KorAP: Find »[drukola/base=zid & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...86 87 88 ...990 >

24,729 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230

mult, dar o să-l cumpăr așa cum îmi convine mie. Mai facem câțiva pași, iar coridorul se deschide spre o pădure de cuiere-pom și suporturi pentru pălării, rasteluri pentru umbrele și suporturi pentru paltoane. Dincolo, în depărtare, se vede un alt zid de rafturi și dulapuri. — Elisabetan, zice, atingând fiecare mobilă. Tudor... Eastlake... Stickley... Atunci când iei două mobile vechi, un șifonier și o oglindă, să zicem, și le îmbini una cu alta, îmi explică, experții numesc asta o piesă „măritată“. Ca antichitate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
Stând dreaptă, strălucitoare și calmă, zice: — Ipotetic vorbind? Și-mi lățesc fața într-un zâmbet și zic: Desigur. Sprijinindu-se cu palma de șifonier, scrijelește o săgeată cu vârful spre dreapta și pornește, încet, trecându-și mâna de-a lungul zidului de bufete și șifoniere ceruite și lustruite, distrugând tot ce atinge. În timp ce mă conduce, zice: — V-ați pus vreodată problema de unde vine poemul? Din Africa, zic, stând chiar în spatele ei. — Dar cartea de unde a fost luat? zice. Mergând agale, pe lângă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
pe altcineva să vă iubească. Nu. Și ea zice: — Poate aflați cum să prefaceți pietrele în aur. Și eu zic nu și fac stânga-mprejur. — Poate reușiți să aduceți pacea în lume, zice. Și eu zic nu și pornesc printre zidurile de dulapuri și cufere. Printre baricadele de cabinete de colecție și tăblii de pat, mă angajez într-un alt canion de mobile. În spatele meu, Helen strigă: — Poate aflați cum să prefaceți țărâna în pâine. Și eu îmi continui drumul, șchiopătând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
ridice. Nu a observat nimeni. Plouase mult. Nu a observat nimeni până când, într-o dimineață, locatarii din Park Senior Living Center au găsit ușile de la intrarea în hol zăvorâte de iederă. În aceeași zi, peretele sudic al cinematografului Fremont, un zid de cărămidă și beton gros de un metru, s-a prăbușit peste o sală plină până la refuz. În aceeași zi s-a surpat și depoul subteran de autobuze. Nu se știe exact unde a început să prindă rădăcini Hedera helixseattle

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
rânduri în Seattle, într-un local din imediata apropiere a Departamentului Lucrărilor Publice, o chelneriță ne zice, mie și lui dom’ sergent: — Nu au cum să elimine iedera deocamdată - și ne mai toarnă niște cafea. Se uită pe fereastră la zidurile verzi, brăzdate de vițe groase și cenușii. E singurul lucru care mai ține în picioare partea asta de oraș, zice. Dedesubtul păienjenișului de vițe și frunze, cărămizile sunt strâmbe și dezghiocate. Betonul e împânzit de fisuri. Ferestrele sunt comprimate până

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
să le adun. În spatele perdelelor, în camera goală, se aude cum se deschide ușa. Din hol apare o siluetă, și mă ghemuiesc în noroi, sub fereastră. Pe pervaz se lasă mâna unui bărbat, așa că mă trag înapoi, lipindu-mă de zid. De undeva, de deasupra mea, unde nu ajung cu privirea, un om începe să plângă. Începe să plouă mai tare. Bărbatul stă în fereastră, cu amândouă mâinile pe pervaz. Suspină mai tare. I se simte berea din răsuflare. Nu am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
Candelabrele minuscule, focul de sticlă si farfuriile. Înfipte în pantofii mei - mi-am lăsat urmele de ușițe, rafturi, scaune, ferestre și sânge până la aeroport. Mai departe, urmele mele s-au oprit. Și, stând jos aici, am rămas fără piese. Toate zidurile, acoperișurile și balustradele. Și dinaintea mea, pe podea, e încleiată doar o mizerie sinistră. Nu e ceva perfect sau isprăvit, însă asta este ceea ce am făcut eu din viața mea. Nu ascultă de nici un plan măreț, fie el bun sau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

totuși pe individul ăsta?!" Ce naiba găsești la telefoanele lui? vrea să pară indiferent în continuare. Vorbe. Vorbe frumoase leagănă din umeri Paula, lovind paharele în ritmul pașilor săltați cu care străbate încăperea. Știi că individul a lucrat la circ, la "zidul morții"? Are o motocicletă!... Ha! Mai bine motoretă, să-ți dea impresia că duce un țap între picioare, ținîndu-l de coarne. Hai că ești ridicolă: tu și omul cu motoreta! Pardon! rîde Paula, așezîndu-se într-un genunchi, umplînd paharele, în timp ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
semirotundă, cu geamuri mari, din sticlă pe tot semirotundul ce pornește dinspre șosea pînă în partea opusă, unde ninsoarea cade ca într-o prăpastie. Prin acoperișul din șindrilă albă răzbate un frumos horn lucrat în cărămidă roșie, asemeni porțiunilor de zid dintre ferestre. Partea din spate se completează cu o clădire mică, în două niveluri, tot din cărămidă roșie. Un mic palat, într-un decor ireal, ca într-un basm. Cursa își încetinește mersul, iar șoferul întinde mîna și-și apropie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
și una albastră, din material plastic, puse una în alta, învelite într-o pungă de polietilenă. Femeia ia copilul în brațe, ia și una din olițe, îndreptîndu-se spre chelner, întrebîndu-l din priviri unde e toaleta. Intră după o bucată de zid, dar se întoarce imediat, furioasă, în timp ce copilul țipă, lovind-o cu mîinile peste obraz. Cînd se apleacă și schimbă olița, luînd-o pe cea albastră, copilul tace, iar palmele lui, ridicate deja să lovească, se opresc un timp în aer, după

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ridicate deja să lovească, se opresc un timp în aer, după care ating încet obrazul, șoptind: "mă-măi..." Am să-ți dau eu un mă-măi de n-ai să-l poți duce murmură femeia, dînd colțul după bucata de zid, urmată de soț, care duce pe cel de-al doilea copil și olița roșie. Îți plac copiii? întreabă studenta. Întreabă-mă peste vreun an, cînd o să am deja un an vechime în meseria de tată; nevastă-mea-i în ultima

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
la catedră și veneam la "Valea Brîndușelor" în calitate de colaborator, directorul, veșnicul aspirant la titlul de doctor în științe, pentru care muncesc măcar un sfert din inginerii tineri din cercetare și pe care și-l va lua odată cu zburatul porcilor peste zidurile Cetății Neamțului, îmi trimitea mașina la autogară, înainte. După ce-am ajuns angajatul uzinei, văzînd că nu mișc în nici un fel, să-l iau coautor ori să-l perii, mă tratează cu sictir continuu. Uite aici! arată el buricul degetului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
oamenilor să facă? Stau în atelier degeaba. Pe vremea asta, nimic răspunde Vlad ieșind, blestemîndu-se în gînd că nu a fost în stare să-i spună mai multe maistrului. În urma lui, Cornea își îmbrăcă șuba de șantier și pleacă printre zidurile goale ale noii secții să controleze dacă au fost acoperite cu panouri de scîndură ferestrele încăperii de la etaj, unde s-au depozitat dulapurile tablourilor de comandă. Cele aflate de la Vlad l-au neliniștit, sporindu-i furia împotriva inginerului Stanciu, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
a adormit prea repede. Un timp l-a frămîntat ultima discuție cu Lazăr, înspăimîntat de amenințarea acestuia, că abia după ce l-a văzut dormind de-a binelea, cu obrazul pe teancul de programe, a îndrăznit să meargă după paravanul de zid, la toaletă, grăbindu-se să iasă cît mai repede din culoarul întunecos. Mai tîrziu însă, gîndurile i s-au mutat, aiurea, la viscolul de afară, la întroienirea altor ani, în ceața cărora încearcă să găsească răspuns la întrebarea: unde a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
fi vrînd să facem? întrebă țăranul. Tăiem un copac saltă el dintr-un umăr, întorcîndu-se la scaunul său. Unul din copii s-a trezit și se învîrte pe lîngă taică-su, care se pregătește să-l ducă dincolo de porțiunea de zid, să-l așeze pe oliță. La întoarcere, mergînd pe jos, ținut de-o mînă, copilul se oprește nedumerit lîngă bătrînă, privește întîi mirat, apoi cu plăcere în ochii cățelușului, întinde gîtul spre el și, deschizînd larg gura, exclamă un "am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Cafeaua dumneavoastră spune chelnerul, înclinîndu-se în fața actorului. Da' mîncare nu doriți? Mai avem cîteva jumătăți de pui, costiță cu ouă, cașcaval. Costiță cu ouă. Femeia își ia poșeta și pleacă spre capătul celălalt al sălii, dînd colțul după porțiunea de zid. Bătrîna o urmează, căutînd, în camera cu chiuvete, un loc mai curat și uscat, unde să-și lase jos cățelușa, îndemnînd-o, cu un sîsîit prelung, să se ușureze. Cînd o vede pe femeie că acordă cățelului o privire mai mult

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
mult, părintește, pe spatele lui Vlad, coborînd-o apoi, pipăindu-i mușchii, a rîs încet: Să-i fi văzut pe băieți!... O, ce mușchi ai! Ce sport ai făcut? Motociclist. În copilărie și-n adolescență am lucrat vara în bîlci, la zidul morții. Viață de artist... Hai, Vlăduț, înc-un pahar, că ăsta-i sănătate curată. La ultima trecere a lui prin Iași, acum două săptămîni, între două trenuri, Vlad a telefonat Sorinei. I-a răspuns doamna Marcu. A, tu s-a bucurat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
o pătură mai veche, roasă și aspră, își îndeasă cu putere tîmpla sub coasta actorului, simțindu-se mai în siguranță cînd mîna acestuia, cu degetele desfăcute, i se oprește în părul de la ceafă, ca un paravan între capul ei și zidul rece. În brațele tatălui, unul din băieți doarme, învelit bine în sumanul țăranului, în vreme ce fratele lui, acoperit cu blana actorului, doarme pe picioarele studentei. Lemnele, încinse, au încetat să mai trosnească, iar țăranul, așezat pe un scaun lîngă foc, răscolește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
o iubesc. Nu este foarte frumoasă, dar frumusețea sufletului ei..., stau și mă gîndesc la orele petrecute cu ea în Iași, modul în care m-a primit familia ei pentru mine, care am fost fără familie, crescut prin bîlciuri, la Zidul morții, parcă ți-am mai spus, e ceva! Doamne, n-aș vrea s-o pierd! Mă amăgesc cu gîndul că, dacă prietena ei joacă în piesă, ar putea să rămînă la spectacol, mîine. La șapte jumate e premiera, da? Absorbit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
violent..., anii..., anii... Își scoate încet cureaua "lungă, tăticu', lungă; cu asta poți și să te spînzuri la nevoie" și rămîne cu ea în mînă, îngrozit de trupul stejarului ce se apleacă încet sub vîntul tot mai aprig. De dincolo de zid, din sala restaurantului, răzbate scheunatul prelung al cățelușei. Bateți de mult? întreabă Mihai, frecîndu-se la ochi. Acum. Urcam spre birou și mi-am zis că trebuie să fi adormit răspunde Ștefănescu înaintînd în birou. Am auzit c-ai avut inspecție

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
microbuz, să se convingă că pot avea încredere în ei, le strîng mîinile în final și le urează drum bun. Imediat, autofreza pleacă, urmată îndeaproape de microbuz. Retras la adăpost de vînt, Mihai o ia din loc, strecurîndu-se pe lîngă zid, spre capătul liniei de transport urban, să meargă pînă în Cartierul de Nord. Mihai! se aude strigat din urmă. Doamna Aura! se bucură el, recunoscînd-o pe femeie. Nu sînteți în cursa rapidă? întreabă în timp ce-i ia mîna și i-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776

al Chinei, precum și un important nod de comunicații și transporturi. Reprezintă și o atracție turistică renumită atât în țară cât și peste hotare, adăpostind un mare număr de vestigii și monumente istorice și culturale de mare valoare, spre exemplu: Marele Zid, Palatul Imperial (Orașul Interzis), Templul Cerului, Cele 13 morminte ale dinastiei Ming, Palatul de Vară, Colina Parfumată și altele. Municipiul Beijing (Foto: Wang Zhi, Yang Ying) Municipiul Beijing (Foto: Wang Zhi) Shanghai Denumirea prescurtată a Shanghaiului este Hu sau Shen

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
este cel mai mare oraș industrial, un însemnat centru comercial și oraș-port din nordul Chinei. Principalele vestigii și monumente istorice sunt Grădina Ningyuan, Templul Tianhou (dedicat zeiței Matsu), Fortul de la Dagukou, Templul Dule din ținutul Ji, trecătoarea Huangya din Marele Zid, precum și zona turistică a Muntelui Panshan, numit " Primul munte la est de Beijing". Chongqing Denumirea prescurtată este Yu. Se află în partea de sud-vest a țării, pe cursul superior al fluviului Yangtze. În Perioada Primăverii și Toamnei, era teritoriul Statului

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
Huang, este considerată a opta minune a lumii. În fiecare an, peste un milion de turiști vizitează Muzeul Armatei de Teracotă. Picturile murale din grotele Mogao, din Dunhuang, sunt de asemenea apreciate ca un important tezaur al artei universale. Marele Zid Chinezesc este cel mai mare și măreț obiectiv turistic al lumii. Nu e om pe pământ care să nu-și dorească să calce, într-o zi, pe pietrele care au scris istorie. Cultura, tradițiile și obiceiurile variate ale celor 56

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
Chinei primește în fiecare an milioane de turiști străini și zeci milioane de vizitatori autohtoni. Istoria multimilenară a Chinei a lăsat moștenire capitalei sale un număr impresionant de vestigii istorice și monumente culturale unice. Este suficient să amintim de Marele Zid, Palatul de Iarnă, Palatul de Vară (Yiheyuan), Parcul Beihai, Parcul Xiangshan (Colina Parfumată) și Templul Cerului. Dacă doriți, însă, să cunoașteți cultura Chinei și viața personalităților marcante, puteți vizita casele memoriale ale acestora, puteți asista la spectacole de operă în

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]