23,159 matches
-
de la Ella Philipson (studentă la medicină), "Bo" pentru Born și Hans Bolza (student la fizică), "Ka" de la Theodore von Kármán (un privatdozent), și "Re" de la Albrecht Renner (alt student la medicină). Un vizitator frecvent la pensiune era , un student de doctorat al lui Arnold Sommerfeld împrumutat lui Hilbert la Göttingen ca asistent special pentru fizică. , matematician și privatdozent, îi numea pe aceștia „grupul interior”. În 1912, Born s-a întâlnit cu Hedwig (Edy) Ehrenberg, fiica unui profesor de drept de la Universitatea
Max Born () [Corola-website/Science/304893_a_306222]
-
pe Born și pe Jordan pentru formularea matematică finală a mecanicii matriceale. Heisenberg continua subliniind cât de mari erau contribuțiile lor la mecanica cuantică, și care nu erau „în mod adecvat recunoscute în ochii publicului.” Între cei care au primit doctorate sub îndrumarea lui Born la Göttingen s-au numărat , , , Pascual Jordan, Maria Goeppert-Mayer, , Robert Oppenheimer, și Victor Weisskopf. Printre asistenții lui Born de la Institutul pentru Fizică Teoretică al Universității din Göttingen s-au numărat Enrico Fermi, Werner Heisenberg, Gerhard Herzberg
Max Born () [Corola-website/Science/304893_a_306222]
-
luat în calcul acceptarea unei poziții permanente acolo, dar nu a înființat un post suplimentar pentru el. În noiembrie 1935, familiei Born i s-a retras cetățenia germană, și ei au devenit apatrizi. Câteva săptămâni mai târziu, Göttingen a anulat doctoratul lui Born. Born a luat în calcul o ofertă de la Piotr Kapița la Moscova, și a început să ia lecții de rusă de la soția rusoaică a lui , Genia. Dar apoi l-a rugat pe Born să devină succesorul său ca
Max Born () [Corola-website/Science/304893_a_306222]
-
cursuri le absolvă în anul 1987. Între anii 1989-1995, deține funcția de șef al Centrului de Calcul al Forțelor Navale. În anul 1993, obține titlul științific de Doctor în Științe Militare, specialitatea conducere și automatizarea conducerii trupelor, cu teza de doctorat "Fundamentarea complexă a procesului decizional privind folosirea în luptă a forțelor de lovire ale Marinei Militare". A fost apoi în perioada 1995-1999, comandantul Brigăzii de Cercetare și Observare Radioelectronică a Forțelor Navale. După absolvirea Cursului internațional de strategie și economie
Gheorghe Marin () [Corola-website/Science/304914_a_306243]
-
îndeplinește și funcția de profesor universitar în cadrul Catedrei de Matematică și Informatică la Facultatea de Marină Civilă din cadrul Academiei Navale "Mircea cel Bătrân" din Constanța, unde predă cursul de Programarea Calculatoarelor. Din anul 2002 a primit drept de conducere la doctorat, în domeniul "Științe Militare" la Universitatea Națională de Apărare. Predă și în prezent la Academia Navală în calitate de profesor asociat. Printre domeniile preferate, enumeră: matematica aplicată, informatica și programarea calculatoarelor. Amiralul prof. univ. dr. Gheorghe Marin este autorul a 20 de
Gheorghe Marin () [Corola-website/Science/304914_a_306243]
-
cadru didactic la Universitatea de Arte “George Enescu” din Iași, ajungând până la gradul didactic de conferențiar. În anul 2004 a obținut titlul științific de Doctor în științe umaniste al Universității Al. I. Cuza, calificativ “Magna cum laude”, cu teza de doctorat: “G. Ciprian - Dramaturg și romancier între “mister” și “absurd”, sub îndrumarea prof. univ. dr. Liviu Leonte. Este membru C.N.E.A.A - comisia Ahitectură - Arte. În legislatura 1992-1996 a fost deputat FDSN de județul Iași în Parlamentul României. În această calitate
Dionisie Vitcu () [Corola-website/Science/305481_a_306810]
-
universitar și politician român, ministru al turismului, si deputat în legislatura 1992-1996, ales în municipiul București. Este absolvent al Liceului Comercial din Râmnicu Vâlcea (1948) și este licențiat al Facultății de Economie Generală din cadrul ASE, cu diploma de merit (1952). Doctoratul l-a făcut la Catedra de Economie a Universității "M. V. Lomonosov" din Moscova, unde a obținut titlul de doctor în Economie (1955). În perioada 1952-1953 a fost asistent al Facultății de Economie Politică din ASE. După obținerea titlului de doctor
Mihail Părăluță () [Corola-website/Science/305478_a_306807]
-
Sorin Ovidiu Vântu, precum și președinte al Camerei Auditorilor Financiari din România. Începând din anul 2004, deține funcția de prim-viceguvernator și vicepreședinte al Consiliului de administrație al BNR. De asemenea, este profesor universitar doctor la ASE București, conducător științific de doctorat. La data de 2 februarie 2007, președintele României, Traian Băsescu, i-a conferit Ordinul "Meritul Industrial și Comercial" în grad de Mare Ofițer, pentru "cea mai spectaculoasă perioadă de creștere de după de cel de-al Doilea Război Mondial", cu această
Florin Georgescu () [Corola-website/Science/305492_a_306821]
-
În anul 1992 obține prin concurs postul de titlul de profesor suplinitor al Catedrei de Chirurgie cardiovasculară II (nou înființată) din cadrul U.M.F. București, fiind promovat în anul 1994 ca profesor titular. De asemenea, în anul 1993, devine conducător științific de doctorat în chirurgie cardiovasculară. Este autor al unot brevete de invenții cum ar fi „Banca de organe prin crioprezervare pentru transplant” sau medicamentul RUXABION (în terapia bolilor vasculare periferice, în special a celor venoase). În prezent, este profesor consultant la UMF
Vasile Cândea () [Corola-website/Science/305494_a_306823]
-
cercetare și, din 1970, în învățământul superior. A devenit doctor inginer în anul 1981, susținând teza „"Despre mișcarea fluidelor stratificate și unele probleme de poluare"”. A parcurs toate treptele unei cariere universitare, din 1992 fiind profesor universitar și conducător de doctorat la Universitatea Tehnică de Construcții din București (UTCB). În iulie 2006, Senatul UTCB l-a desemnat director al Departamentului de studii doctorale (în acord cu Procesul Bologna). A publicat 10 tratate și cursuri universitare, peste 104 lucrări științifice și a
Virgil Petrescu () [Corola-website/Science/305496_a_306825]
-
Sibiu, fiind cel mai mare dintr-o familie de șase copii. După absolvirea Școlii Generale din comună a urmat Liceul Agricol din Sibiu și apoi Facultatea de Medicină Veterinară din București (anul absolvirii: 1976). În 1999 a susținut teza de doctorat la Universitatea de Științe Agricole din București, obținând diploma de Doctor în Științe Medicale Veterinare. A cunoscut Oltenița după ce a participat în anul 1972 la lucrările de îndiguire din timpul inundațiilor puternice care au afectat zona. Se stabilește în Oltenița
Dumitru Boabeș () [Corola-website/Science/305500_a_306829]
-
profesor de fizică, fost director al Colegiului „Costache Negruzzi”, Iași. Prenumele copiilor: Adrian, Ovidiu. Liceul „N. Bălcescu”, Călărași, 1959. Facultatea de fizică, Universitatea „Al.I.CUZA”, Iași, 1965, șef de promoție. Doctor în fizică din 1977 cu o teză de doctorat asupra ecuațiilor cinetice cuantice pentru gaze moleculare care a fost publicată integral in "Studii și Cercetări de fizică", Ed Academiei, Tom 5, nr 30, 449-519, 1978. Principalele rezultate științifice din teză au fost publicate în articolele: O. Petrus, „On the
Constantin Octavian Petruș () [Corola-website/Science/305507_a_306836]
-
colonel de Securitate. s-a născut la data de 11 iunie 1962 în municipiul Craiova (județul Dolj). A absolvit în anul 1986 Facultatea de Mecanică din cadrul Institutului Politehnic Timișoara, obținând calificarea de inginer mecanic. În anul 2003 susține teza de doctorat în științe tehnice la Universitatea Tehnică din Timișoara. După absolvirea Facultății, este repartizat ca inginer la Fabrica de Aparate de Măsură și Control din Turnu Severin (1986-1989), fiind transferat apoi în funcția de inginer proiectant la Centrul de Cercetări și
Mihai Stănișoară () [Corola-website/Science/305506_a_306835]
-
a continuat să se instruiască în domeniul politicilor de securitate absolvind Colegiul Superior de Siguranță Națională (2005), Colegiul NATO de la Roma - Cursul pentru generali, ofițeri de rang înalt și ambasadori (2006). Din anul 2006, Mihai Stănișoară s-a înscris la doctorat în domeniul Ordine publică și siguranță națională în cadrul Academiei de Poliție "Alexandru Ioan Cuza" din București. La data de 15 martie 2007, prin decret prezidențial, Mihai Stănișoară, președintele Comisiei pentru apărare din Camera Deputaților, a fost numit în funcția de
Mihai Stănișoară () [Corola-website/Science/305506_a_306835]
-
(n. 13 februarie 1922, Rockford, statul Illinois) este profesor de analiza economică a dreptului la George Mason University din Arlington, Virginia. Tullock a primit doctoratul în drept de la University of Chicago în 1947. A publicat peste 150 de articole și 16 cărți. A publicat, în 1962, împreună cu James M. Buchanan The Calculus of consent Calculul consensului: "Fundamente logice ale democrației constituționale", tradusă în limba română
Gordon Tullock () [Corola-website/Science/305580_a_306909]
-
management sanitar, la Paris, specializare pe care o realizează și la București, în 2004. Aurel Nechita își desăvârșește pregătirea profesională în permanență, realizând numeroase stagii de pregătire în țară și în străinătate. Între 1991 și 1997, urmează cursurile universitare de doctorat la UMF București, sub îndrumarea prof.dr. Gheorghe Goldiș, cu tema „Aspecte particulare de diagnostic și tratament în aritmiile cardiace la copil”. În 1997, obține diploma de Doctor în Științe Medicale. Din 1999, este șef de lucrări la Colegiul de Medicină
Aurel Nechita () [Corola-website/Science/305577_a_306906]
-
și Filozofie a Universității din București (1945-1949), sub îndrumarea profesorilor G.G. Antonescu, Mircea Florian, Dimitrie Gusti, Mihail Ralea, Tudor Vianu. În 1985 a obținut titlul de doctor în muzicologie la Academia de Muzică Gh. Dima din Cluj-Napoca, sub conducător de doctorat, compozitorul și muzicianul Sigismund Toduta. În 1994, a fost numit Doctor Honoris Causa la Academia de Muzică Gh. Dima. Dirijor și compozitor, Constantin Marin a fondat Corul Madrigal în 1963 (www.madrigal.ro), fiind un specialist renumit în muzică renascentista
Constantin Marin (dirijor) () [Corola-website/Science/305579_a_306908]
-
ca institutor la Galați și apoi la Ploiești. În 1898 obține un concediu plătit și pleacă la Paris, unde își termină studiile secundare și se înscrie la Universitate, devenind licențiat în matematici. În anul 1905 și-a susținut teza de doctorat sub conducerea lui Henri Poincaré. În toamna anului 1905 se întoarce în țară, ocupă un post de conferențiar de analiză matematică, iar din 1907 este profesor de mecanică la Universitatea din Iași. În 1912 se transferă la București ca succesor
Dimitrie D. Pompeiu () [Corola-website/Science/305706_a_307035]
-
teoria funcțiilor, după pensionarea lui David Emmanuel. În 1934 este ales membru al Academiei Române. A adus numeroase contribuții în domeniul analizei matematice, teoriei funcțiilor de o variabilă complexă, mecanicii raționale s.a. Cea mai importantă lucrare a sa este teza de doctorat (Paris, 1905), rămasă celebră, "Sur la continuité des fonctions de variables complexes" („Asupra continuității funcțiilor de o variabilă complexă”), în care a demonstrat existența funcțiilor analitice continue pe mulțimea singularităților lor ("funcțiile Pompeiu"). Pompeiu este inițiatorul teoriei funcțiilor poligene, care
Dimitrie D. Pompeiu () [Corola-website/Science/305706_a_307035]
-
mai vechi biserici de piatră românești. Istoricul Radu Popa remarca: „Bisericile de zid din Țara Hațegului reprezintă cel mai vechi și mai important grup de monumente medievale românești păstrate.” De altfel, ilustrul istoric de artă Virgil Vătășianu și-a luat doctoratul la Viena susținând o lucrare cu tema " Vechile biserici de piatră românești din județul Hunedoara", abordând cu predilecție bisericile hațegane. Cel mai vechi grup de biserici hațegane este cel constituit din lăcașurile datând din secolele XII-XIII: Biserici la fel de valoroase, datate
Țara Hațegului () [Corola-website/Science/305695_a_307024]
-
români „Santinela”. A urmat cursurile Liceului săsesc din Bistrița, pe urmă ale Liceului din Blaj, cu o bursă din fondurile grănicerești. A urmat studii superioare la Viena, pe urmă la Graz. În anul 1874 tot la Graz și-a luat doctoratul în științe naturale. În 1873 a fost numit de Administrația fondurilor școlare năsăudene profesor de științe naturale și fizică la Gimnaziul din localitate. În această calitate a lărgit colecțiile micului cabinet de științe naturale și a înființat o mică grădină
Artemiu Publiu Alexi () [Corola-website/Science/305717_a_307046]
-
și la Facultatea de Științe Naturale a Universității București, pe care a absolvit-o în 1912. După absolvire, a fost admis ca aspirant la titlul de doctor la Institutul Botanic din București. Aici și-a susținut în 1916 teza de doctorat intitulată "Studiul asupra speciilor de Campanula L. din secția Heterophyllae ce cresc în România". Lucrarea a fost apreciată și notată cu "magna cum laude", devenind astfel primul doctor în botanică al Universității București. Între 1912 și 1921 a lucrat în cadrul
Traian Săvulescu () [Corola-website/Science/305708_a_307037]
-
singurul român care a ajuns pe meleagurile lui Fram. După expediția de la Polul Nord, Teodor Negoiță și-a îndreptat aria de interes către ținutul antarctic. În paralel, Teodor Negoiță a obținut și titlul de Doctor în Chimie, susținând o teză de doctorat intitulată "“Controlul poluării în Arctica și Antarctica”". Dr. ing. Teodor Negoiță, directorul Institutului Român de Cercetări Polare, a fost decorat cu următoarele ordine: Demersul exploratorului Teodor Negoiță de a inaugura o baza românească în Antarctica a demarat în anul 1997
Teodor Negoiță () [Corola-website/Science/305752_a_307081]
-
a luat în considerare invențiile lui Zernike care ar putea servi războiului din 1941. Realizările lui Zernike au fost recunoscute de "Societatea Royal Microscopical"; a fost deasemenea premiat de "Societatea Regală din Londra" cu medalia Rumford și și-a luat doctoratul în medicină la "Universitatea din Amsterdam". Zernike a fost căsătorit de doua ori. Bommel van Vloten, a murit în 1944 lăsându-i un copil. În 1954 s-a căsătorit L.Koperberg-Baanders. După retragerea sa de la "Universitatea Groningen" s-a mutat
Frits Zernike () [Corola-website/Science/306288_a_307617]
-
un an în Germania Federală. Între 1980 și 1994 a efectuat mai multe stagii de studii/documentare la universități din RFG (Erlangen, Münster, Frankfurt am Main) și la Institutul „Max Planck” din Starnberg, RFG. Cu acest prilej Marga a susținut doctoratul în filozofie. Andrei Marga este autorul a numeroase cărți având ca subiect istoria filosofiei moderne și contemporane, filosofia politică și filosofia religiei. Lucrările sale cele mai importante, din perioada comunistă (dar și de mai tîrziu), s-au ocupat de filosofii
Andrei Marga () [Corola-website/Science/306272_a_307601]