2,211 matches
-
N. TEODORESCU Simbolist în fond, Virgil Moscovici a evocat contemporan cu Ion Barbu marile forțe cosmice, Ghețarul, Caverna, Lava, Cascada, Potopul, Apele, nu fără vigoare. Poeziile lui D. N. Teodorescu sunt sentimentale și fără sânge. Sunt grațioase însă câteva creionări: "zmeul rupt", ca simbol al zădărnicirii aspirațiilor infantile, corăbiile de hârtie, modestă imagine pentru versurile cu care poetul înțelege să înfrunte moartea: Privind în mine și privind departe, Din foile sortite pentr-o carte, În așteptarea orei ce-o să vie, Pornesc
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
un cerc de aur blând Pe un creștet de lumină? Copilul e o miniatură grotescă și cheală, în jurul căreia se strâng fluturii, un mamifer nechezător, care a avut însă aripi, un pui știrb cu scutece ude către care coboară totuși zmeii, în țipătul cocoșilor, și Făt-Frumos, un țânc îndărătnic căruia tatăl îi răcnește ca Achil la Troia, făcîndu-l să dârdâie cu scutecul urinat în mână, dar care e fiu de zână, ocrotit și salutat de elemente: Când pătrunzi în parc, și-
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
voi izbi o dată eu cu barda, Această stâncă are să se crape Și va țâșni din ea șuvoi de ape! Băieți, aceasta este arta! Și într-adevăr, de-a lungul paginilor răsună chiote: Di! caii mei, Nu vă lăsați, Zburați ca zmei Înaripați... și un fel de melancolie focoasă a vagabondajului pe pustă în stil Lenau-Liszt: Pe drumuri pietroase și rupte Ce boarfe și zdrențe-n căruță! Scârțâie căruța mea. Ăsta e trecutul meu? Mă-ntorc din pierdutele lupte Nici cea mai
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
voluptate și de durere („un dor nespus m-apucă și plîng, măicuță, plîng”). Poate acestea provoacă starea de visare, căderea În reverie („săi ca din visare”, „că-ncepe de visează și visu-n lipitură/ Începe-a se preface, și lipitura-n zmeu...”) și senzația de Înălțare: „cosița se ridică”, „eu parcă-mi aud scrisul pe sus cu vîntu-n zbor”. În fine, zburătorul apare În timpul unei insomnii grele și al unei „nemișcări pline” a universului: „E noapte naltă, naltă; din mijlocul tăriei Veșmîntul
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
pestriță și fîșneață”, născocitoare de expresii pitorești, sarcastică, dezlănțuită asupra obiectului: „Îngălato, Dezmățato, Uscățivo, Costelivo, Exclusivo”, căzînd, uneori, În savoarea vulgarității: „Se cățălesc ielele; Ielele, șoimanele, FÎțîie crăcanele, Fleici azvîrle țîțele, Miorlăie ca mîțele, Danță hora boalelor În mocirla balelor... Zmeii Își bat coadele Și-și scutură noadele...” Hrăpirea antrenează, la acest nivel, o imaginație materială mai puternică, Îndepărtînd din poem imaginea sublimului. Elementele din lumea realului pătrund mai liber și Într-un număr infinit mai mare pe poarta poemului. Însă
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
iute cu fulgerul Trece-nainte, Slabă și palidă, pletele-i fîlfîie Pe osăminte; Barba Îi tremură, dinții se cleatină. Muge ca taur; Geme ca tunetul, bate cavalele Ca un balaur.” Cavalcada se repetă În Peștera Muștelor aproape cu aceleași elemente: „Zmeul Încalecă, fuge cu vergura, Fuge pe vale; Calul se turbură; zboară, se spumegă, Mușcă-n zăbale. Zmeu-Îi ia frînele, repede-i sîngeră Coasta spumoasă; Calu-i se-naripă, fuge ca negura Vijelioasă, Cerul se scutură, munții se leagănă... Brazii săltară
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Vijelioasă, Cerul se scutură, munții se leagănă... Brazii săltară, Cerul cu stelele, brazii cu stîncele Se confundară. Văile murmură, frunzele freamătă, Aerul sună; Pletele verginei, sparte, sub aure Scîntei la lună. Însă la peștera stîncilor alpice Calul atinge; Sforăie, nichează. Zmeul cu vergura ’N umbră se stinge.” Simțul acustic, „plastica dinamică” (G. Călinescu), știința acumulării de elemente dizlocate pentru a da senzația unei metamorfoze confuze sînt, Într-adevăr, remarcabile la Bolintineanu. Hugo deschidea versul spre „le grand tourbillon”, le tourbillon sombre
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
tenebros alpin: rîpe sălbatice, „turburoase unde”, vuiet de prigori, nori ce fumegă, lună „gălbenindă”, duhuri neguroase, schelete etc. Locul mesei din Legende l-a luat aici peștera stîncilor alpice: loc de refugiu, sălașul duhurilor rele, spațiul infernalelor comploturi. Aici ascunde zmeul pe fia de Împărat pe care a răpit-o. Făt-Frumos este condus de un om, negru (simbolul ghidului obscur!) „sub o stîncă”, Într-un palat unde se află, cum știm deja, o fată „rumenă și albuliță”. Peștera de aici este
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
anunță intrarea În acest spațiu provocator: „În cea pădure veche, grozavă infernală, Cărarea-i Încîlcită și umbra e mortală, Și arbori, stînci, prăpăstii și oricare făptură Iau forme uriașe prin negura cea sură, Aspecturi fioroase de pajuri, de balauri, De zmei culcați pe dîmburi, de șerpi ascunși În găuri, De toate-acele feare povestice, de pradă, Ce luna giulgiuiește cu alba ei zăpadă, Copacii Întind brațe, amenințătoare, Nălțînd pe toată culmea cîte-o spînzurătoare Și stîncile, fantasme pleșuve, mute, oarbe Deschid largi, negre
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
În locul vuietului Înfricoșător al crivățului se aude acum clinchetul clopoțeilor. Natura e din nou primitoare, spiritul se vindecă de melancolii: „Caii scutură prin aer sunătoarele lor salbe Răpind sania ușoară care lasă urme albe. Surugiul chiuiește; caii zboară ca doi zmei Prin o pulbere de raze, prin un nour de scîntei.” O reverie a alunecării și o figură a beatitudinii se prefigurează aici. Sania este instrumentul acestei noi euforii. Sania ușoară are un statut dublu: este un vehicol agreabil, comod și
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
El are glas puternic În gură rumioară Și mers cu legănare de gingașă fecioară. Oricine-l vede-n soare cu pelița lui albă, Purtînd la brîu un paloș și pe grumazi o salbă, Se-ntreabă: ce să fie, fecior de zmeu, ori fată?... Iar cînd pe sub altița cămeșii Înfirată Zărește la lumină doi crini ieșiți În undă, Doi pui În neastîmpăr de lebădă rotundă, Răpit de dor, el cade pe gînduri cîte-un an!”... Întorcîndu-ne la lirica obișnuită, observăm că punctul maxim
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
scăldat În lumini mistice. Discursul lui este, iarăși, un model de retorică solemnă. Toate miturile istoriei sînt puse În mișcare, toate imaginile tăriei și ale rezistenței sînt convocate: „pardoși de la Lipneț”, „vultani din Războieni”, „zimbri fioroși din codrii Racovii”, „aprigi zmei din Soci, din Catlabuga...”. Pardoșii, vultanii, zimbrii formează cu pieptul lor „un zid, hotar de țară”, sîngele lor Înroșește Nistrul, Prutul și Dunărea... După această retorică a forței, urmează În abilul discurs o retorică a suferinței: „țara e-n nevoie
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
plural. (cinci exemple) Exercițiul 4 Completează corect tabelul: băiat, zambila, penar, fata, broscoi, miel, stea, bunic, palton, poienița, dulap, creion Masculin Feminin Neutru 92 Exercițiul 5 Găsiți cât mai multe însușiri pentru substantivele date: Cenușăreasa, Albă că Zăpadă, Mingea, Bradul, Zmeul. Exercițiul 6 Cine poate fi? fricos senin șireata strălucitoare înaltă târzie Exercițiul 7 Realizați acordul între substantivele și adjectivele din paranteze: Corectează greșeală! În valea (îngust) se strecura un drum (șerpuita). O pasare (mic) cu pene (galben) privea de pe ramura
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
atentă a operei lui Nicolae Manolescu sunt însoțite de afirmații neașteptate și de comparații originale. SCRIERI: Nemuritor în păpușoi, pref. Alexandru Mușina, Chișinău, 1997; Literatura română postbelică. Integrări, valorificări, reconsiderări (în colaborare), Chișinău, 1997; Nicolae Manolescu, Brașov, 2000; Caiet cu zmei de care n-am mai ridicat niciodată nici măcar în copilărie, cu ilustrații de Dan Perjovschi, București, 2002; TU (în colaborare cu Alexandru Vakulovski), București, 2002; Tatuaje, București, 2003. Repere bibliografice: Grigore Canțâru, Un poet în gâlceavă cu spiritul de grup
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290411_a_291740]
-
proletariatului au avut de luptat atât Împotriva dușmanilor fățiși (Ă) cât și Împotriva deprinderilor putrede și o mentalitate moștenite de unii scriitori de la burghezie (Ă) Cred că autorul a reușit să contureze puternic figurile hâde, dezgustătoare ale dușmanilor muncitorimii: inginerii Zmeu, Vântu, chiaburii Pălinaș etc. (Ă). Dacă am citit cu vie satisfacție paginile romanului, aș vrea să arăt (Ă) câteva din lipsurile lui (Ă). În primul rând Îmi apare În roman o pronunțată schematizare a personajelor și a situațiilor care fac
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
special patosul revoluționar de care vorbeam lipsește din romanul lui Ion Călugăru. Nu se poate spune ca autorul nu Înfățișează acțiunea comuniștilor, că nu concepe pe noul director - ca activist de partid - ca omul care trebuie să-l strivească pe Zmeu cu hotărârea și calmul date de Încrederea În forțele clasei muncitoare. (Ă). Dar toate acestea sunt relatate mai mult din afară, vlăguite parcă de pulsația vieții. Și În centrul lipsurilor stau tocmai rămășițele mic burgheze, această șovăială care-l Împiedică
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
În paragină imediat după Încetarea războiului? o masă imensă de rugină și zgură: «Curtea Întreagă: paragină nesfârșităă Buruieni, buruieni și iar buruieni. (Ă)». Conducerea În uzină o au elementele reacționare, sabotoare (Ă). Personaj tipic În această privință este inginerul Petru Zmeu, factotum sindical-economic-administrativ și tehnic. O parte din ceilalți ingineri sunt unelte ale sale sau elemente pe care burghezia le-a corupt, le-a otrăvit. În sânul muncitorilor era, de asemenea, o situație destul de critică: elementele proletare calificate, Înăbușite de masa
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
unii chiaburi etc.); majoritatea necalificați, cu o conștiință de clasă alterată, Înclinând tot timpul spre chiaburie. Organizația de partid apare destul de pasivă, lipsită, În mare măsură de combativitate. (Ă). Venirea unui comunist ca director constituie pentru reacțiunea grupată În jurul inginerului Zmeu semnalul intensificării externe a acțiunilor de sabotaj (Ă). Sosirea de la București a șase activiști de partid, trimiși de Comitetul central să Întărească de jos munca politică Într-un sector atât de important, de care depindea În bună măsură refacerea țării
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
bază străbate de la un capăt la altul romanul Oțel și pâine de Ion Călugăru. Sub nume diferite, folosind alte mijloace, dar urmărind aceleași obiective pe șantierul Canalului sau În uzinele de la Reșița, Anghelescu și Mateica din Drum fără pulbere, inginerul Zmeu și Râmbă din Oțel și pâine nu se dau În lături de la nici o acțiune de sabotaj sau chiar asasinat, pentru a menține sau provoca haosul, dezorganizarea, risipa, demoralizarea. (Ă). Amândouă romanele sunt luminate de un optimism robust, sunt imnuri Închinate
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
în etapa a șasea, învățătorul poate lansa întrebarea: ”Cu ce puteți asemăna această formă?”. Răspunsurile elevilor pot fi dintre cele diverse și mai originale: cu o pisică de mare, cu o rachetă, cu un uriaș, cu o frunză, cu un zmeu etc. Multitudinea de răspunsuri va crește dacă forma respectivă va fi prezentată alternativ în poziții diferite. Caracterul ludic și dinamic al unor astfel de momente are valențe formative reale în cultivarea creativității, în înlăturarea timidității, în formarea capacităților elevilor de
?ABILIT??ILE PRACTICE by LOREDANA ?AR? () [Corola-publishinghouse/Science/83165_a_84490]
-
dar nu te întrista, nu e nevoie... Și astfel am primit prima versiune a scenariului pentru viitorul film Ana, care era cuceritoare. Toată copilăria și mai ales adolescența mea petrecută la Satu-Mare a fost marcată de o pasiune arzătoare pentru zmeie și pentru păsările cerului. Era o formă de a ma elibera, dea mă ridica deasupra nemulțumirilor zilnice, deasupra unui orizont coborât, așa cum era prin orașele de provincie. Undeva într-un scuar mai larg, aproape de casă, sau mai la marginea orașului
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
să le fac bunicul meu din partea mamei, un om extrem de talentat și de priceput. Mai târziu, de-a lungul multor ani, am construit și lansat în felurite locuri, dar mai ales la mare, în satul 2 Mai, o serie de zmeie "de artă". Cândva am scris chiar câteva cântece despre zmeie, făceau parte dintr-o serie, dintr-o lucrare mai mare. Și ce să vezi: în varianta de scenariu pe care o primisem scenariul era centrat pe mitologia Meșterului Manole apărea
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
talentat și de priceput. Mai târziu, de-a lungul multor ani, am construit și lansat în felurite locuri, dar mai ales la mare, în satul 2 Mai, o serie de zmeie "de artă". Cândva am scris chiar câteva cântece despre zmeie, făceau parte dintr-o serie, dintr-o lucrare mai mare. Și ce să vezi: în varianta de scenariu pe care o primisem scenariul era centrat pe mitologia Meșterului Manole apărea un zmeu ce era, precum într-o lucrare de Chagall
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
artă". Cândva am scris chiar câteva cântece despre zmeie, făceau parte dintr-o serie, dintr-o lucrare mai mare. Și ce să vezi: în varianta de scenariu pe care o primisem scenariul era centrat pe mitologia Meșterului Manole apărea un zmeu ce era, precum într-o lucrare de Chagall, agățat de-o turlă de biserică. M-a bucurat coincidența, găsisem un numitor comun mie îmi trebuie mereu numitori comuni și m-am apucat de treabă. În Ana lui Visarion aproape totul
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Pietrărie. Fulguia. Planșa de pe genunchi era o nebunie. Fulgii aterizau, mari și grei, pe hîrtie și, topindu-se, dispersau necontenit culoarea, fluidizînd, abstractizînd desenul atît de material, de concret. Ce-l mai amuza vrăjitoria asta! Rîdea cu gura lui de zmeu tabagic, iar marele amfiteatru de stînci îi amplifica rîsul ca-n basme. Nefericitul Craiu rîzînd... Goi, cu Mercedesul alături, din care ies, bubuind, ritmurile lumii, și-au ales, pentru asfințitul ăsta otrăvitor, platoul de la Repedea, se rostogolesc îmbrățișați, babo! babo
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]