4,194 matches
-
Ardealului” sau „Sub seninu cerului, / La aripa norului”. Motivul tematic principal este însurătoarea lui Gruia. În baladele mai vechi, din categoria celor fantastice, eroul trebuie să-și dovedească vitejia în lupta cu fata sălbatică sau cu șarpele, să răpească o zână, să aducă mărul de argint de peste Marea Neagră, să se lupte cu viteazul Dârvij, încercări ce amintesc de basm. În cântecele bătrânești ale acestui ciclu dintr-o epocă mai târzie, Gruia (sau Ioviță în unele variante) vrea să se însoare cu
NOVACESTII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288493_a_289822]
-
ca la rac / Și le-noadă după cap, / Face nodul cât pumnul / Și rânjește ca ursul, / De bubuie tot locul”. În privința circulației motivelor, cele mai frecvente apropieri se pot face între unele variante românești și bulgare. Subiectul din Novac și Zâna apare și în baladele bulgărești, unde este însă mai dezvoltat. Motivul tematic din Anița crâșmărița se află la bulgari într-o singură variantă, iar cel din Gruia la arat nu are o răspândire prea largă, în timp ce motivul corbului și cel
NOVACESTII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288493_a_289822]
-
carte se întâlnesc felurite motive literare: țara cu palmieri și trandafiri, cu gazele și flori de lotus, care este țara imaginară a poeziei, ori încăperea în care îngeri și serafimi din paradis dănțuie în sunetele clapelor clavirului sau lacul cu zâne, care trezește reveria îndrăgostitului, cât și peisajul ruinelor unei cetăți de odinioară, prin care vântul plânge, căci apasă „vremuri grele de urgie”. Ecouri eminesciene vibrează în multe poeme: „Gândind în anii ce-or să vină/ Acum când pleci să nu
ORESTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288570_a_289899]
-
București, 1911; Maurice Maeterlinck, Steaua, București, 1912; Henrieta Harkort, Califul Barză, București, 1921; Hans Christian Andersen, Prichindel închide ochii, București, 1925, Privighetaoarea și alte povestiri, București, 1926, Ionică Haplea și alte povestiri, București, 1926, Lebedele și alte povestiri, București, 1927, Zâna ghețurilor, București, 1929, Grădina raiului și alte povestiri, București, 1928, Tovarășul călătorului, București, 1929, O poveste din țara dunelor, București, 1929, Crăiasa zăpezilor, București, 1929, Povestea vieții mele, București, 1939; Gustave Aimard, Robinson alpinist, București, 1930. Repere bibliografice: I. S.
NEGRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288412_a_289741]
-
câteva ediții (Mihail Sadoveanu, Nestor Urechia) și a făcut traduceri (Artur Lundkvist, Jean Martenson). SCRIERI: Pe urmele lui Ion Marin Sadoveanu, București, 1988; Comunitatea culturală nordică, București, 2001. Ediții: Mihail Sadoveanu, Oameni și locuri, pref. edit., București, 1982; Nestor Urechia, Zânele din Valea Cerbului, București, 1992. Traduceri: Artur Lundkvist, Autoportretul unui visător cu ochii deschiși, București, 1993 (în colaborare cu Adrian Ionescu); Jean Martenson, Crimă la Veneția, București, 1994. Repere bibliografice: Nicolae Băicuș, Portretul visătorului care nu poate deveni vizionar, RL
NICOLAU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288440_a_289769]
-
mureșeni, Târgu Mureș, 1983. Antologii, ediții: Murăș, Murăș, apă lină... Literatură populară din regiunea Murășului de Sus, I, pref. Ion Agârbiceanu, Reghin, 1936 (în colaborare cu Eugen Nicoară); Ion Pop-Reteganul, Legende, povestiri și obiceiuri românești, pref. edit., București, 1943, Crăiasa zânelor. Povești ardelenești, pref. edit., București, 1970; G. Barițiu, Articole literare, pref. edit., București, 1959; Miron Pompiliu, Literatură și limbă populară, pref. edit., București, 1967; Ilarie Chendi, Pagini de critică literară, introd. edit., București, 1969; Ion Simionescu, Prin munții noștri, București
NETEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288427_a_289756]
-
căci în stilul autoarei predomină umorul, candoarea și jocul cu vorbele, specifice universului infantil. Cu toate că în câteva povești se găsesc elemente narative tributare unor clasici ai genului (Trandafirul și privighetoarea de Oscar Wilde este sursa folosită în Pasărea-Floare din volumul Zânele nu bat la ușă, 2000), de cele mai multe ori acestea se reduc la împrumutul de caractere, intriga poveștilor semnate de K. păstrându-și prospețimea și originalitatea. Astfel, în Poveste de iarnă, inclusă în volumul Poarta de sticlă, Albă-ca-zăpada și piticii pornesc
KERIM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287710_a_289039]
-
de la Veneția, București, 1983; ed 2, pref. Doina Uricariu, București, 2001; Bunica albă, București, 1986; ed. București, 2001; Poveștile bunicii albe, Timișoara, 1990; Inima poveștii, București, 1991; Moșul din oglindă, București, 1993; Père Noël, București, 1993; Ponica-o legendă, București, 1999; Zânele nu bat la ușă, București, 2000; Vedere din „Parfumerie”, București, 2000; Povestiri despre prietenii mei, București, 2003. Traduceri: Thurzó Gábor, Sfântul, București, 1973; Anthony Feek, Tunelul de la Arlberg, București, 1980; Fekete Gyula, Moartea doctorului, Timișoara, 1979; Milan Pavlik, Trei prieteni
KERIM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287710_a_289039]
-
el. Coada leviatanului are o elasticitate atît de subtilă, încît mișcările ei sînt pline de grație nu numai cînd se joacă, dar chiar la mînie sau în orice altă stare. în această privință n-o poate întrece nici un braț de zînă. Cinci mișcări principale îi sînt caracteristice: 1) cînd e folosită ca mijloc de propulsie; 2) cînd e folosită ca măciucă într-o bătălie; 3) cînd mătură; 4) cînd e folosită ca minge; 5) cînd plonjează. 1) Fiind dispusă orizontal, coada
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
echinox, în zodia Berbecului! Din furtună în furtună! Fie! Născut în durere, omul cată să trăiască în suferință și să moară în chinuri! Așa să fie! Iată o plămadă tocmai bună pentru durere. Așa să fie, deci!“ „Nici un deget de zînă n-a putut atinge acest ban de aur, dar ieri ghiarele diavolului și-au lăsat desigur urmele pe el, își spunea Starbuck în sinea lui, rezemîndu-se de parapet. Bătrînul părea să descifreze cuvintele înfricoșătoare scrise de Baltazar. Nu m-am
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
făpturi înaripate care dănțuiți în jurul nostru! Dulce pruncie, a văzduhului și a cerului! Nici nu vă pasă de durerile ce-l string ca-ntr-un clește pe bătrînul Ahab! La fel le-am văzut pe micuțele Miriam și Marta, aceste zîne cu ochii surâzători, zbenguindu-se nepăsătoare în jurul bătrînului lor tată și jucîndu-se cu smocurile de păr cărunt crescute pe marginea craterului ars al creierului lui. Străbătînd încet puntea, Ahab se aplecă peste bord și-și privi umbra ce se scufunda
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
frumoase; póte → poate; é → ea; dela → de la; Înegri → Înnegri etc. Observație. Se vor Înlătura grafiile etimologiste, chiar dacă ele au determinat o pronunțare pedantă. De exemplu: me → mă; resare → răsare; rezbi → răzbi; respuns → răspuns; reu → rău; seu → său; zimbet → zâmbet; zină → zână; sin → sân; ved → văd etc. • Se vor aplica regulile de punctuație În vigoare. Aceasta Înseamnă că, de pildă, dacă Într-un text pe care Îl avem de transcris constatăm folosirea greșită a virgulei sau absența acesteia din poziții unde era
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
Dar jocul nu se oprește aici. Cea de-a doua fază a acestei activități defensive de contrainvestire reapare mai târziu, dar în sens invers, sprijinindu-se de astă dată pe limba franceză. M. evocă un basm polonez în care o zână bună înștiințează perechea regală, dezolată că nu are copii, că pe râu va sosi o barcă ce duce un fruct fermecat în care se află un prunc. M. poate descrie acest fruct și-i poate spune numele în franceză (pêche
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
explicată sărăcia exprimării la Marie? Corman (1970) semnalează la acest copil o agresivitate reprimată față de frați, ceea ce explică nerecunoașterea temei planșei în cauză. Dar această apărare împotriva propriei agresivități va ceda în cele din urmă în fața unei imagini plăcute totuși („Zâna”), în care Marie vede o încăierare între Lăbuță-Neagră și un Albișor, exprimându-și astfel agresivitatea față de frați prea multă vreme ținută în frâu. Mult mai surprinzătoare este, în cadrul testului „Satul”, această reacție a lui Charles, un bărbat de 40 de
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
află de obicei într-o situație de inferioritate (este sărac, de nivel social inferior, considerat prea puțin inteligent, cel mai mic dintre frați și disprețuit de aceștia). El reușește însă să treacă de obstacolele cele mai variate: fantome, vrăjitori și zâne rele, dragoni și animale feroce. Tema romanului familial apare adesea în basme. Copii de sânge regesc sunt furați, apoi găsiți de oameni simpli și abia mai târziu își descoperă adevărații părinți. Tovarășul imaginar este de obicei un animal - câine, pisică
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
D. Anghel (Populare spaniole, 1903), O. Goga (Fior, 1911, din volumul Ne cheamă pământul), G. Coșbuc (Spânzuratul, 1916). Se inserează proză și teatru de Al. Vlahuță (Cetatea Neamțului, 1901, din volumul România pitorească), N. Iorga (Mihai Viteazul, 1901), M. Sadoveanu (Zâna lacului, 1904, Întâia iubire, 1911), Ilarie Chendi, Ioan Slavici (Bobocel, 1904, Spaima zmeilor, 1908), M. Eminescu (Mira, fragment dramatic inedit, 1904), I. Al. Brătescu-Voinești (Din carnetul unui judecător, 1906), Cincinat Pavelescu (Anul Nou, 1908), D. Karnabatt (De la Ialomicioara la Omul
CALENDARUL „MINERVEI”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286021_a_287350]
-
sau a unei oportunități pe care subiectul nu a știut să o exploateze. Băț Bățul este simbolul puterii și poate lua mai multe forme: - autoritatea politică și materială, prin sceptru; - puterea transformatoare a magiei, pe care o regăsim în bagheta zânei sau a vrăjitorului, precum și în toiagul lui Moise; - sprijinul, ajutorul și susținerea, aduse de baston sau de cârjă; - îngrijirea, medicina și vindecarea, în imaginea caduceului, băț sacru în jurul căruia se încolăcesc doi șerpi; - virilitatea, ca simbol falic și reproducere a
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
refulate, experiențele trăite, istoria personală), ca și al inconștientului jungian (cunoașterea universală, istoria umanității). Îl invită deci pe cel ce visează să caute înăuntrul său, să analizeze situația, să meargă la esența lucrurilor. În plus, puțul din legende, adăpost al zânelor sau spiridușilor, împlinește dorințele. Și atunci poate constitui într-un mesaj pozitiv al inconștientului, indicându-i celui ce visează că este gata să găsească soluția, că dorințele sale au toate șansele de a fi îndeplinite în curând. Izvor Simbolistica izvorului
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
compun la un set de valori, identitatea de interese și recunoașterea comună. Putem vorbi, astfel, despre comunitatea specialiștilor în astrofizică, în educație interculturală sau medicină alternativă, a cultivatorilor de ciuperci, a colecționarilor de abțibilduri sau a celor ce cred în zâne etc. de pe un areal nelimitat, și asta pentru că persoanele respective sunt atrase de anumite valori, întrețin relații on-line constante, asidue, prin textul scris sau prin schimburile permanente de noi experiențe, incitări, produse etc. Spațiul comunicării informaționale este dilatant, extensiv. El
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
Uzina fermecată, București, 1924, Salvarea miraculoasă, București, 1925, Aventurile familiei Guzgănescu, București, 1925, Pățaniile familiei Guzgănescu, București, [1930], În fața steagului, București, f.a., Aventurile a trei ruși și a trei englezi în Africa Australă, București, 1933, Mathias Sandorf, București, f.a.; Comoara zânelor. Povești din toate graiurile, București, 1923; Moartea mâncătorului de oameni. Povestiri vânătorești din alte graiuri, București, 1923; Henryk Sienkiewicz, Cavalerii crucei, I-II, București, 1923, Quo Vadis, București, 1924; Pierre Loti, Romanul unui spahiu, București, 1923; A. I. Kuprin, Bâlciul de
BOTEZ-RARES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285835_a_287164]
-
magic, misiunea de a-l apropria înglobându-l, „înfășurat în hrana ochiului meu”. Tot acum, capătă consistență cealaltă temă, a memoriei, în care subzistă universul fabulos, mitico-magic al copilăriei: bunica „trecea precum leoaica / bătrână în amurg, / cu un popor de zâne / și iepuri după ea”, Oltul - mag și vrăjitor - „cu soare mă ungea, / cu șopârle mă lega” etc. Acest spațiu-timp originar reapare în Dimineața primigeniei (1980), unde abundă evocările de ritualuri: „diminețile” morților, făcutul pâinii sau, pur și simplu, mersul copilei
BANTAS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285606_a_286935]
-
lakiștilor”. În Jijia se ascunde „schitul cufundat” (contaminare a motivului „cetății scufundate” sau Orașul în mare, la E. A. Poe), în care s-au salvat de pângărire fecioarele-călugărițe. Sirena lacului (variantă a Rusalkăi) mizează pe credințe străvechi despre metamorfozele între regnuri - zâna apelor, pește, sirenă -, dar și pe ideea sancțiunii, aplicată bărbatului necredincios. În Moșii, mântuirea sufletelor dezlegate, într-o panoramă a fantasticului nocturn: ateistul, paricidul, sinucigașul, „vânzătorul patriei sale”, se face prin practici ritualice populare. Disciplina poetică și virtuozitatea tehnică în
ASACHI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
afecțiune, Ion Bălan. ,,SECRETELE CASTELULUI PĂRĂSIT’’ de Ion Bălan - 2012 Regia: George Mihăilescu , Scenografia: George Mosorescu Ilustrația muzicală: Cornel Cîrstei Distribuția: colectivul teatrului Cărăbuș, un grup de elevi, clasa de teatru a liceului Hariclea Darclèe Brăila personaje: Paul, Alina, Gigel, ,,Zâna Bună’’ și Mama Zmeului, ,,Zâna Bună’’ și Mama lui Făt-Frumos. Notă : Zânele pot fi jucate de aceeași actriță -Zmeul și Făt-Frumos pot fi jucați de același actor ; -Licuricii și spiridușii pot fi proiectați pe un ecran, sau se poate utiliza
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
PĂRĂSIT’’ de Ion Bălan - 2012 Regia: George Mihăilescu , Scenografia: George Mosorescu Ilustrația muzicală: Cornel Cîrstei Distribuția: colectivul teatrului Cărăbuș, un grup de elevi, clasa de teatru a liceului Hariclea Darclèe Brăila personaje: Paul, Alina, Gigel, ,,Zâna Bună’’ și Mama Zmeului, ,,Zâna Bună’’ și Mama lui Făt-Frumos. Notă : Zânele pot fi jucate de aceeași actriță -Zmeul și Făt-Frumos pot fi jucați de același actor ; -Licuricii și spiridușii pot fi proiectați pe un ecran, sau se poate utiliza o lumină proiectată pe o
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
Mihăilescu , Scenografia: George Mosorescu Ilustrația muzicală: Cornel Cîrstei Distribuția: colectivul teatrului Cărăbuș, un grup de elevi, clasa de teatru a liceului Hariclea Darclèe Brăila personaje: Paul, Alina, Gigel, ,,Zâna Bună’’ și Mama Zmeului, ,,Zâna Bună’’ și Mama lui Făt-Frumos. Notă : Zânele pot fi jucate de aceeași actriță -Zmeul și Făt-Frumos pot fi jucați de același actor ; -Licuricii și spiridușii pot fi proiectați pe un ecran, sau se poate utiliza o lumină proiectată pe o suprafață plasată pe drumul către castel. ‘’SECRETELE
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]