4,648 matches
-
sunt Oțelul care taie blând. Pe buza ta să m-odihnesc Ca pe-un divan împărătesc, Să ard alunecând în tine Noi leac ne-avem spre nemurire. Manole te-aș reboteza, Să fiu eu Ana ta din stea, Să mă zidești cu gânduri moi, În zidul vieții de apoi... Anotimpuri Să fii simplu țăran aș vrea, iubite, Să-mi ari cu plugul arsă, inima, În primăvară să arunci semințe Ca-n toamnă să avem ce aduna. În iarnă, să mă culci
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
-i o gutuie, Cu puful moale și-ochii mari se uită într-o șuie. Iubirea noastră-i pe un munte, sus. Sunt singură prin ea mereu. Iubitu-i dus Să caute ceva, s-aducă o podoabă În casa de la lingură zidită de o babă. Un lemn în sobă zvârl acum, pocnește jarul Și-o lacrimă-mi picură-n drumamar amarul... Se-aude-o sanie trecândtresare gândul, Iubitul nu-mi mai vine-acum. I-aș vrea alintul... E iarnă și mi-e tare frig pe
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
aceeași soartă pe pământul înfometat de atâtea zile cu griji lacrimi dureri și rugi nesfârșite și singurătăți vuind în dimineți născute sub mantia cerească la crucea răsăritului pleoape plăpânde cu freamătul irișilor în genune și trupul gol parcă e temnița zidită între zi și noapte *** punți de lumini pe-o firavă frunză ... un déjà-vu retrăit în detalii imaginare e frig din nou și tu mă ții de braț eu te privesc cu mult nesaț fără să inspir aerul banal în zilele
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
fi vrut să mă vadă în lanțuri, înțelegeam în acele momente că trebuie să-i fac pe ei să creadă că am îngenuncheat și eu să merg mai departe pe urmele viselor mele. Învățam să ascund ceea ce simt, să-mi zidesc durerea după un zâmbet, și zâmbetul să-l ascund după o mască cu chipul tâmp, apoi mai aveam un atu de care mă foloseam mai mereu... știam să tac, să las cuvintele să urle numai în mine și să vorbesc
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
Trebuie să ajung Într-un loc unde libertatea de spațiu se află În siguranță. N-am ce căuta Într-un asemenea loc, aș pierde și noțiunea de spațiu. Nu-i destul că mi-a dispărut cea de timp? Mă vor zidi Într-un perete al realității, exact ca mîna cea albă din restaurant. Din fericire, lumea cealaltă se afla În siguranță. Poate că am făcut bine că alesesem un taxi - vehicul la Îndemîna oricui. Am ajuns pe o stradă cu autobuze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
le-am putut descifra niciodată. Nu cred că amuleta asta este învestită cu vreo putere magică, dar omul este atât de vulnerabil în fața Sorții, încât nu poate decât să se lege de obiecte învăluite în mister. Dumnezeu, care m-a zidit nevolnic, îmi va reproșa El oare într-o zi această nevolnicie? ANUL LUI ASTAGHFIRULLAH 896 de la hegira (14 noiembrie 1490 3 noiembrie 1491) Șeicul Astaghfirullah avea un turban mare, umeri înguști și vocea dogită a predicatorilor din Moscheea cea Mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
practicanți ai unor misterioase tehnici spiritisto-magico-secrete, venite din stranii culturi, care te ajutau să treci prin ziduri ca să-i tulburi nopțile secretarului general. Dintre toate, șantierul de construcții rămâne imaginea cea mai complexă a românului la muncă. Șantieristul român, când zidește, sapă gropi sau face cofraje, descarcă betoniera sau tencuiește, întinde fierul-beton sau sudează armături, mătură frunzele sau încarcă molozul în camioane, se simte în plină natură. Mioriticul din el gâlgâie revărsat și libertatea zburdă deplină. Poate cânta. Poate urla. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
acestea, durea frica în care mă dezmeticisem. Mă pomenisem singur, rătăcind fără însoțitor, fără sfătuitor, fără alinător trupului meu prăbușit în fel de fel de spaime. Dintr-odată, discuțiile cu Trombă, mărturisirile lui mi-au dezvăluit că același text poate zidi și poate dărâma. Nu literatura, am constatat, mă făcuse să înțeleg aceasta, ci un amărât de fost slujbaș al cenzurii de demult. Un moșneguț simpatic, firav, cu privire vioaie, iscoditoare mereu, cherchelindu-se destul de ușor și vorbind întruna, ca într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
text încheiat, vidanjorii se străduiesc a produce altul. Din acesta, alții vor veni, străduindu-se și ei să construiască un altul. Schiloade, false, ciuntite. Textul Lumii se construiește el însuși, cu acea putere de nepătruns cu care Dumnezeirea îl ordonează, zidindu-l și pierzându-l întruna. Vichi și cu Trombă, acum, când îi duc după mine în coborârea mea, nu mai înseamnă nici măcar privirea pe care, adeseori, o mai arunc sus, spre o fereastră de pe Bulevard, deasupra unui cinematograf, „București“ sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
nevoie de aer și lumină și atunci, Înaintând Încet În patru labe, ieși de sub saltea și se Îndreptă spre fereastra ce da În grădină. Aici, după ce Încercă din răsputeri să deschidă fereastra În fel și chip, descoperi că aceasta e zidită din cărămizi de plută, ce aveau darul de a estompa orice zgomot, și că peisajul mirific străjuit de gratii, cu tot cu copaci și păsări, ce se afla În spatele ferestrei, putea fi rulat și derulat ca o foaie de hârtie. Oliver se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cu gândurile duse cîmpul ce se rotea mereu În dreapta și În stânga lui. În minte Îi răsuna acum un alt catren al lui Khayyam: „Pulberea de sub piciorul nătărăului din viață fost-a palmă de frumoasă, fost-a gingașa ei față. Cărămizile zidite În serai cu zeci de creste fost-au degete de sfetnici și Încoronate țeste.” Instinctiv, medicul privi În jos: nicăieri nu se vedea nici urmă de pulbere. Iarba care năpădise pe moment trenul dispăruse și ea fără urmă. Compartimentele păreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
podeaua, da, e fericit, pur și simplu fericit. Spre deosebire de alții, Noimann nu accepta pe creștetul său decât un singur toc, un toc cui, deasupra căruia izvorau două splendide picioare, ce se Înălțau până În tavan. „Lilith, Lilith, unde ești, Lilith?” Cărămizile zidite În serai cu zeci de Încoronate țeste erau deseori Încornorate. Noimann nu era singurul bărbat din lume Înșelat de nevastă. Alături de el viețuiau și alți, dispersați În aerul pe care-l inhala acum În piept. O gaură e făcută ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
bunăcredință și mulțumire! Și aceasta numai trecând prin lumina înțelesului OM! Dacă nu te bați cu pumnii în piept pentru ce ai făcut, dacă lași de la tine necerând să ieși în față vei câștiga puterea stăpânirii orgoliului. Omul a fost zidit din început ca toate să-i vină de la sine! Trebuie să ajungă la înălțimea soarelui ce trece calm, cald, dând razele sale fiecărui pui de univers! Și așa cum trece soarele și nu se teme de nimic (că nu are de ce
MINUNEA. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_725]
-
obișnuite sau specifice unei mânăstiri, porți, clopotnițe, chilii, arbori singuratici, grajduri, garduri și surse de apă, livezi desenate mai mult schematic decât naturalist. Deasupra fiecărui element se afla o cifră și sub desen o legendă. 1. Sfânta Mănăstire „Izvorul Tămăduirii“ zidită prin anul 1300. Distrusă de vitregia vremurilor prin anii 1614, 1762-1785, a rămas pustie până În anul 1940, când starețul Ieromonah Filoghie OȚA din Sf. Munte Atos, a Început refacerea e’ (Primul punct al legendei nu are În dreptul lui o propoziție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
În dreptul lui o propoziție care să se Încheie cu punct, ci o pată neagră o continuă după aceleași reguli tipografice și ortografice care au guvernat și virgulele. Despre logica faptului că numărul 1 de pe desen ar indica tocmai „Sfânta Mănăstire“ zidită la 1300, distrusă „prin anii...“, „rămasă pustie“ după ce fusese distrusă și Însă nerefăcută până la sfârșitul propoziției - În propoziție cineva abia a Început refacerea ei - nu se poate conchide decât că este o logică viciată de retorică; cel care citește trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
reînvierea neamului românesc. Anesteziază poporul cu slogane și promisiuni drept țintă pentru creduli. Am sărit în ajutorul tău, Țara mea! Am dat alarmă pretutindeni precum și în munți, am mobilizat luptători, am fost pe câmpul de luptă al tranșeelor, am fost zidit ani și ani în temniță. Am construit speranțe neamului meu, am trăit durerile lui, am urmat cu curaj îndemnurile inimii mele și m-a cutremurat mucenicia camarazilor mei. Comunismul, această hidră cu șapte capete, a mutilat și sufocat timp de
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
și vom fi ceea ce trebuie să fim, fiii lui Dumnezeu. Să nu ne resemnăm. Să nu ne îndoaie nici o grijă. Din lacrimi să plămădim bucurii eterne. Încrezători în brațul nostru, cu fruntea la cer, cu ochii aprinși de doruri să zidim altare. Neînfricați în lupte, să nu subscriem capitulării greului lor. Să amuțească în noi râvnirile slujirii cărnii, să nu ne cotropească țărâna, să nu ocolim martirajul. El ne apropie de Dumnezeu, lumină veșnică. „Toți tinerii din țara aceasta să știe
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
și apostol, vei fi găsit în mlaștina minciunii, pe drumul pierzării, nu pe cărarea Crucii lui Hristos cu inima curată. Prea Sfinția Ta, întoarce-te la adevăr, la conștiință. Legionarii au dat râuri de sânge pentru Hristos și Neam. Au zidit altare, nu au pângărit cele sfinte și nu au doborât biserici. Au murit mii și mii pentru apărarea lor, pentru supraviețuirea neamului nostru în istorie pe linia creștină. Legionarii nu sunt români? Nu sunt creștini? Nu se închină și ei
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
Alexandru cel Bun, împreună cu Mitropolitul și clerul, au întâmpinat în 1402 alaiul care ducea moaștele Sfântului Ioan din Trapezunt către Suceava. După aceea, Vodă Alexandru cel Bun a dăruit poiana împreună cu satul alăturat Mitropoliei Moldovei. Cică în acea poiană se zidise mai târziu și un schit. Poate o fi fost unul și în vremea lui Alexandru cel Bun. Cel care a fost zidit mai târziu, însă, a fost spulberat de explozia unui depozit de muniții aflat în preajma lui. ― Cum s-a
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
aceea, Vodă Alexandru cel Bun a dăruit poiana împreună cu satul alăturat Mitropoliei Moldovei. Cică în acea poiană se zidise mai târziu și un schit. Poate o fi fost unul și în vremea lui Alexandru cel Bun. Cel care a fost zidit mai târziu, însă, a fost spulberat de explozia unui depozit de muniții aflat în preajma lui. ― Cum s-a întâmplat ca un depozit de muniții să explodeze așa tam-nisam? - a întrebat unul dintre cei de față. ― Această nelegiuire au înfăptuit-o
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
pentru că nimeni nu va fi socotit neprihănit prin faptele Legii. 17. Dar dacă, în timp ce căutăm să fim socotiți neprihăniți în Hristos, și noi înșine am fi găsiți ca păcătoși, este oare Hristos un slujitor al păcatului? Nicidecum! 18. Căci, dacă zidesc iarăși lucrurile pe care le-am stricat, mă arăt ca un călcător de lege. 19. Căci eu, prin Lege, am murit față de Lege, ca să trăiesc pentru Dumnezeu. 20. Am fost răstignit împreună cu Hristos, și trăiesc... dar nu mai trăiesc eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85091_a_85878]
-
Celui ce L-a rînduit, cum și Moise a fost "credincios în toată casa lui Dumnezeu." 3. Căci El a fost găsit vrednic să aibă o slavă cu atît mai mare decît a lui Moise, cu cît cel ce a zidit o casă are mai multă cinste decît casa însăși. 4. Orice casă este zidită de cineva; dar Cel ce a zidit toate lucrurile este Dumnezeu. 5. Cît despre Moise, el a fost "credincios în toată casa lui Dumnezeu" ca slugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85082_a_85869]
-
lui Dumnezeu." 3. Căci El a fost găsit vrednic să aibă o slavă cu atît mai mare decît a lui Moise, cu cît cel ce a zidit o casă are mai multă cinste decît casa însăși. 4. Orice casă este zidită de cineva; dar Cel ce a zidit toate lucrurile este Dumnezeu. 5. Cît despre Moise, el a fost "credincios în toată casa lui Dumnezeu" ca slugă, ca să mărturisească despre lucrurile, care aveau să fie vestite mai tîrziu. 6. Dar Hristos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85082_a_85869]
-
găsit vrednic să aibă o slavă cu atît mai mare decît a lui Moise, cu cît cel ce a zidit o casă are mai multă cinste decît casa însăși. 4. Orice casă este zidită de cineva; dar Cel ce a zidit toate lucrurile este Dumnezeu. 5. Cît despre Moise, el a fost "credincios în toată casa lui Dumnezeu" ca slugă, ca să mărturisească despre lucrurile, care aveau să fie vestite mai tîrziu. 6. Dar Hristos este credincios ca Fiu, peste casa lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85082_a_85869]
-
te cunoască băieții noștri, de când au auzit că i-ai imitat pe "balauri" în propriul lor bîrlog! Ușa clasei a VII-a reală de la liceul Sf. Sava se deschise scârțâind și intră profesorul Pompiliu Constantinescu. Un tânăr frumos, prezentabil, bine zidit și cu multa prestanță. Ochii, de o rară vioiciune! ― Bună seara, băieți! Răpăitul uniform de picioare fu răspunsul la salutul profesorului. O liniște în clasă, cum la noi, la Lazăr, numai la orele Barosanului și-ale lui Attila, profesori vechi
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]