2,214 matches
-
ar face-o și pe agricultorul în îndepărtata Sciție... Dar nici macăr acest lucru nu este posibil din cauza vecinătății dușmanului cu săgeți înveninate. Cu Cornelius Severus (și în ochii lui Ovidiu se ghicește puțină invidie) soarta a fost generoasă: ba zăbovește pe câmpul lui Marte, ba la umbră sub un portic, ba în For, unde-și petrece câteva clipe, ba în Umbria, ba în al său Albano. Poate acolo Severus își dorește ca Augustus să-și reprime ura sa îndreptățită și
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
cum am zis, robia. Toate versurile vorbesc de abandonarea faimoasei mîndrii virile a bărbatului În fața femeii. MÎndria lui Alecu este să intre În jug și, dacă se poate, pentru totdeauna: „Acești ochi plini de putere căutînd cu mîngîiere n-au zăbovit să găsească lesnire să mă robească. Dar și eu fără sfială le didei făgăduială rob să le fiu În vecie cu mare statornicie... ........................................... Că rob credincios Îi sînt pîn’voi intra În mormînt”... Aici, În robie, cu lațul dulce de
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Îl slăvesc...” O definiție, evident, banal poetică, reluînd o veche sugestie despre natura sacră a talentului. Heliade o dezvoltă pentru a marca, În finalul poemului, neputința lui de a părăsi ceea ce azi numim obligațiile cetății: „Lutoasa mea ființă aci se zăbovește, Dar eu sînt după tine, pe urmă-ți te-nsoțesc; RÎvna p-ale ei aripi acolo mă răpește Și soarta ta cea lesne În veci eu o doresc, ...................................................................... Dar... plumbul datoriei mă trage iară jos.” Natura, va să zică, dublă a creatorului, Împărțirea
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
răsar și eu tot treaz Ah, nici somn nu-i la năcaz!” sau: „Ce noapte Îndelungată de plîns, de gînd, de oftat, Deplin vreme unei vieță pîn’la moarte-am colindat Ș-Încă zorile de ziuă mai au mult a zăbovi. Ah, apuca-m-or cu viață, ori mai degrab-oi muri? Ce noian de cufundare, ce mormînt Întunecat Este noaptea privegherii pentr-un suflet Întristat. Toate rălele trecute să Întorc și vin la loc, Sporesc cele viitoare, arz și mă
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
față de care se scuză pentru Întîrziere: „CÎți sînteți prenumăranți Cu parale și cu sfanți, De orice rang mari și mici, În rînd cîți v-aflați aici, De la toți pardon Îmi cer Cu rugăciuni pîn’ la cer, Că atît v-am zăbovit Din cît m-am făgăduit: Să vede că Dumnezeu N-a vrut atunci cînd vream eu, Ci acum a ajutat Sfîrșitul de ș-a luat; Iată dar o primiți, Și sănătoși o citiți.” Noul Erotocrit se deschide cu o dedicație
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
nici prezența specială, cu totul privilegiată, la Ascona a lui Mircea Eliade. În Memorii, dar și în Jurnal, Eliade insistă repetat asupra acestui fapt de excepție din viața sa. Aici obișnuia să vină anual, în august, împreună cu Cristinel și să zăbovească mai multe zile. Cunoscătorilor le sunt știute paginile de memorialistică în care Eliade își prezintă admirabilele sale întîlniri de la Eranos cu Jung, Kerenyi, Scholem, Corbin, Godel, J. Servier etc., precum și conferințele sale pe teme de istoria religiilor 21. Ei bine
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
al vieții se încearcă în Franta și Austria crearea unui ,,islam european" diferit de cel format prin autoritatea imamilor șiiți, finanțați copios de țările arabe din Golful Persic... Acestea sunt problemele majore, de incontestabilă actualitate, asupra cărora ar trebui să zăbovim. Miza profundă a acestei cărți de ,,ficțiune politică" este aceea că ,,imaginează moartea lentă a unei Europe asfixiate de propria sa bunăstare, aducând în discuție posibilitatea unui nou început, zorii unei noi civilizații, musulmane de data aceasta"79. Prin urmare
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
În presa centrală și locală, o sumedenie de entuziaste angajamente, atașamente, competiții, reînnoite periodic pe măsură ce se derulau, opinii susținute de cele mai diverse categorii sociale. Nu lipsesc nici cele ale oamenilor de știință și artă. Asupra acestora din urmă vom zăbovi, reproducând un procent neînsemnat din numeroasele intervenții ale scriitorilor găzduite de Scânteia, România liberă, Scânteia tineretului, Viața românească, Flacăra, Lupta de clasă ș.a. Opiniile de mai jos, publicate În Contemporanul nu se deosebesc prin nimic de cele din periodicele mai
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
de nou trubadur, amărăciunea izolării intime, caracteristică multora din strămoșii lui, baladiști de „castel”. Bucuria lui e azi total eliberată În chiot, cum face Dan Deșliu: «Înainte să-i laud strălucirile-n cânt, Înainte să-mi chiui bucuriile-n strună, zăbovesc o frântură, Încercând să frământ amintirea vechimii de venin și minciunăă». Amintirea vechimii de venin și minciună» este În adevăr „frământată” și urmărită În toată sluțenia ei tiranică. Stoarcerea poporului de către fostele clase dominante tindea să-i epuizeze vlaga. De
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
astfel explică de ce, În loc să-și Însușească În mod creator experiența clasicilor, ei Își Însușesc doar expresii, metafore dintrânșii. În fine, D.Costea constată că poeții tineri ieșeni stăpânesc prea puțin tehnica poetică, de unde explicația unor stângăcii ale lor. (Ă). Am zăbovit asupra acestui articol deoarece În el Îndeletnicirea de a masacra producțiile literare vârându-le În patul procustianal unor pretinse legi imuabile este mai evidentă. Aceeași manieră o Întrebuințează Însă - cu mai mult rafinament - și alți critici. Așa se explică, Între
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
straiele noastre de lînă și în pantalonii noștri mînjiți cu catran, mult mai îndreptățiți decît ei să purtăm decorația Sfîntului Gheorghe. Dacă e sau nu cazul să-l primim pe Hercule în rîndurile noastre - iată o întrebare asupra căreia am zăbovit îndelung, cuprins de îndoieli: căci, deși, potrivit mitologiilor grecești, acel haiduc din vechime, acel vajnic făcător de bine, a fost înghițit și scuipat de-o balenă, asta nu-l transformă automat într-un vînător de balene. Nu reiese de nicăieri
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
se transforme în ceea ce ni se păru a fi o înaintare metodică; după ce-și strînseră, în sfîrșit, rîndurile, balenele o zbughiră din nou, cu o viteză sporită. A le urmări mai departe ar fi fost zadarnic; dar ambarcațiunile mai zăboviră un pic, pentru a încerca să captureze balenele atinse de drugi, rămase în urmă, mai ales balena omorîtă și însemnată de Flask cu un waif. Waiful e o țăpoaie prevăzută în vîrf c-un fanion, care e înfiptă în trupul
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Să presupunem că un taur de patruzeci de barili e atins de-un harpon; atunci, sărăcuțul de el e părăsit de toți tovarășii lui! Dar dacă e atinsă o membră a școlii-harem, tovarășele sale înoată în juru-i, pline de solicitudine, zăbovind uneori atît de îndelung și atît de aproape de rănită, încît pînă la urmă cad ele însele pradă vînătorilor. Capitolul LXXXVIII PEȘTI CAPTURAȚI ȘI PEȘTI PIERDUȚI Aluzia la waif și la țăpoaiele cu waif făcută mai înainte, necesită oarecare explicații în legătură cu
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
înșeală. Eu sînt. Uleiul din cală se scurge, domnule căpitan. Trebuie să montăm palancul cel mic și să scoatem butoaiele. Ă Să montăm palancul și să scoatem butoaiele? Acum, cînd ne apropiem de Japonia? Adică să stopăm vasul și să zăbovim aici o săptămînă, pentru a cîrpăci niște doage vechi?! Ă Dacă n-o facem, domnule, vom pierde într-o singură zi mai mult ulei decît vom putea strînge într-un an întreg. Ceea ce se dobîndește după o călătorie de douăzeci
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
și ciudat, cam într-un peș, trezise la începutul călătoriei curiozitatea marinarilor; la stăruitoarele lor întrebări indiscrete, bătrînul cedase în cele din urmă, încît tot echipajul cunoștea acum rușinoasa poveste a vieții lui nefericite. într-o noapte de iarnă grea, zăbovind, din pricini de fel onorabile, pe un drum ce lega două tîrgușoare, fierarul se simțise cuprins de o amorțeală grozavă și se adăpostise într-un șopron dărăpănat. Urmarea a fost că medicii au trebuit să-i taie extremitățile ambelor picioare
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ale parîmei, iar Ahab legă de coș un capăt al ei și pregăti o cavilă pentru a-i fixa celălalt capăt, legîndu-l de parapet. Apoi, stînd lîngă cavilă cu acel capăt al parîmei în mînă, își roti privirea asupra echipajului, zăbovind mai ales asupra lui Daggoo, Queequeg și Tashtego, dar ferindu-se de Fedallah, și, ațintindu-și-o în cele din urmă asupra primului secund, îi spuse cu hotărîre: Ă Ține parîma, domnule Starbuck, o încredințez mîinilor dumitale. Apoi se așeza
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ca podul natural din Virginia; apoi, fluturîndu-și amenințător coada în aer, magnificul zeu se arătă în toată spendoarea lui, înainte de a se scufunda în adâncuri, făcîndu-se nevăzut. Planînd deasupra locului unde plonjase și atingînd apa cu aripile lor, păsările acvatice zăboviră un timp peste vîltoarea stîrnită de balenă. Cu babaicile în cumpănire, cu vîslele scurte lăsate în jos și cu pînzele în voia vîntului, cele trei ambarcațiuni pluteau în derivă, așteptînd ca Moby Dick să-și facă din nou apariția. Ă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
dispoziția de a cunoaște copilul, de a interacționa cu acesta, de a evita separarea (pierderea), de a proteja, de a-i gratifica trebuințele. Desigur că fiecare dintre aceste dimensiuni își subsumează un set de acțiuni specifice, asupra cărora nu vom zăbovi. Important de remarcat însă este faptul că, atașamentul prenatal este rezultanta conlucrării dintre următoarele „ingrediente”: atitudinea gravidei față de sarcină, calitatea relației de cuplu a viitorilor părinți (inclusiv cea din timpul concepției), prezența unui suport social, capacitatea mamei de a-și
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
mărturiile copiilor care mor la vârstă fragedă, pe de o parte, și respectiv de comportamentul muribunzilor în zilele premergătoare exitus ului propriu-zis, pe de altă parte. întrucât considerăm că primele dovezi, prezentate deja sunt pe deplin acoperitoare, nu vom mai zăbovi și asupra acestor probe din urmă. Sumarizând, putem spune că frica terifiantă de moarte, sursă inepuizabilă de traumă, poate fi controlată printr-o reprezentare corectă a ceea ce semnifică ea, în textura sa profundă. „Moartea nu este dușmanul. Dușmanul este ignoranța
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
cu denumirea țării. Sala era plină de ziariști presa avea acces la deschiderea Consultărilor astfel că știrea despre incident, inclusiv fotografia diplomatului român cu pancarta deasupra capului, a fost transmisă imediat de către marile agenții de presă. Un timp, delegații au zăbovit în foaier la o cupă de șampanie, făcând cunoștință unii cu alții și schimbând impresii despre deschidere. Când am ajuns la ambasadă, am aflat că cei de la MAE, alertați de știrile transmise de mass media internaționale, întrebaseră la telefon ce
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
dame într-o lume marcată de opulență și rafinament, junele bărbos și pletos, încă un oriental înfășurat în halate largi, răsfirate pe divan ornamentat, cunoaște pe maeștrii momentului (1900): Chassériau, Puvis de Chavanne, Moreau, Denis și devine occidental. Călătorește mult, zăbovește cu folos în orașe italiene, engleze și mai ales franceze, citește, memorează versuri și proze din producția timpului și pictează întruna, fără program, părîndu-i-se că viața-i prea scurtă pentru a o pierde în fleacuri. Dar același moment îi cere
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
da, el, intelectualul de rasă, făcea ghidajul cizmarului printr-o Bienală bucureșteană înțesată de lumea bună, încă interbelică, de lumea proastă, postbelică. Mă rog... Să nu trec însă direct la cronica plastică din acel an încă înverșunat stalinist și să zăbovim... oleacă la restul ziarului, cele patru pagini, organ unic al comitetului regional p.m.r. și al sfatului popular regional Iași (observați indignarea-mi nestăpînită, marcată de evitarea majusculelor: ca la revoluție). Ocazie rară: cine și cînd se va mai apleca
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
noastre din ce în ce mai endemice. Care preferă într-o șuetă mai mult sau mai puțin avizată doar jaloanele importante, lipsindu-se de celelalte, onorabilele, deși redundantele jaloane. Înainte de a numi nebuloasa axiologică în care ne mișcăm noi, cei de azi, să mai zăbovim, o clipă, în apropiatul trecut ce ni se pare perfect clarificat. Ar trebui să fim cel puțin circumspecți atunci cînd avem în vedere mișcarea personalităților timpului modern ca părîndu-ni-se azi atît de limpede, dar în fond atît de neclară atunci
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
zi, o pictură cu Leningradul: el, care nu ieșise niciodată (ca și Utrillo) din ulița lui. În fond, ce fac eu însumi aici, într-un mai mult sau mai puțin pretențios Tours? "Comisarul" din Franța, care sonda anul trecut terenul, zăbovind o oră în atelierul meu de pe Armeană, se oprise (bănuiam) nu la pînzele mari, de oarecare respirație abstractă, ci la cele medii, tapetînd un perete întreg și frapînd ca un iconostas păgîn: personaje vivante, arlechini, balerine, saxofoniști, însoțite, invariabil, de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
modul uman de a fi. Într-un fel, este necesar acest fapt și pentru că enunțul S este P are, pe lângă aspectul formal, și aspectul alethic (cel de "conținut", "obiectual", despre care am amintit mai devreme). Asupra legăturii din urmă vom zăbovi în altă parte a acestei lucrări, anume atunci când va fi operată reducția judicativă a dictaturii judicativului. Sensul propriu-zis formal al adevărului, așadar preeminența formală a enunțului judicativ (originar), poate ieși în evidență în acele împrejurări. Modernitatea face posibile anumite reacții
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]