4,773 matches
-
inițiativa. L-a invitat pe o bancă chiar din apropierea lor. El și ea alături și amândoi împreună au intrat, pe neobservate, direct în rai. În jur nimeni. Visa cu ochii deschiși. El, un muritor de rând, în paradis alături de o zeiță. O zeiță mică care-i șoptea ceva la ureche. Niște sunete, izvorâte din cristale înșirate pe corzile unei viori care sunau cam așa: Într-o seară de vară o vioară cânta/, / Aici lângă inima mea.../ Nu s-a supărat, nu
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
a invitat pe o bancă chiar din apropierea lor. El și ea alături și amândoi împreună au intrat, pe neobservate, direct în rai. În jur nimeni. Visa cu ochii deschiși. El, un muritor de rând, în paradis alături de o zeiță. O zeiță mică care-i șoptea ceva la ureche. Niște sunete, izvorâte din cristale înșirate pe corzile unei viori care sunau cam așa: Într-o seară de vară o vioară cânta/, / Aici lângă inima mea.../ Nu s-a supărat, nu l-a
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
nimeni nu o va afla niciodată, decât la sfârșitul sfârșitului. Când a încercat fata să se urce în barcă, tatăl i-a tăiat degetele de la ambele mâini. Mânioasă și supărată pe propriul ei părinte, s-a transformat într-o atotputernică zeiță dornică de răzbunare și de dreptate, ce stăpânește întinderile oceanului, iar din degetele ei aruncate în adâncuri au apărut focile, morsele, balenele și alte viețuitoare marine ce sunt oferite oamenilor ca hrană numai atunci, când nu e mânioasă și când
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Homer, Pindar, Euclid, Platon, Aristotel, Herodot, Titu Liviu, Hipocrat.91 Pe lângă descrierea amănunțită a confruntărilor, mai sunt introduse în text câteva pasaje memorabile prin savoarea satirei cum ar fi fragmentul în care este conturată "o dumnezeire răufăcătoare, denumită Critica." Portretul zeiței este unul grotesc, fiind totodată înconjurată de rubedenii precum Ignoranță, Trufie, Părere, Zarvă, Nerușinare, Tâmpenie, Îngâmfare care sporesc efectul caricatural. Solilocviul acestui personaj se constituie, de fapt, într-o trecere în revistă a celor care se folosesc în mod gratuit
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
să spună sau din limbajul de care s-a folosit."92 Absolutizarea în negativ a criticii prin accentuarea diletantismului și a caracterului distructiv ("Eu sunt cea care am descăunat inteligența și învățătura din împărăția poeziei." spune la un moment dat zeița) este oarecum nedreaptă, având în subsidiar poate o mică răzbunare literară a autorului. Dincolo însă de aceste exagerări, inevitabile până la urmă într-o scriere satirică, textul lui Jonathan Swift surprinde esența Disputei dintre Antici și Moderni, putând fi considerat un
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
ideea genială a lui Eminescu, rezultată din teoria dublului binom, al datoriilor și al drepturilor, subliniată de amintiții specialiști în drept, C. Jornescu și C. Petrescu. El observă că propaganda rusească se slujește de imaginea simbolică a balanței lui Themis, zeița antică a justiției. Pe un taler, ei pun "onoarea" a optzeci de milioane de ruși, iar pe celălalt a celor cinci milioane de români din Principatele Unite. Evident, sugerează preopinenții, că greutatea de pe un talerul cu 80 de milioane este
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
sute de mențiuni despre Sinele în constantă legănare, din secvențele despre un Nichita încordat care, în subtext, vrea să conducă dar se vede condus rezultă un personaj liric anxios, sfâșiat, ulcerat de conștiința fragmentarului: "E făcut să mă domine neîntregul, / zeița fără brațe, zeul fără glezne. / Copacii fără trunchiuri, iarba fără verde / slalom de alb prin verticale bezne..." Un "Eu" unduitor Departe de a fi un homo ludens, Nichita Stănescu e un poeta gravis, un problematizant activ excedat de întrebări dar
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
în funcție a declarat că vandanii trăiesc pe aceste locuri străbune din vremuri imemoriale, apărându-și glia cu eroismul jertfelor de sânge. De altfel, "Cântecul Vandei", epopeea națională, povestește limpede ce și cum s-a petrecut totul. Iar Sfânta Vanda, zeița tutelară, veghează de milenii asupra preacuvioșilor ei adoratori. Și, a mai spus Raul Prop al V-lea, președintele Congresului Partidului Național Republican, faptul că în lăcașele de cult din Republica Vandana de Nord toți oamenii se închină la cele două
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
Wilber. Idei similare găsim încă la indieni, unde jainiștii vorbeau despre juvas-uri ca unități elementare ale universului, asemănătoare cu monadele grecilor, apoi în Monadologia leibniziană. Eu suspectez faptul că proveniența etimologică a monedei ar fi termenul de monadă și nu zeița romană obscură Iulia Monetta, cum scrie în manualele de economie, moneda fiind unitatea elementară a universului economic și nu numai. Mișcarea holotropică ne situează în sincronicitate (Jung) și duce către singularitate, către ceea ce David Bohm numea "ordine implicată". Deocamdată, trăim
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
în funcție a declarat că vandanii trăiesc pe aceste locuri străbune din vremuri imemoriale, apărându-și glia cu eroismul jertfelor de sânge. De altfel, "Cântecul Vandei", epopeea națională, povestește limpede ce și cum s-a petrecut totul. Iar Sfânta Vanda, zeița tutelară, veghează de milenii asupra preacuvioșilor ei adoratori. Și, a mai spus Raul Prop al V-lea, președintele Congresului Partidului Național Republican, faptul că în lăcașele de cult din Republica Vandana de Nord toți oamenii se închină la cele două
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
Idei similare găsim încă la indieni, unde jainiștii vorbeau despre juvas-uri ca unități elementare ale universului, asemănătoare cu monadele grecilor, apoi în Monadologia leibniziană. Eu suspectez faptul că prove niența etimologică a monedei ar fi termenul de monadă și nu zeița romană obscură Iulia Monetta, cum scrie în manualele de economie, moneda fiind unitatea elementară a universului economic și nu numai. Mișcarea holotropică ne situează în sincronicitate (Jung) și duce către singularitate, către ceea ce David Bohm numea "ordine implicată". Deocamdată, trăim
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
retortele unor cabale plutocrate, incertitudinea rămîne, din fericire paradoxal, iar spiritualitatea adevărată mă tem că nu e cea pe care autorul o desemnează prin thymos, și nici raționalitatea, care înseamnă "a calcula", înțelesul său originar fiind departe de cel de "zeiță" pe care i l-au conferit revoluționarii francezi (Nota bene: bine finanțați de bancheri). Păi ce spiritualitate e aceea în care băncile practică celebra camătă, în mod chiar excesiv, deși e ferm interzisă în toate religiile și în primul rînd
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
Macedonia (Tesalia), dar sosite în zona Dunării și Tisei, culturile agricole au valorificat axul afluenților Timiș, respectiv Mureș și Criș, pentru a se extinde spre Transilvania și Banat (iar, indirect, în Oltenia, prin culoarul Timiș Cerna). Pe aceste drumuri, candida Zeiță Mamă a Lumii avea să pășească în ținuturile noastre. Sub privirea ei, fertilitatea și fecunditatea și-au înfipt adânc rădăcinile. Din bogatul sol românesc, au încolțit culturi care, timp de milenii, au hrănit trupul și sufletul strămoșilor noștri. Urmând firele
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
și adâncul apelor sau al pământului, aceste drumuri au început a fi vegheate de teribile zeități, sub a căror atotputernicie, omul a fost nevoit să-și înfrunte destinul în Univers. Divinități înfricoșătoare (uraniene, acvatice și telurice) au detronat-o pe Zeița Mamă a Lumii, punând stăpânire pe întreaga lume. Doar Prometeus a fost singurul care a avut milă de suferința omului, plătind scump pentru curajul său. c. Sub ascuțișul metalelor Odată cu trecerea de la tehnica șlefuirii pietrei la cea a prelucrării metalelor
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
e aproape un truism, iar cei doi economiști, la cît sunt de prestigioși, ar trebui să găsească relații mai subtile. Dar să vedem ce spune domnul Dăianu... De la bun început, el spune că întoarcerea la rațiune este necesară. Iar la zeița rațiune? Păi nu ne-a bîntuit ea destul epoca modernă? Apoi, des-pre ce rațiune e vorba? După ce dă dreptate unor liberali precum Ludwig von Mises, Friedrich von Hayek și Joseph Schumpeter, în ce privește virtuțile piețelor libere, autorul ne previne să nu
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
ființe albe, parcă purtate de zefirii de prin grădini. La acea horă, cîntă nimfele, întîi din lire, apoi din ceteri, apoi cîntă barzii, cu glasuri "barbate" rugînd-o pe Ondina, cea aleasă de regele Lin, ca stăpînă a zeului Amor și zeiță adorată de poeți, să-și împlinească solia dată de Orfeu. Vocea ei să răsune ca o vrajă, încît marmora să cînte, creștetele-nalte ale munților să salte și tot ce în fire e în nesimțire să învie, iar poeții să
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
observat că la această serată se întîlnesc personagii aduse din mitologii diferite. Lin împărat cum îi zice tînărul poet era Linos, din mitologia greacă 103. Nimfele, cu înfățișarea unor tinere fete, pline de grație, luate tot din mitologia greacă, erau zeițe ale apelor, ale pomilor, ale crîngurilor și munților. Este ca sigur că poetul le va fi cunoscut, din volumul său, Mythologie für Nichtsiudierende de G. Reinbeck, pe care el îl donase bibliotecii gimnaziștilor din Cernăuți în 1865. Barzii erau poeții
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Perpessicius fixează vechimea acestui manuscris, cu aproximație, tot în anul 1869126. Iată că nu numai în copilărie, ci și la vîrsta aceea de aproape douăzeci de ani, el încă trăia într-o lume de vrajă a basmelor populare și a zeițelor antice, luate din Mitologia lui G. Reinbeck. Prin pădurea Ipoteștiului, pentru poet, trecea mîndră, la vînat, Diana, zeița vînătoarei, "cu fața dulce și bălaie". Pe umăr ea purta an arc de aur. Tot pe acolo trăia Chloris, zeița florilor, și
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
și la vîrsta aceea de aproape douăzeci de ani, el încă trăia într-o lume de vrajă a basmelor populare și a zeițelor antice, luate din Mitologia lui G. Reinbeck. Prin pădurea Ipoteștiului, pentru poet, trecea mîndră, la vînat, Diana, zeița vînătoarei, "cu fața dulce și bălaie". Pe umăr ea purta an arc de aur. Tot pe acolo trăia Chloris, zeița florilor, și Eol și Venus Anadyomene, iar în sat trăia împăratul cel cu trei fete frumoase-frumoase, că la soare te
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
și a zeițelor antice, luate din Mitologia lui G. Reinbeck. Prin pădurea Ipoteștiului, pentru poet, trecea mîndră, la vînat, Diana, zeița vînătoarei, "cu fața dulce și bălaie". Pe umăr ea purta an arc de aur. Tot pe acolo trăia Chloris, zeița florilor, și Eol și Venus Anadyomene, iar în sat trăia împăratul cel cu trei fete frumoase-frumoase, că la soare te puteai uita, dar la ele "cam mai ba". Seara, ieșea și împăratul afară, pe prispă, să stea cu țara de
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
de ură și de gelozie, rivalitatea și competițiile pline de ranchiună dintre egali. Solicitudinea mercantilă este iluzia care ascunde războiul veninos al fiecăruia contra tuturor, bucuria imorală de a vedea distrusă fericirea altora. Putem numi acest model Nemesis, după numele zeiței vechilor greci care personifica răzbunarea, trimisă acum să lovească în prosperitatea ostentativă, în excesul de fericire al semenilor. Un ultim model s-a conturat prin accentuarea privatizării existenței, proces specific civilizației consumeriste. Punând capăt supremației în materie de organizare a
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
realitate, o altă pasiune copleșește spiritele și se insinuează progresiv în toate sectoarele vieții cotidiene, și anume întreținerea propriei persoane, prezervarea sănătății. Individul timpurilor hipermoderne pe cale de a deveni un ipohondru sănătos se închină nu atât lui Superman, cât Hygiei, zeița sănătății. Obsesia sănătății e atestată, de asemenea, de la sfârșitul anilor ’70, și de înmulțirea tipurilor de medicină naturistă. Terapiile alternative se numără acum cu sutele: 6 francezi din 10 recurg la plante; homeopatia e tratamentul preferat ocazional de 75% dintre
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
și a criticilor împotriva științei medicale occidentale, asistăm mai curând la decăderea, la eroziunea monopolului ei, la concurența acerbă a altor terapii. Cu cât viața noastră depinde mai mult de descoperirile tehnico-științifice, cu atât crește și încrederea pseudo-Supermenilor în Panaceea, zeița greacă a plantelor medicale. Odată cu faza III, s-a trecut de la performanța „simplă” la stadiul performanței „reflexive”, considerată ca problemă 39. Este adevărat că noua evanghelie a medicinei naturiste nu oprește câtuși de puțin formidabila escaladă a consumului de medicamente
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
frații Clitemnestrei, despre care corul se întreabă dacă sunt daimones sau zei cerești și pentru ce oare se lasă văzuți de către oameni, Dioscurii aceștia, așadar, vin să-l anunțe pe Oreste că va fi vânat de erinii, de cumplitele Kere, zeițele cu chipuri de cățele, și că va cădea pradă unei sminteli legate de aceste vedenii, sminteală pe care trebuie să o îndure înainte de a fi iertat. Iar Oreste a lui Euripide va descrie, de asemenea, această tulburare a minții, această
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
pedepsirea vinovaților pentru faptele lor de neiertat. Iar când Heracles, pradă acestei furii ucigașe, își va omorî propriii copii crezând că sunt copiii lui Euristeu, privirile lui crâncene, fioroase, vor semăna cu cele ale unei Gorgone. În timp ce Heracles doarme, căci zeița Atena intervenise și îi potolise furia cufundându-l în somn, Amfitrion - cel ce îl veghează- evocă eriniile, care se și porniseră în căutarea lui. Când se trezește, Heracles nu-și mai dorește decât să se reîntoarcă în Infern, însă, de
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]