24,349 matches
-
bolnavul cu IRC și HTA se realizează prin: a. Măsurarea TA zilnică cu aparat electronic b. Măsurarea TA prin metoda sângerândă c. Holter TA. 16. Recoltarea sângelui se execută de către asistenta medicală prin metoda: a. Puncție venoasă periferică cu ac adaptat la o seringă b. Prin puncție venoasă în sistem vacumtainer c. Prin abord venos central. 17. Puncția venoasa se execută de către asistenta medicală la pacientul renal la nivelul: a. Venelor de la plica cotului și antebrațului stâng b. Venele de pe fața
Nursing, nefrologie, urologie şi transplant renal: manual pentru asistenţi medicali by Adina Covic, Elena Scor ţ anu () [Corola-publishinghouse/Science/1774_a_92276]
-
gonflează bolonașul cu injectându-se cu seringa de 10 ml ser fiziologic ; - se introduce soluția de spălătură cu o seringa tip Guyon mare; - se lasă să se scurgă soluția introdusă în tăviță; - se repetă operațiunea până ce lichidul iese limpede; - Se adaptează punga colectoare la sondă și se fixează de coapsa pacientului. Îngrijiri: se asigură igiena; bolnavul va sta în repaus la pat; se administrează medicația recomandată. - sterile: ace de puncție, serigi de 5 ml cu ace corespunzătoare, comprese, tampoane, soluție dezinfectantă
Nursing, nefrologie, urologie şi transplant renal: manual pentru asistenţi medicali by Adina Covic, Elena Scor ţ anu () [Corola-publishinghouse/Science/1774_a_92276]
-
efectuează de urgență în caz de leziuni ale rinichiului, bazinetului și ureterului. Descrierea tehniciilor: (medicul urolog efectuează tehnicile ajutat de 1sau 2 asistenți medicali) Tehnica uretrografiei retrograde: - Se aspiră 30 - 35 ml de substanță de contrast într-o seringă; Se adaptează o sondă Foley subțire (12 sau 14 fr) la seringă; - Se introduce vârful sondei în meatul urinar pe uretră și se umflă ușor balonașul; - Se injectează 20 - 30 ml de substanță de contrast și se efectuează presiune digitală asupra penisului
Nursing, nefrologie, urologie şi transplant renal: manual pentru asistenţi medicali by Adina Covic, Elena Scor ţ anu () [Corola-publishinghouse/Science/1774_a_92276]
-
08.00 : se administrează MMF po 1,5 g Ora 08.00: se administrează Ciprofloxacină iv 100 mg (în 50ml SF) și Cefrom 1g iv. Ora 08.55: se recoltează sânge pentru dozarea nivelul C0 al ciclosporinei; doza se va adapta astfel încât nivelul seric al C0 să fie: o 300- 440 ng/ml ( la pacienții care au prezentat în ziua precedentă o reducere a creatininei serice < 4mg/dl); o 150 -250 ng/ml la pacienții cu creatinina în continuare > 4
Nursing, nefrologie, urologie şi transplant renal: manual pentru asistenţi medicali by Adina Covic, Elena Scor ţ anu () [Corola-publishinghouse/Science/1774_a_92276]
-
sociologică a clonelor Folosirea clonării în SF este recentă și intră în rezonanță cu alte teme, care permit analiza noțiunii de identitate personală, a problemelor societale legate de producerea industrială a clonelor, precum și a transformărilor / mutațiilor necesare pentru a-i adapta pe oameni la diferitele ecosisteme planetare care ar urma să fie explorate și colonizate. Un bun exemplu de tratare a problemelor sociale și politice îl găsim în Minunata lume nouă a lui Huxley (1932). Data nu este inocentă: e epoca
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
pentru a-i face pe toți să accepte, în cadrul unei "fericiri copleșitoare", un model social fondat pe caste determinate biologic. Copiii ar fi de acum concepuți în laboratoare, individualitatea lor ar fi predestinată printr-o orientare genetică, iar educația lor, adaptată la nevoile unei societăți concepute după modelul mușuroiului de furnici. "Indivizii" ar face pur și simplu parte din serii, în care ar fi doar reprezentanți interschimbabili. SF-ul a amplificat ideea clonării industriale pentru a alcătui armate obediente lipsite de
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
o manipulare genetică, se poate combina cu alte tipuri de intervenții pentru a obține mutații de orice gen pornind de la omul sau de la orice animal. Astfel a imaginat SF-ul, pentru colonizarea lumilor, mutația dirijată a pământenilor destinați să se adapteze unor medii diferite: pantropia. Un bun exemplu al acestui procedeu ni-l oferă nuvela lui Paul Anderson Call Me Joe / Jupiter și centaurii (1957), în care pământenii sunt metamorfozați încât să reziste condițiilor de viață de pe uriașa planetă gazoasă. 3
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
Visul lui Kepler sau "marțienii" din Războiul lumilor, unde H. G. Wells explică forma lor de vampiri... ca să nu mai vorbim de seria Alien (Moisseeff, 2005). SF-ul a inventat, de asemenea, metamorfozele genetice, naturale sau artificiale, necesare pentru a-i adapta pe anumiți oameni (un nou stil de coloni?) la anumite planete unde forța gravitațională sau atmosfera ar fi fost un obstacol pentru colonizare (Blish, 1967). A imaginat creșterea capacităților de memorare prin grefarea unor discuri auxiliare, transformând individul în purtător
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
col. Présence du fantastique, Denoël, 1999; col. Folio SF, Gallimard, nr. 64, 2001. WYNDMAM J. (1957), Le Village des Damnés: Les Coucous de Midwich (The Midwich Cuckoos), trad. A. VEILEON, col. Présence du futur. Denoël, 1995; această carte a fost adaptată pentru cinema de W. RILLA sub titlul Satul damnaților (1960). Opere cinematografice CRONENBERG D. (1999), ExistenZ. JEUNET J.-P. (1997), Aliien 4. Învierea. OSHII M. (1995). Ghost in the Shell. WACHOWSKI A. și L. (1999-2002), trilogia Matrix (Matrix, Matrix reloaded
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
specia umană s-ar putea răspândi în univers, ar fi necesară adaptarea la lumi diferite prin densitate, forță gravitațională, atmosferă, resurse etc. O asemenea adaptare nu poate fi imaginată decât pe două căi. Putem transforma contextul ambiant pentru a-l adapta la nevoile speciei: este vorba despre terraformare (cf. Kim Stanley Robinson, Blue Mars / Marte albastru, 1995) sau despre transformarea indivizilor pentru a-i adapta unor medii ambiante distincte: în acest caz, este vorba despre pantropie (cf. James Blish, The Seedling
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
adaptare nu poate fi imaginată decât pe două căi. Putem transforma contextul ambiant pentru a-l adapta la nevoile speciei: este vorba despre terraformare (cf. Kim Stanley Robinson, Blue Mars / Marte albastru, 1995) sau despre transformarea indivizilor pentru a-i adapta unor medii ambiante distincte: în acest caz, este vorba despre pantropie (cf. James Blish, The Seedling Stars / Semințe umane, 1957,). Interesul acestei culegeri de patru nuvele este de a înfățișa omul ca pe o specie capabilă de mutații, o specie
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
Ed. Teora, 1994, 1999, tr. Dana Crivăț (LT). 42 Michel Houellebecq, "Hiroshima était sans doute la condition nécessaire pour que la littérature de science-fiction puisse vraiment accéder au statut de littéerature", în Sortir du XXe siècle. 43 Opera a fost adaptată pentru micul ecran în 1956 de către Don Siegel și intitulată The Invasion of the Body Snatchers ⁄ Invazia hoților de trupuri. Vedem aici crescând până la maturitate, în niște păstăi gigantice, câte o "replică" a fiecărei ființe umane, obligată apoi să-și
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
realizatoare laringo-faringo-buco-velară și a mișcărilor respiratorii (Tănăsescu, 1986). În comunicarea verbală, un rol deosebit îl are asocierea sunet-cuvânt, adică posibilitatea de a modula sunetele în cuvinte și în mesaje cu semnificație. Apare apoi coordonarea sunet-gest, redată de posibilitatea de a adapta gestul la caracteristicile sunetului. La toate aceste asocieri se poate adăuga și coordonarea mișcărilor ochilor, mai frecvent de la stânga spre dreapta, probabil tot ca o consecință a dominantei emisferice. Tulburările de vorbire și de limbaj. Spectrul acestor tulburări, totdeauna de
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
de executare a mișcării în funcție de scopul urmărit. Poziția este un termen frecvent utilizat atât în procesul de educație fizică, cât și în cel de recuperare. Este o acțiune pe care subiectul o adoptă în mod voluntar și pe care o adaptează la structura actului motric ce urmează a fi efectuat. În procesul de recuperare, pe lângă sensul prezentat, poziția mai dobândește încă două forme de bază, impuse de particularitățile pe care le prezintă pacienții, dar și de scopul urmărit în cadrul terapiei prin
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
a șoldului cu efect asupra membrului inferior, ceea ce poate determina fixarea lui într-o poziție incorectă. Se poate evita acest neajuns prin folosirea unui rulou trohanterian și a unui susținător 1 sub genunchi. Atenție! Dimensiunile acestor susținători trebuie să fie adaptate particularităților pacientului, pentru a evita menținerea articulațiilor într-o flexie permanentă. Poziția de decubit la pat prezintă unele avantaje, cum ar fi: - solicitare redusă a musculaturii; - asigură simetrie corporală; - evită influențele negative asupra respirației. Această poziție prezintă și unele dezavantaje
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
a efortului; • informarea exactă asupra unor posibile tulburări de psihomotricitate. Programul pe care și-l stabilește KT trebuie să plece de la poziții de bază ușoraccesibile, atât simetrice, cât și asimetrice, în funcție de caz, oricând putând fisimplificate sau îngreunate, pentru a se adapta „din mers” evoluției mai mult sau mai puțin favorabile a pacientului. La baza criteriilor - ce sunt în măsură să modifice conduita kinetoterapeutică - se va afla, în orice situație, bilanțul mio-neuro-artro-kinetic. Întoarcerile Sunt manevre efectuate de către KT numai atunci când pacientul nu
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
cu unele consecințe legate de apariția durerii sau chiar unele manifestări dezagreabile. Cunoașterea și respectarea acestor postulate au o importanță deosebită, mai ales dacă posturarea se realizează prin intermediul unor dispozitive și amenajări. Fiind construite artizanal, aceste dispozitive trebuie să fie adaptate dimensiunilor pacientului și în acord cu cerințele unei bune posturări. Posturile terapeutice sunt menținute un anumit timp, după care trebuie să fie schimbate din cauza modificării fie a unor parametri funcționali, fie a structurii dispozitivului. Utilizarea dispozitivelor și amenajărilor impune precizarea
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
asociate Calea cea mai sigură de realizare a unei posturări corecte este cu ajutorul mâinii KT și al unor mijloace ajutătoare cum ar fi apa caldă și unele instalații și amenajări speciale. • KT asigură poziționarea corectă a pacientului, întrucât o poate adapta în funcție de necesitățile de moment. Mâna kinetoterapeutului poate fi modelată și dirijată în funcție de scopul urmărit, iar acțiunea poate fi reluată la intervale de timp bine stabilite. Prezintă un mic dezavantaj prin faptul că după un timp se instalează oboseala și deci
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
de încordare ale antagoniștilor. Posturarea pacientului în apă caldă nu exclude unele măsuri preventive care au în vedere asigurarea condițiilor pentru a evita căderile, urmărirea atentă a reacțiilor pacientului în scopul evitării unor evenimente nedorite. Temperatura apei trebuie să fie adaptată scopului urmărit: 20-32°C, baie călduță; 32-37°C, baie caldă; 38-45°C, baie fierbinte. Referitor la temperatura apei, trebuie știut că: 0-26°C - baie rece, care scade temperatura corpului; 26-35°C - baie neutră, fără efecte deosebite asupra temperaturii corpului; peste
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
gamă largă de materiale ajutătoare, pe care literatura de specialitate le prezintă. Utilizarea acestor dispozitive și amenajări în procesul de recuperare, cu referire directă la mobilizările pasive, impune ca: pacientul să fie instalat într-o poziție corectivă; solicitările să fie adaptate la particularitățile pacientului; participarea conștientă a pacientului să fie dublată de înțelegerea scopului urmărit; evitarea durerilor prin acțiunile întreprinse; să se respecte amplitudinea și axele de la nivelul articulației supuse solicitării; acțiunea să fie blândă, lentă, pentru a nu declanșa un
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
scopul de a veni în sprijinul celor care vor să le folosească. Adaptarea scaunului Menținerea unei poziții corecte în scaun este de natură să stimuleze inițiativa kinetoterapeutului de a amenaja corespunzător acest mijloc de posturare corectă. Scaunul trebuie să fie adaptat particularităților pacientului, iar înălțimea va fi egală cu lungimea gambei plus 2-3 cm. Adâncimea va fi egală cu 2/3 sau 3/4 din lungimea coapsei, evitându-se astfel căderea umerilor. Spătarul scaunului să nu depășească unghiul inferior al omoplaților
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
timpul de menținere a pacientului în acest montaj trebuie să crească treptat, în funcție de capacitatea lui de adaptare; • după utilizarea aparatului se va examina starea tegumentelor, în special la nivelul zonelor care au venit în contact cu curelele; • pe măsură ce pacientul se adaptează, se poate renunța la unele curele. Poziționările pentru hrănire și hidratare În sfera de cunoaștere a unui KT trebuie incluse și modalitățile de hrănire și hidratare a unui pacient (Kirstel, 1998). În acest sens trebuie avut în vedere: să se
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
a evita unele situații neplăcute (voma). Consumul de lichide Poziția convenabilă este culcat lateral sau șezând, folosind o sticlă din material plastic și un pai pentru absorbție. Dacă pacientul nu poate sorbi, se folosește sticla de plastic, la care se adaptează un tub. Deși sticla de plastic este cea mai potrivită, întrucât nu apar condiții de accidentare, păstrarea lichidelor se face cel mai bine în vase de sticlă, care pot fi păstrate în cele mai riguroase condiții igienice. Evaluarea restantului funcțional
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
membrul inferior nu răspunde la intenția de flectare, din cauza spasticității, se va recurge la mai puțin clasicul gâdilat în talpă sau se va executa un tapotament ușor la același nivel. Procedeele de executare a târârii sunt diverse și se pot adapta în funcție de resursele motrice ale copilului. Cea mai folosită cale de inițiere în executarea acestei deprinderi este târârea pe un plan înclinat. Fig. VII.10 a, b Poziția așezattc "Poziția așezat" Ridicarea în așezat se poate realiza numai după ce se obține
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
vor constitui ca puncte de plecare pentru întocmirea programului de lucru. Vor fi reținute toate problemele ce pot determina deficiența fizică și evoluția ei. Într-o ordine, ce nu se vrea exhaustivă, se notează: postura copilului, modul în care se adaptează la spațiul în care se află, lateralitatea de preferință pentru activitățile manuale, dacă mișcările pe care la excută spontan au adresabilitate, dacă există coordonare în execuția mișcărilor, preferințele pentru obiectele de joc, modul de manipulare a diverselor obiecte, inclusiv abilitățile
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]