia sintetică a voinței cetățenilor, rezultatul (legătura) unei deliberări și unei elaborări psihologice colective. Desigur, aici, se află și un „viciu” de judecare, căci, ideea „contractului social” este o pretinsă „unanimitate” În „pretențiile juridice particulare față de Stat”. Alți doctrinari au susținut că, În esență
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
că, În esență, Dreptul și Statul sunt totuna, că „ecuația Între Stat și individ (ca «spirit» sau «conștiință populară», n.n. - V.V.), Între autoritate și libertate, ar fi În cele două cazuri, absolută”. Aici este multă eroare! susține Del Vecchio. Din voința câtorva indivizi „nu se poate deduce o legătură pentru toate generațiile”. Giorgio del Vecchio apreciază că nu poate fi ignorată „contribuția psihologică a indivizilor și a diferitelor clase sociale la elaborarea persuasiunilor și a regulilor comune”. Un fel de mit
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Între diversele grupuri sociale”. Contează foarte mult opiniile juridice ale acestora. Ceea ce apare ca drept pozitiv al unei anumite societăți „nu este și nu poate fi altceva decât media sau rezultatul unei lupte, adică expresia a ceea ce am putea numi «voință socială preponderentă»”. O anumită lipsa echilibrului dintre aspirațiile juridice insatisfăcute și recunoașterea acestora ar fi, după Del Vecchio, „resortul secret al oricărei dezvoltări istorice”. Nu se poate accepta ideea unui consimțământ general, perfect egal și unanim, căci desea aceasta Înseamnă
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Del Vecchio, „resortul secret al oricărei dezvoltări istorice”. Nu se poate accepta ideea unui consimțământ general, perfect egal și unanim, căci desea aceasta Înseamnă, simplu, „Îndurare pasivă, supunere forțată sau absență a opunerii”. Toate guvernele au mizat pe această ambiguă „voință populară”. Giorgio del Vecchio recunoaște că: „Formarea și transformarea puterii politice reprezintă o fenomenologie foarte complicată, În care noi putem observa grade și forme nenumărate, fie consimțământ activ sau pasiv, fie rezistență și luptă. Într-un sens riguros științific, noi
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
grade și forme nenumărate, fie consimțământ activ sau pasiv, fie rezistență și luptă. Într-un sens riguros științific, noi putem numai să spunem că, În orice societate umană există, mai mult sau mai puțin definit, o anumită putere, care reprezintă voința socială cea mai tare. Dar această putere poate fi - și de regulă este! - combătută de alte puteri, adică de alte voințe, care pot să fie chiar mai puțin forte decât grupul preponderent”. Filosoful neokantian observă - cu temeiuri depline - că: „Istoria
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
să spunem că, În orice societate umană există, mai mult sau mai puțin definit, o anumită putere, care reprezintă voința socială cea mai tare. Dar această putere poate fi - și de regulă este! - combătută de alte puteri, adică de alte voințe, care pot să fie chiar mai puțin forte decât grupul preponderent”. Filosoful neokantian observă - cu temeiuri depline - că: „Istoria În general nu este făcută din bulversări solemne, ci mai ales, din gestații lente, din fermentații obscure și latente, din eroziuni
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
distincție, și adesea sub o formă voluntar obscură, precum oracolele Sybillelor, valoarea sa absolută”. Gânditorul neokantian aduce În scenă definițiile hegeliene ale Dreptului și Statului. Filosoful clasig german postkantian scria În 1821: „Statul este realitatea ideii etice, spiritul etic ca voință manifestă, evidentă În ea Însăși, substanțială, care se gândește pe ea Însăși, care se cunoaște și care nu Împlinește ceea ce ea știe, decât pentru că o știe”. Hegel mai dezvoltase ideea conform căreia: „Statul este substanța etică conștientă de ea Însăși
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
putere, deoarece el Însuși e puterea supremă”. Detașându-se de sensurile absolute date de Hegel și Kant chiar, noțiunii Statului, Del Vecchio releva cu profunzime și concretețe realistă, ajungând la definiția care accentuează personalitatea Statului, când scrie: „Statul e subiectul voinței care stabilește o ordine juridică; Statul e subiectul ordinii juridice, În care se realizează comunitatea de viață a unui popor (Ă), este coloana vertebrală a unui popor, osatura În jurul căreia se dispun diversele țesuturi sociale; pe el se bazează raporturile
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
unui Stat, sunt legați de el și trebuie să se supună legilor sale; există o datorie juridică generală de subordonare față de Stat. Suveranitatea exercitată asupra cetățenilor „nu provine din afară, ci dinlăuntru; ea este de regulă un produs al Înseși voinței subiectelor. Statul e, totodată, sinteza voințelor și drepturilor individuale: e punctul ideal de convergență al acestor drepturi, Într-o supremă expresie potestativă”, definește clar Giorgio del Vecchio. El mai arată că: „Suveranitatea Își are sediul său chiar În popor, Întrucât
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
și trebuie să se supună legilor sale; există o datorie juridică generală de subordonare față de Stat. Suveranitatea exercitată asupra cetățenilor „nu provine din afară, ci dinlăuntru; ea este de regulă un produs al Înseși voinței subiectelor. Statul e, totodată, sinteza voințelor și drepturilor individuale: e punctul ideal de convergență al acestor drepturi, Într-o supremă expresie potestativă”, definește clar Giorgio del Vecchio. El mai arată că: „Suveranitatea Își are sediul său chiar În popor, Întrucât e organizat În Stat. Acest concept
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Administrativă) și 3. Judecătorească. Acestea trebuie să fie separate, independente una de alta. Giorgio del Vecchio subliniază că principiul acesta al separației puterilor, ar trebui să fie mai bine numit principiul distincției organelor sau funcțiilor. Oricum prin ele se exprimă voința Statului, ultimele două trebuie să fie subordonate celei dintâi, aceasta fiind expresia directă a suveranității. Este necesar, așadar, să fie instituită o distribuție a funcțiunilor În așa fel ca să permită a face să fie respectată legea, prin mijocul organelor judecătorești
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
ca unic scop Dreptul. Statul poate, și trebuie să cuprindă, În sfera sa, orice activitate, și trebuie să Încurajeze Binele peste tot, dar Întotdeauna În forma Dreptului, astfel Încât fiecare act al său să se Întemeieze pe lege, care e manifestarea voinței generale. Antiteza empirică Între individ și Societate, tocmai În Stat Își găsește acordul său rațional. Statul e supremul organ al Dreptului, iar Dreptul e o emanație a naturii umane. „Statul e Însuși omul privit sub speciae juris”, conchide Giorgio del
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
și Teoria Contractului Social care, făcând abstracție de elementele mitologice care uneori au deformat-o, are exact următorul Înțeles esențial: Statul este prin natura sa Sinteza drepturilor tuturor și are ca lege statornică a activității sale reafirmarea acestor drepturi prin voința generală. Acestei voințe nu i s-a desemnat nici o limită În obiectul său, care poate și trebuie să fie Binele sub orice aspect; ea nu are decât o limită internă, care derivă din Însăși calificarea sa de «generală»”. După opinia
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Social care, făcând abstracție de elementele mitologice care uneori au deformat-o, are exact următorul Înțeles esențial: Statul este prin natura sa Sinteza drepturilor tuturor și are ca lege statornică a activității sale reafirmarea acestor drepturi prin voința generală. Acestei voințe nu i s-a desemnat nici o limită În obiectul său, care poate și trebuie să fie Binele sub orice aspect; ea nu are decât o limită internă, care derivă din Însăși calificarea sa de «generală»”. După opinia acestui important analist
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
tratată anterior și de către Montesquieu, Vico, dar și de Codul lui Napoleon (Des Justices de paix, p. 671 725). El apreciază că, la urma urmei, „tot Dreptul În esență nu e decât un sistem de limite și de constrângeri ale Voinței. Dar, În domeniul dreptului internațional, problema devine cu mult mai grea, deoarece trebuie să cercetăm dacă există un izvor de obligațiuni, deasupra voinței fiecărei entități, asemenea aceleia care, În domeniul raporturilor private, e reprezentat de Stat”. În argumentarea sa strictă
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
urma urmei, „tot Dreptul În esență nu e decât un sistem de limite și de constrângeri ale Voinței. Dar, În domeniul dreptului internațional, problema devine cu mult mai grea, deoarece trebuie să cercetăm dacă există un izvor de obligațiuni, deasupra voinței fiecărei entități, asemenea aceleia care, În domeniul raporturilor private, e reprezentat de Stat”. În argumentarea sa strictă, riguroasă, filosoful italian raționează astfel: „Dacă se pleacă de la conceptul că Voința Statului e absolut liberă - Înțelegând libertatea În sensul de putere arbitrară
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
deoarece trebuie să cercetăm dacă există un izvor de obligațiuni, deasupra voinței fiecărei entități, asemenea aceleia care, În domeniul raporturilor private, e reprezentat de Stat”. În argumentarea sa strictă, riguroasă, filosoful italian raționează astfel: „Dacă se pleacă de la conceptul că Voința Statului e absolut liberă - Înțelegând libertatea În sensul de putere arbitrară - nu e ușor de Înțeles cum, la un anumit moment dat, fie chiar prin efectul propriei sale voințe, un Stat poate fi constrâns, adică Împiedicat de a voi În
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
riguroasă, filosoful italian raționează astfel: „Dacă se pleacă de la conceptul că Voința Statului e absolut liberă - Înțelegând libertatea În sensul de putere arbitrară - nu e ușor de Înțeles cum, la un anumit moment dat, fie chiar prin efectul propriei sale voințe, un Stat poate fi constrâns, adică Împiedicat de a voi În mod divers”. Unii filosofi ai Dreptului (precum Lasson!) au ajuns, În mod logic, la concluzia că nu există un adevărat Drept internațional. Desigur, se admite În mod empiric, faptul
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
există Îndoiala că aceste raporturi pot da loc și unei adevărate legături juridice. Giorgio del Vecchio Își pune Întrebarea justificată: „Cum se poate Împăca această caracteristică a Statului, de a depinde numai de el Însuși În toate manifestările sale de voință, cu caracteristica unei Societăți de State, având puteri care să lege pe membrii săi, e poate problema care astăzi preocupă mai mult știința dreptului internațional, așa Încât s-a vorbit și de o criză a conceptului de suveranitate, ce s-a
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
a vorbit și de o criză a conceptului de suveranitate, ce s-a manifestat tocmai În raport cu această problemă. E lesne de a arăta În mod empiric - observă gânditorul nostru - existența unor Societăți de State sau federații de State, Întemeiate pe voința lor proprie, dar rămâne de a demonstra valoarea acestei Întâlniri sau acord de voințe, cu alte cuvinte cum poate deriva din el o legătură obligatorie care să se impună acelora care ei Înșiși au luat parte la formarea sa, la
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
tocmai În raport cu această problemă. E lesne de a arăta În mod empiric - observă gânditorul nostru - existența unor Societăți de State sau federații de State, Întemeiate pe voința lor proprie, dar rămâne de a demonstra valoarea acestei Întâlniri sau acord de voințe, cu alte cuvinte cum poate deriva din el o legătură obligatorie care să se impună acelora care ei Înșiși au luat parte la formarea sa, la un moment dat”. Această problemă privește, În fond, „toată viața Dreptului”, spune cu dreptate
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
la formarea sa, la un moment dat”. Această problemă privește, În fond, „toată viața Dreptului”, spune cu dreptate și adevăr Giorgio del Vecchio. Întrebarea este una care vizează: care este raportul dintre imperativul etic (de recunoaștere a personalității fiecăruia!), și voințele individuale, relație interindividuală care constituie un acord voluntar și necesar, totodată. Aceeași lege care impune, În mod imperativ, acordul, Îi determină și conținutul. u alte cuvinte reunirea oamenilor În Societate nu e un act arbitrar, ci e un act care
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
ca justă: nulitatea pactelor de dare În sclavie, sau aceea de mutilare a propriului corp etc. Aceeași ordine de adevăr există și În domeniul raporturilor sociale care au ca subiect entități colective cum sunt, prin excelență, Statele. „Simplul fapt al voinței de a se Învoi sau de a se obliga, nu este suficient”, declară filosoful italian. „Un principiu care ar declara valabile a priori toate acordurile posibile, oricare ar fi caracterul și conținutul lor, a parte subjecti și a parte objecti
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
conținutul acordului. Este valid pactul prin care Statele se pun de acord a se recunoaște și a se respecta reciproc Într-o societate de egali; e Însă o simplă iluzie a voi să derivăm validitatea acestui pact din existența unei voințe empirice În acest sens. O atare voință poate chiar lipsi În fapt, fără ca validitatea acordului să fie zdruncinată”. Filosoful nostru judecă, În continuare, Într-o manieră care favorizează, În felul său, Dreptul natural relevând viciile organice (de esență!) ale Dreptului
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]