5,010 matches
-
Aducându-și aminte de accidentul nefericitului căpitan, luă motanul în brațe și coborâ cât putu de repede scările. Flăcăul îl culcase deja pe bolnav în căruță și era gata de plecare. Porniră în galop către oraș. Bolnavul horcăia și se zbătea din când în când. Ajunseră la cea mai apropiată suburbie, Watson’s Bay, unde găsiră un medic. Bătură puternic la ușa acestuia și îl transportară pe capitan înăuntru. Doctorul începu să îl consulte și nu după mult timp spuse: „Noroc
ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
-
aripi să zbor ca un astru. Bătăile cuielor în palmele Tale Le-aud ca pe-un clopot ce bate a jale. Privirea-Ți de sânge-mi pătrunde-n unghere Și-mi spală trecutul cu multele rele. Răpus de păcate Te zbați în durere Și mulțimea setoasă chiar viața Îți cere... Te oprești în genunchi, cu crucea în spate În fața atâtor suflete moarte... Așa Te-am găsit... cu cununa de spini Așteptând să Te las durerea s-alini. La ușa închisă de
CHEMAREA DIVINA de ADINA SAS SIMONIAK în ediţia nr. 4 din 04 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342490_a_343819]
-
Ce te‑a apucat? Lasă‑mă, nu mă strânge. Ne văd copii, ne văd ăi bătrâni, ce‑ți veni? - Nu‑mi veni nimic, doar așa, puțină poftă, a mai zis Vasile până să‑i sărute apăsat gura femeii ce se zbătea să scape din brațele lui. Stai locului, nu fi proastă! Hai să închid ușa și să facem și noi... - Aoleu, Doamne! Ai înnebunit, omule! Ziua în amiaza mare îți arde de alte alea. Ai răbdare pân’ la noapte și treci
CHEMAREA DESTINULUI (11) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342565_a_343894]
-
Pena Publicat în: Ediția nr. 1870 din 13 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Astăzi, find trist și chiar abătut, de griji cotidiene și neîmpliniri; mi-am adus aminte de ce-am pierdut, în această viață, crescut în iubiri. Ne tot zbatem, desigur, de-o viață, sperând că totu-i frumos și plăcut; chiar dacă am înghițit, cu greață, nu regretăm că ne-am născut. Tu ai rămas aceeași femeie frumoasă și amândoi n-am căzut în banal; când vin de pe câmpie, seara
TU AI RĂMAS... de GEORGE PENA în ediţia nr. 1870 din 13 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342617_a_343946]
-
domni peste împrejurările vieții. „Soluția este să-L lăsăm pe Dumnezeu să trăiască viața Lui în noi. Sfârșitul nostru este începutul lui Dumnezeu! Salvamarii știu că nu poți salva un om de la înncec, decât după ce a renunțat să se mai zbată pentru a face el însuși ceva.” Să nu ne imaginăm că firea pământeasca va ceda atât de ușor și de aceea, în următoarea săptămână, ni se arată modul în care Duhul o ajută pe fiecare femeie să aleagă ascultarea de
UN MANUAL DE INVATATURA CRESTINA PENTRU FEMEI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 150 din 30 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/342597_a_343926]
-
1964. înainte de 1850, femeile nu erau considerate cetățeni în Anglia, iar englezoaicele nu aveau nici un fel de drepturi personale până în 1882. 2. teamă 3. îndoială 4. singurătatea: te simți ultimul om, nu-ți mai vine să ieși în lume, te zbați în năvodul cu „de ce -uri” suferi enorm; ți se năruiește tot știai până atunci despre tine, despre lume, despre Dumnezeu te simți abandonat D. ESTE O PARTE BUNĂ A SINGURĂTĂȚII: 1. te duce înaintea lui Dumnezeu și zici că Petru
METAFORA ÎNCEPUTULUI SI A VIETII de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/342584_a_343913]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > DE CÂTE ORI MI-A VENIT SĂ URLU Autor: Mihaela Tălpău Publicat în: Ediția nr. 1778 din 13 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Of, Doamne, de câte ori mi-a venit să urlu nu știu cum ai făcut cum te-ai zbătut cum m-ai luat în brațe făr‘ să fi văzut că m-ai abătut de la-un drum bătut în cuie de năut în gri de temut de mormânt tăcut și m-ai legănat fără de păcat și m-ai mângâiat pe
DE CÂTE ORI MI-A VENIT SĂ URLU de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1778 din 13 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342730_a_344059]
-
obosite, Este o uniune între viață și moarte, Cântecul zăpezii plânge pomii răvășiți de durere. Căldura micilor picături de apă Devenite acum steluțe argintii Însuflețește copacii îmbătrâniți de vreme. Toamna se predă iernii, Natura acceptă sfârșitul și începutul, Viața se zbate în iarnă, Poveste ce tocmai a început să fie scrisă. Dragoste fără margini se topește în albul zăpezii, Resemnată în tinerețea noului anotimp, Clipe de amintiri îmi umplu sufletul de bucurie. Azi am aflat că iarna mă iubește și pe
TOAMNĂ TÂRZIE de ANA MARIA BOCAI în ediţia nr. 1394 din 25 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341618_a_342947]
-
lumii cum m-au învățat străbunii. Aud noaptea cum pământul, se tot tânguie mereu și-ntr-o sfântă rugăciune îl strigă pe Dumnezeu. Aud șoaptele pădurii și-nchinarea brazilor, trilul de viori -orchestra, glasul lin al mierlelor. Aud valul cum se zbate la un țărm uitat de lume el își știe plânsul âsta, dar și rostul lui prin lume... Aud frunza cum foșnește într-o strană, sau un ram, verdele în mine crește bucurie cât mai am.... Aud glasul de mioară într-
AM ALES de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1506 din 14 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341624_a_342953]
-
o curte ,în viteză mare. Am așteptat-o după colț și-am reușit s-o prind. Aveam deja o mare experiență,puteam să m-angajez hingher. Am strâns-o în brațe cu putere ,dar asta era destul de agitată.Se tot zbătea să-mi sară de la piept. Și lătrături,nu-ți mai vorbesc ! Cu chiu,cu vai ,am reușit s-o duc acasă și-am aruncat-o și pe ea în magazie,într-una din cuștile rămase libere . Doar trei mai erau
RECOMPENSA de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1597 din 16 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/341607_a_342936]
-
mult de o întrebare, îi răspundea că s-ar afla aici o pungă cu țiței după care ar folosi toți, dar să nu spună și celorlalți până nu se-ntâlnește cu ea și câte altele... Credulii tăceau mâlc, cu inima zbătându-li-se de așa plocon neașteptat de satul lor. Alții, firoscoșii, își zâmbeau în sine, convinși că nerodul nu face decât un gropan, de, erau trăitori în loc șes, la o azvârlitură de Dunăre, și ce-ar putea să găsească decât
VOCILE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1294 din 17 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341689_a_343018]
-
fel de tobe bat în adânc, Acolo unde viața asta se anină? Mă bucur! De ce să plâng? Ochii tăi te fac sublimă. Căi bătătorite sunt distruse Au loc exploziile stelare. Da, gândurile îmi sunt supuse De atractivitatea dumitale. Trupul se zbate neîncetat Cu toate că este istovit. Lăsându-se mai încurcat În al iubirii labirint. Astfel cu gândul îndrăzneț Visez la tine în continuare. Vei fi tabloul meu măreț Neegalat cu vreo valoare. Nu pot pune în balanță Greutăți, să te măsor. Chiar dacă
LABIRINTUL IUBIRII de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 393 din 28 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340626_a_341955]
-
fac rău. Ea însă nu știe asta. O să mai fac câteva tumbe pe aici, poate o să-mi simtă durerea. Dar ce se întâmplă cu apă mea? Unde se scurge tot lichidul? Hei, dar în felul ăsta nu voi rezista! Mă zbat cu toată forța prin lichidul care se împuținează până la ultima picătură. Nu mai pot respira și în ultimele zbateri văd obiectul ce se îndreaptă rece, urlând a metal ruginit spre mine. Nu i-am mai simțit atingerea. Astăzi mama mi-
POVESTEA INTRUPARII de CLARISSA EMANUELA în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340617_a_341946]
-
rând. Îți respecți alegerea. Când omul pe care-l iubești te-a înșelat și ai aflat, inima ți s-a sfărâmat în mii de bucățele, te închizi în tine pentru o vreme, apoi cauți o cale de supraviețuire sentimentală. Te zbați între a rămâne, a pleca sau a te răzbuna. Dar știi cum stai. Este crunt dar cel puțin ȘTII CUM STAI. În cazul "ochilor jucăuși" nu prea știi. E ca un preludiu la o situație tristă și inevitabilă. Și ciudat
ÎŢI ESTI DE-AJUNS de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 509 din 23 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/340664_a_341993]
-
nivel macrocosmic și pe om la nivel microcosmic. Cercul său este imaginea perfectă a ceea ce nu are nici început, nici sfârșit: reprezintă sufletul care este veșnic, provenind din substanța spirituală a zeilor; anh-ul figurează starea de transă în care se zbătea inițiatul, mai exact, înfățișează moartea, răstignirea alesului, în anumite temple, inițiatul fiind chiar culcat de către preoți pe un pat în formă de cruce ... Cel ce deținea cheia geometrică a misterelor ezoterice, al cărei simbol era tocmai această cruce cu toartă
IOSIF KOVACS-PUTREREA CUVÂNTULUI SCRIS-O PUNTE ÎNTRE OAMENI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340603_a_341932]
-
cumpărau copiilor jucării, cel mai adesea făcute din lut ars, având forme de păsări care scoteau tot felul de zgomote când fluierai în ele. În unele se punea puțină apă și când suflai se auzea și zgomotul apei care se zbătea în interior. Alte jucării erau făcute din lemn, uneori chiar din os. Pe cap își puneau pălării, șepcuțe, coifuri strident colorate, de care erau foarte mândri, chiar dacă le lipsea bunul gust. Printre ei erau uneori și maturi care, împinși de
OBICEIURI ŞI TRADIŢII ÎN TIMP DE VARĂ ÎN SATUL ROMÂNESC DE ALTĂDATĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 558 din 11 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340691_a_342020]
-
traiul greu! Ca mine votează mai toți românii ce sunt buni-patrioți! Dar ,,cu Dumnezeu înainte" ne duce noul președinte! 2. În sloganuri ruginite, candidați la cârma țării duc luptele disperării în minciuni nemărginite! 3. Deplâng soarta țării mele ce se zbate în agonie, să iasă din vremuri grele. Dar demnitarii o chinuie! 4. La urne, importanță are numărul de alegători că, fără ei, țara dispare! Rămân ai lor conducători! 5. Precum corbii sau șacalii se-nfruptă conducătorii din tupul muribund al
HAI ROMÂNE LA VOTARE! de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341123_a_342452]
-
și aspru precum filfizonul, Ce-și justifică orice idee/judecată, Nu părea și o minte prea umblată. Pe orice greșeală punea o pedeapsă, Prea ‘echilibrată pentru orice clasă, Căci de la exmatriculări nu se abătea, Fiind chiar toată clasa de se zbătea.. Nu-și acceptă lui niciun compromis, Chiar de școala lui ar fi pe-un abis, Profesori neascultători - concediați, Căci mulți pe liste erau ‘așteptați’. Așteptați de el ca apoi să-i alunge, Reputația școlii lui de a nu-i străpunge
TRILOGIA PRIETENIEI ŞI A IUBIRII. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1391 din 22 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341132_a_342461]
-
destinat să ardă Privirea iscoditoare Îndreptată spre picioare! Cățelușul, abitir, Trăgea Doamna cu un fi r Drăgălaș și pus pe zgoande Nu-i păsa că nu se cade Să-și necăjească stăpâna Pe care-o dădea de-a dura. Se zbătea marea-ndrăcită Pentru-o fată zăpăcită Și-și trimitea apa pură Să o scape de căldură Pe distinsa domnișoară Cu-mbrăcămintea sumară. UN BUCHET În buchetul de mimoze Adunat pe-un câmp de vise Imortalizez în poze Imagini neinterzise La-nceput
POEME NEWYORKEZE (3) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341166_a_342495]
-
Viorel cum vrea să o prindă în brațe și să o sărute cu forța. Parcă avea niște dinți mari cum a văzut prin cărți desenați vampirii și o amenința că vrea să o muște pentru a-i suge sângele. Se zbătea să scape din mâinile sale și el o ținea strâns și încerca s-o muște de gât. Și totul parcă se întâmpla în magazia lui nea Ion. Se luptau printre sacii cu uruială. Striga la Mircea și acesta nu o
CAP. XVII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1550 din 30 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341011_a_342340]
-
sincer, n-aș fi avut nimic împotrivă. - Așe, dute-n Iudă, șî puiu măgărețî ce-l facuș? Efectiv m-am blocat. Aș fi luat-o la fugă, dar îmi era de măgăreață: cum era pantă, rămăsese blocată pe spate și se zbătea din toate încheieturile. - Fire-al focu el Ion, cu țâganii lui cu tot!... Aț mâncat puiu magarețî, trăzniv-ar să vă traznească de spurcaciuni! Atât am fost de disperat, că am întors măgăreața în picioare dintr-o singură smucitură și-am
Povestea ca viață. Coșmarul unei zile de vară () [Corola-blog/BlogPost/337907_a_339236]
-
În realitate, păcatul originar fusese deja produs: când oferi unei părți a populației avantaje fără prestații la schimb, contractul social este corupt structural, pentru perioade lungi și cu variante limitate de „reziliere”. Așa se face că Argentina zilelor noastre se zbate într-un populism cronic, iar țara pe care un dicționar de economie editat în SUA în 1903 o vedea ca un rival al Statelor Unite în legătură cu supremația economică globală a trecut prin mai multe falimente și este clientul regulat al organizațiilor
cele două probleme ale României de azi. Țara restructurată ca o companie privată () [Corola-blog/BlogPost/337927_a_339256]
-
femeie sau bărbat, ci de un cetățean care a încălcat regulile de circulație. Tanti se grăbea să prindă tramvaiul. A prins-o, însă, poliția. Ghinion. De ce ne ofuscăm? Că au venit mulți polițiști? Păi, tanti nu stătea cuminte. Urla. Se zbătea. Pretindea că e abuzată. Concetățenii dânsei făcuseră roată în jurul ei și jubilau. Erau de partea ei, îi dădea dreptate. Teoria statului polițienesc, abuziv, prindea iar contur. Poliția le dă la gioale celor slabi și fără apărare! Uite, acum chinuie o
„Ce-a făcut, a dat în cap? A trecut și ea pe roșu, săraca!...” Filmul cu femeia de la Unirii spune totul despre România și români () [Corola-blog/BlogPost/338005_a_339334]
-
cum i-a spus medicul ori anestezistul, veniți să-l încurajeze. În timp, pentru că alcătuiești o familie cu ei, oamenii-spitalului povestesc cu tine. Află de copiii tăi cum afli tu de ai lor, de familie, de sărăcia în care se zbate o parte mare din ei. Nu, nu-i dor salariile ori condițiile de muncă, ci faptul că astăzi e o victorie când pleacă cineva din spital și nu depune plângere pentru te miri ce. Oamenii, când sunt sănătoși, uită să
Trimis înapoi în viață, vă scriu de pe patul de convalescență despre sufletul spitalului... () [Corola-blog/BlogPost/338084_a_339413]
-
inteligenți, sclipitori chiar, care își limitau însă singuri potențialul. „În anii de consultanță organizațională, am văzut foarte mulți oameni extrem de deștepți și creativi îmbibați în confort, în zona aia de siguranță, o chestie aproape tipic românească. De ce să ne mai zbatem? Suntem nemulțumiți, dar nu facem nimic și preferăm să ne plângem. Toate programele de training presupuneau multă energie, pentru că este foarte greu să schimbi atitudinea cuiva de 30-40 de ani”, își amintește Carmen Iorgulescu. Absolventă de psihologie, a început să
„Sunt abilități care le vor folosi tot restul vieții, orice ar face” () [Corola-blog/BlogPost/338078_a_339407]