22,441 matches
-
a constata o diminuare spontană și regulată a dorinței în prezența stimulului. Desensibilizarea sistematică are drept scop de a prezenta, într-o manieră progresivă, subiectului în stare de relaxare stimuli imaginari (paharul cu alcoolul preferat) din ce în ce mai puternici. Apoi, subiectul se confruntă în realitate cu aceste situații desensibilizate. Aceste tehnici sunt puțin folosite. Condiționarea operantă Condiționarea operantă corespunde învățării unui comportament în funcție de consecințele acestui comportament asupra organismului. După Skinner, frecvența și calitatea răspunsului depind de aceste consecințe. Atunci când un comportament are consecințe
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
și devine asistent la domiciliu. La vârsta de 32 de ani ea are un nou partener, toxicoman, cu care are o a treia fiică. Doi ani mai târziu, Sonia este spitalizată cu forța după ce a consumat substanțe toxice. Ea se confruntă atunci cu dificultăți financiare. Continuă să consume cantități mari de alcool în mod intens. Cinci ani mai târziu, la cererea surorii sale, Sonia acceptă să urmeze o „cură”. Ea rămâne abstinentă timp de trei săptămâni. Sora sa refuză să-i
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
mult despre sexualitate - uitând de distanța necesară pentru ca dorința să apară - , cu atât mai mult apar problemele la nivelul performanței. Trebuie să fii bun, „eficient” și, pentru bărbat, să corespunzi imaginilor masculine de forță și de putere. Ori, terapeutul se confruntă mai ales cu bărbați care sunt în mare impas fizic (diserecție) și psihic (stimă de sine scăzută, angoasă de performanță...), departe de imaginile care, propuse ca model societății, creează o generație de frustrați cu performanță scăzută și conduc la disfuncții
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
traumatisme sexuale, nu s-a „jucat de-a doctorul”, situație care l-ar fi putut inhiba sau destabiliza. Distorsiunile cognitive sunt importante și ideile sale în legătură cu bărbații hiperperformanți din celelalte familii sau cupluri sunt eronate. Antecedente imediate Hubert s-a confruntat în mod brutal cu realitatea atunci când s-a „îmbolnăvit de prostată”, despre care spune că „este contagioasă”, deși știe că aceasta poate fi de natură genetică fără a determina în mod obligatoriu o disfuncție. El știe, în plus, că tabletele
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
sunt duse la bun sfârșit astfel încât pacientul învață să-și armonizeze expresiile non verbale și cele verbale. Atunci când exprimă un sentiment de angoasă, Doamna B. nu poate să-și stăpânească un surâs, situație care îl obligă pe interlocutor să se confrunte cu o disonanță între ceea ce pacienta spune și arată, și care constituie o sursă de disconfort. Animatorii o invită pe Doamna B. să identifice mușchii faciali și corporali implicați în exprimarea angoasei. Apoi, ei îi cer Doamnei B. să exerseze
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
facială și contrabalansează expresiile faciale asociate trăirilor emoțiilor negative. Doamna B. constată faptul că senzațiile fiziologice pe care i le procură bucata de gheață ținută în mână îi permit să contracareze accesele de furie pe care le resimte atunci când este confruntată cu un refuz. Pentru a utiliza această tehnică a producerii de senzații concurente într-un număr maxim de situații, ea testează o variantă a bucății de gheață: să țină mâna sub un jet de apă rece timp de mai multe
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
în grup, analizele de situație, stabilirea de priorități în raport cu situațiile, practica în imaginație și jocurile de rol directe, inverse sau de modelare. Este prezentat, bineînțeles, și ansamblul competențelor în ceea ce privește afirmarea de sine necesare acestor competențe interpersonale. Atunci când Doamna B. este confruntată cu un refuz, ea este invadată de o astfel de teamă încât trăiește în mod regulat atacuri de panică. Ii sunt propuse două etape: - să lucreze asupra controlului respirator pentru a avea posibilitatea de a întrerupe atacurile de panică, - să
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
a echipei sunt echivalentul grupurilor psiho-educaționale de antrenament pentru însușirea de competențe: ele sunt în același timp spații care terapeuții au posibilitatea de a-și însuși și de a-și consolida competențele de gestionare a situațiilor dificile cu care sunt confruntați. Aplicare asupra propriilor persoane a principiilor TCD permite terapeuților să controleze mai bine desfășurarea terapiei. Dificultăți în cadrul echipei terapeutice Doamna T, terapeut în cadrul grupurilor psiho-educaționale unde face echipă cu M.C., îl întrerupe mereu pe acesta din urmă când vorbește și
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
-și amintească de progresele, oricât de mici ar fi ele, pe care Doamna B. le-a realizat din momentul în care a început să lucreze cu el. Unul dintre animatorii grupului precizează că, în timpul ultimelor două ședințe, atunci când s-a confruntat cu un refuz, Doamna B. a reușit să-și amâne răspunsul practicând diminuarea emoțiilor cu ajutorul simțului mirosului, și să vorbească într-o manieră asertivă despre iritarea sa unui alt membru al grupului și unuia dintre animatori. M.D. își recapătă speranța
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
nenumărate ori Doamnei B. ceea ce îi provoacă o stare de stres puternică. Doamna B. ar dori să-și convingă iubitul să n-o părăsească. Ea cere să fie spitalizată pentru a se proteja de aceste amenințări de rupere a relației. Confruntat cu riscurile ca spitalizarea să nu fie o soluție adecvată în raport cu obiectivele terapeutice, terapeutul Doamnei B. îi cere să se gândească la consecințele - pozitive și negative - care, pe termen mediu și lung, le-ar genera o astfel de spitalizare. El
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
și să accepte ca aceasta să-i tremure. Andrș, 2004. Pacienții anxioși și fobici membri ai asociației MȘdiagora-Paris își exprimă astfel două dorințe: aceea de a se expune, de a se expune mereu, de a face exerciții, de a se confrunta cu părinții lor, mai ales în cadrul grupului, și cea de a doua, de a lucra conform schemelor. Pentru 57% dintre ele, între vârsta de 6-15 ani. Hahusseau, 2003. Young, Klosko, 2003. Anxietatea nu este egală cu depresia. Neatenția manifestată în timpul
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
agorafobie. Pacientul respiră puternic și rapid timp de două minute; acesta resimte imediat aceleași fenomene anxioase de amețeală, înțepături, amețeală, greață...pe care le poate resimți în timpul crizei anxioase. Pacientul poate verifica acest lucru controlându-și respirația, anticipând și apoi confruntându-se cu această situație Tehnici Schultz, Jacobson. Casetele înregistrate în timpul ședințelor permit pacientului să continue antrenamentul pentru relaxare în intervalul dintre ședințe. Salkovskis și Clark, 1989. I se cere pacientului să observe și să noteze la ce se gândește în
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
etapă să fie încununată de succes, adică întărită, amplificând astfel motivația, sentimentul de control și de stăpânire de sine a pacientului. Terapeutul explică aceste reguli pacientului. De exemplu, Martine și-a fixat drept obiectiv să "spele o mașină de rufe". Confruntată cu amploarea sarcinii, ea se blochează. Terapeutul și Martine definesc atunci împreună patru etape succesive: să ducă lenjeria în pivniță, să le separe pe cele albe de cele colorate, pe cele de bumbac de cele din alt tip de țesătură
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
sau un kinetoterapeut. Vezi capitolul 3. 0 - nu există progres; 7 = maximum de progres. Atitudine de spectator, teamă și angoasă în legătură cu actul respectiv, anxiofobie de penetrație, efecte somatice, cogniții negative permanente. Incidență asupra cuplului (ce spune și ce face femeia confruntată cu această problemă?), evitarea prietenilor și reuniunilor familiale din teama unei confruntări cu ceilalți ceea ce conduce la izolare. Fontaine și Ylieff, 1981. HTA, PSA, glicemie à jeun. Jarrousse și Khayat, 2001. Scară cu valori între 0 și 7: evaluare generală
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
aducă noțiuni de chimie în viața elevilor, deci cei care au cea mai mare obligație morală și profesională de a-i atrage pe discipoli spre mirifica disciplină pe care o predau - chimia. Date fiind dificultățile cu care domniile lor se confruntă în activitatea zilnică, fiind datori să se perfecŃioneze continuu, să găsească mereu noi și noi metode și mijloace de a le comunica elevilor cunoștințe a căror complexitate crește pe măsură ce cercetarea și descoperirile din domeniu sporesc, am considerat că, la rândul
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
avantaja, dimpotrivă. Fiind chemat de serviciile de securitate comuniste să facă proba apartenenței sale etnice, profesorul le-a prezentat o copie după dosarul întocmit pentru Gestapo. Această întâmplare arată că pe lângă percepția strict științifică a operei sale, profesorul a fost confruntat și cu alte modalități de percepție, de tip politic, ce au influențat percepția științifică. În perioada de tinerețe și de început de maturitate a profesorului Stahl, sociologia din România era dominată de figura impunătoare a șefului Școlii sociologice de la București
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
celelalte țări europene ex-comuniste, românii se tem de infracționalitate (în general) într-un număr mai mare decât cetățenii din Europa (Tabelul 2). Tabelul 2. Distribuția răspunsurilor la întrebarea „Care credeți că sunt cele mai importante două probleme cu care se confruntă țara în prezent” (maxim 2 răspunsuri) (după Eurobarometrul 62, toamna 2004, 26) România Noile state Vechile state Toate statele Starea economică 38 29 27 27 Creșterea prețurilor /inflația 36 19 15 16 Infracționalitatea 32 30 23 24 Șomajul 24 62
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
2004 (în România, sondajul a fost realizat în luna octombrie de către Centrul de Sondare a Opiniei Publice pe un eșantion de 1.012 persoane cu vârsta de 15 ani), relevă niveluri diferite ale evaluării infracționalității ca problemă cu care se confruntă cetățenii din țările europene, dar și faptul că în România asemenea tuturor țărilor din Uniunea Europeană, infracționalitatea este percepută ca o problemă secundară față de problemele economice (șomaj sau situație economică). Pentru interpretarea corectă a rezultatelor Eurobarometrului, trebuie să avem în vedere
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
Criminalitatea în variatele ei forme este percepută de public ca o problemă socială. Dar cât de importantă este această problemă socială? În sondajele de opinie publică sunt incluse întrebări de tipul: „Care este cea mai importantă problemă cu care se confruntă (numele țării) azi?” sau „În comunitatea dumneavoastră criminalitatea este o problemă importantă?”. Într-un sondaj Gallup (1989), aproximativ 6% dintre respondenți au indicat criminalitatea ca fiind cea mai importantă problemă în SUA. Într-un sondaj de opinie publică desfășurat în
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
problemă „oarecum importantă”, iar 7% că nu reprezintă o problemă importantă (Environics Research, 1989). În Barometrul de opinie publică (mai 2003, 15), s-a formulat întrebarea: „După părerea dumneavoastră, care credeți că sunt cele mai importante probleme cu care se confruntă România în prezent?”. Una din zece persoane intervievate a menționat în primul rând corupția. Mai îngrijorătoare decât corupția (ca tip de infracțiune) au apărut, în evaluarea publică, „sărăcia” (menționată în primul rând de către 49% din eșantion) și „lipsa locurilor de
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
Weaver și Wakshlag, 1985). Care este experiența victimală a românilor? Din ancheta asupra condițiilor de viață (AVOVI) realizată de Institutul Național de Statistică (2005, 79) rezultă că, în perioada iunie 2003-mai 2004, populația cu vârstă de peste 7 ani s-a confruntat în proporție de 1% cu furturi (93 de furturi la 10.000 de persoane), agresiuni (17 agresiuni la 10.000 de persoane) și escrocherii (4 escrocherii la 10.000 de persoane). Experiența victimală declarată diferă în funcție de mediul de rezidență (Fig
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
în acest caz, grupul este poziționat mai bine deoarece 45% nu au fost excluși în toți anii sau în doi ani. Indivizi multiplu excluși ce suferă și de excluziune pe piața muncii. Chiar dacă doar peste 13% dintre indivizii anchetați se confruntă, la această vârstă, cu excluziunea de pe piața muncii (însemnând că nu sunt nici angajați și nici pensionari), peste 54% dintre membrii acestui grup sunt excluși de la această dimensiune. Grupul se confruntă totodată într-o măsură mai ridicată cu problemele de
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
muncii. Chiar dacă doar peste 13% dintre indivizii anchetați se confruntă, la această vârstă, cu excluziunea de pe piața muncii (însemnând că nu sunt nici angajați și nici pensionari), peste 54% dintre membrii acestui grup sunt excluși de la această dimensiune. Grupul se confruntă totodată într-o măsură mai ridicată cu problemele de mai sus: doar 30% dintre membrii săi nu sunt excluși de la educație, peste jumătate dintre ei sunt puternic excluși chiar de la bunuri de bază și doar 4% au avut televizor color
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
apără implicit standardele universale despre ceea ce este drept, bine, acceptabil și consideră că tot ceea ce nu atinge aceste standarde constituie o problemă.” (Mantel și Ludema, 200o, 49) De-a lungul existenței orice organizație trece prin diferite perioade și se poate confrunta cu probleme, dar importantă în schimbarea acesteia este utilizarea abordării apreciative deoarece „orice organizație, oricât de conflictuală este la un moment dat, poate găsi o practică pozitivă, un set de experiențe sau un timp în istoria sa când lucrurile au
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
organizației. 4. Ancheta apreciativă propune un model inovator al schimbării pentru că abandonează „paradigma deficienței”, utilizată de cercetarea-acțiune - prin revalorizarea experiențelor pozitive ale membrilor unei organizații și amplificarea acestora, pentru atingerea obiectivelor. 5. Ancheta apreciativă nu omite problemele cu care se confruntă o organizație, dar le abandonează în favoarea experiențelor pozitive, pentru a obține o schimbare în sensul dorit. 6. Schimbările produse în organizație prin utilizarea anchetei apreciative pot fi sesizate într-un timp relativ scurt și au un impact la nivelul întregii
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]