24,150 matches
-
trebuie să plătesc o taxă de 22.000 lei. A doua zi, adică pe 18 mai, i-am adus icoana măicuței Natalia. Nu se simțea prea bine: „Bine v-am găsit măicuță”. „Bine ai venit !... Două nopți n-am putut dormi de loc, dar astă noapte am dormit bine. Eu nu mai pot face nimic în grădină. La nepoți, dacă le este foame, poftim, faceți!” „Doamna Nina Ilașcu a deschis o acțiune la Haga, însă cei de la Tiraspol îl cam persecută
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
000 lei. A doua zi, adică pe 18 mai, i-am adus icoana măicuței Natalia. Nu se simțea prea bine: „Bine v-am găsit măicuță”. „Bine ai venit !... Două nopți n-am putut dormi de loc, dar astă noapte am dormit bine. Eu nu mai pot face nimic în grădină. La nepoți, dacă le este foame, poftim, faceți!” „Doamna Nina Ilașcu a deschis o acțiune la Haga, însă cei de la Tiraspol îl cam persecută pe Ilie din cauza asta.” „știu !, știu!, știu
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
noi la Dumnezeu. Vă dorim multă sănătate și noi plecăm cu inima plină de la dumneavoastră, pentru că....” „...pentru că m-ați găsit în așa hal (râde). în ce hal m-ați găsit! Necurățenie, neîngrijit! Du-te divale, prășește... Eu de două nopți dorm afară pe prispă”. „Nu vă este frică de șerpi?” „Nu, nu. Pentru că eu nu lucrez de ziua lor și eu de cinci ani nu l-am văzut, măcar mort. Eu nu lucrez de ziua lor, de Alexei și nici de
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
cândva de un tribunal al poporului. Cândva!” ULTIMUL SCHIMB DE CUVINTE La 25 septembrie 1999, plec către Chișinău. Duminică, 26 septembrie, am mers la Stăuceni. Cum ajung, primesc vestea că măicuța se află în comă de câteva zile. Părea că doarme, și sărutându-i mâna, rostesc cu glas șoptit: „Sunt eu, Chirilă de la Iași, măicuță, mă cunoașteți? „Da te cunosc!” încearcă să întoarcă capul. Se luminează puțin la chip, face forțări să deschidă, frumoșii și marii săi ochi, dar nu reușește
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
trecători l-au recunoscut și s-au oprit privindu-l. Pe chipurile lor se vedea bucuria și mirarea că le-a apărut așa, deodată, în cale. Din acest moment, drumul a fost fără oprire până la Taxobeni, la cimitirul unde își dorm somnul de veci părinții, ștefan și Natalia Ilașcu. La mormintele părinților, Ilie Ilașcu a fost întâmpinat de cele două surori, Aneta și Eugenia, de preot, rude, oameni ai satului. Erau prezenți ziariștii Carmen și Valentin Țigău. Fața eroului s-a
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
par uitați de politicienii noștri de la București și Chișinău. Nu am învățat să ne protejăm valorile trecute și prezente! Patriotul român Ilie Ilașcu, la 8 mai 2001, ajuns în prima sa zi de libertate la București, a fost nevoit să doarmă pe jos în camera de cămin studențesc a fiicei. Guvernanții de atunci i-au asigurat abia de a doua zi un apartament, guvernanții de acum i-l cer însă înapoi! Cer patriotului, cetățean român, care a luptat cu arma în
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
înălțimea jertfei lor... Tot în acele zile am vizitat muzeul „Memoria Neamului”, unde am fost așteptași de dl. Pirogan, Iurie Ilașcu, Boris Movilă, Anatol Corj, Mihai Leancă și multe alte personalități basarabene. De multe ori când mergeam la Chișinău, am dormit în casa domnului Vadim Pirogan. O casă modestă la bloc la ultimul etaj, când ploua afară ploua și în casă, la 300—400 de metrii de mijlocul de transport. Așa au înțeles autoritățile să-l respecte, să-l protejeze pe
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
m-am interesat când avea să mai vină în România. „Ce drăguț din partea ta că mă întrebi“ - a zis Carlota -, fiindcă am o mică rugăminte. Caută-mi o cameră la particulari, la Bușteni. Ceva simplu, să uit de toate, să dorm și eu zece ore fără să mai visez trenuri, camioane, notari și transatlantice.“ Am consolat-o zicându-i că poate să vină oricând, deoarece aveam o mătușă care dădea camere și cu ziua. „Cu patruzeci de euro pe zi“, am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
avea de așteptat cel puțin o oră.“ Mănel în costum Nimeni nu știe unde a răsărit băiatul ăsta și cum s-a lipit el de domnul Dumitru. Dar toți sunt convinși că, totuși, cineva știe. Nimeni nu-l întreabă unde doarme și ce mănâncă. Nici măcar domnul Dumitru nu se întreabă ce-i cu Mănel. Cineva trebuie să se ducă după țigări sau după bere. Într-o dimineață, l-au văzut ieșind cu ochii cârpiți din magazia unde-s depozitate alandala tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
alții. Cu mintea lui mică și răvășită de evenimente, Mănel înțelege că în costum o să moară de foame. În plus, trebuie să se scarpine tot timpul. Un tarabagiu îl întreabă: „Bă, nu-ți vinzi costumul ăla, că te iau să dormi la depozit?“. „Ba-l vând“, zice Mănel, mândru că a rezolvat situația. Pălăria tiroleză verde „Ce prost se mai îmbracă unii“, și-a zis Vasile B. privind ca hipnotizat șapca de pâslă cu urechi a profesorului Gomoiu. „E poloneză - a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Talonul magic „Mamă - urlă băiatul cel mic dând buzna pe ușă -, iar am câștigat unul!“ În loc să se bucure, doamna Piscălescu îl ia la palme. În casă s-au adunat vreo paisprezece frigidere. Domnul Piscălescu a lipit trei între ele și doarme, cum zice el, la balcon. E de groază cu ăla micu’. La fiecare pachet de biscuiți Șotron, umflă un frigider. Tot cartierul s-a umplut de frigidere. Nu poți să cumperi un kil de mălai, că, gata, primești un laptop
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
să înnebunești, nu alta. Oamenii și-au scos paturile în stradă și-și înghesuie în apartamente aragazele și combinele frigorifice câștigate la tombola de la sare și ulei. „Ce ne facem, vecine?“, îl întreabă domnul Piscălescu pe domnul Mușuroi. Domnul Mușuroi doarme pe palier, în fața liftului. N-ai cum să-l clintești. Nici la serviciu nu se mai duce, de frică să nu-și mute altul patul în locul lui, iar el să se culce pe acoperiș. Al dracului, domnul Mușuroi! Și aici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
atât de dragă românului, a Bătăliei de la Mărășești. Canapelele babei Cineva, un om milos, desigur, i-a adus cerșetoarei o canapea. În primele seri, mai ales că se culca devreme, când lumea încă mai ieșea la promenadă, situația femeii, care dormea pe canapeaua lipită de zidul bisericii, li s-a părut multora inacceptabilă. Dar cum biata de ea nu mai dormea pe cartoane și ziare, ci pe o canapea, situația a părut curând acceptabilă. Îi surprindea, dar numai pe turiști și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
canapea. În primele seri, mai ales că se culca devreme, când lumea încă mai ieșea la promenadă, situația femeii, care dormea pe canapeaua lipită de zidul bisericii, li s-a părut multora inacceptabilă. Dar cum biata de ea nu mai dormea pe cartoane și ziare, ci pe o canapea, situația a părut curând acceptabilă. Îi surprindea, dar numai pe turiști și pe cei care nu aveau drum prin centrul orașului, obiceiul ei ciudat de a cere cincizeci de EURO. „Cucoană - i-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
În mijlocul atelierului, doi ucenici îi împachetau unui client dormeza lui din hol. Restaurată, tapițată și lustruită, dormeza pe care se odihnise câteva nopți baba semăna perfect cu aceea pe care o văzuse el cândva într-o carte cu împărați că dormea Iozefina. Observând cât de șocat era Bouleanu, cumpărătorul dormezei a simțit nevoia să-i trădeze un secret: „E uimitor ce poți să găsești în dughenele astea de cartier! Cu numai zece mii de EURO iau un lucru pe care la Paris
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
astea de păcate de la Athos sunt garantate sau sunt un moft. Mitică e de părere că ele fac bine la somn. Costică ar lăsa plecarea pentru la toamnă, fiindcă are o afacere la sfârșitul săptămânii. Mitică zice că nu, că doarme prost și că precis nu-i din cauza arșiței. „M-oi fi tras în piept în povestea aia cu exportul de berbecuți - îl ia peste picior Costică -, și acum îți pare rău. Te-ai înțeles cu turcu’ și l-ai furat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
trebuit să ia aminte la opiniile judicioase ale ciungului, în sinea sa îl respingea pe aceasta și i-ar fi priit orice fel de laudă, fie ea și mincinoasă, a băieților de bani gata? Răspunsul nu l-a lăsat să doarmă pe Constantin Șerban nenumărate nopți. Pentru că, în adâncul sufletului său de bărăgănean frustrat, îi admira pe golanii aceia tot timpul binedispuși. Iar în fonfăitul din fundul sălii se regăsea pe el, omul unei infirmități poate chiar mai mari, una sufletească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
ciung și modest îmbrăcat cum era. Macaraua deasupra patului În fiecare seară, după ce plecau muncitorii și pe șantier rămânea numai paznicul, domnul Popescu dădea un ocol macaralei, ca să vadă unde ar fi putut să cadă contragreutatea. Domnul Popescu putea să doarmă liniștit. Contragreutatea de beton care spânzura la capătul scurt al brațului ar fi căzut și-n noaptea aceea, ca aproape în fiecare noapte, tot peste casa lui Ionescu. Băieții de pe macara primeau de la domnul Popescu zilnic două sticle de bere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
bere la crâșmă cu „pretenii“ și încheind cu frăția de cruce practicată cu briceagul în pușcărie. Ideea ar fi că totul e nesigur pe lume, cu excepția cuvântului prietenului X, care, când îți zice: „Nici o problemă, se face!“, înseamnă că poți dormi liniștit. De la acei ani în care am ratat, din cauză că n-am talent la amiciții, cea mai mare șansă de împrietenire, au trecut câteva decenii, iar într-o după-amiază m-am găsit față-n față cu el, cu colegul de odinioară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Sf. Anton, s-a descurcat binișor. S-a făcut criță după numai un ceas și, când s-a trezit să bea apă, le avea lângă el despuiete pe Lenuța și pe Fifi, care-l moșmodeau zicând: „Ce faci, mă, blegule, dormi? Hai, la treabă!“. Andrei C. a avut vreo două luni probleme de conștiință. Uneori, seara, în timp ce părinții și surorile băteau mătănii la icoane, ieșea în balcon și privea în gol. Iar în gol îi vedea tot pe chefliii lui și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
naivă. „Dac-ar fi fost mai mic - spun ei -, ne-am fi văzut de drum, dar, fiind atât de mare, și neajutorarea lui era mare.“ După un timp, cu doctori și cu mâncare, cu un loc la căldură, unde să doarmă, câinele și-a revenit. Dar și-a revenit cât să se vadă că e un lord trecut de nouăzeci de ani, pe care l-a uitat moartea. Tremură, se uită la oameni cu o privire obosită, doar când e mângâiat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
oameni sunt o sursă permanentă de zgomot. Așa s-au născut, așa le e scris lor, să nu se simtă întregi decât dacă o țin într-un scandal, dacă trântesc lucrurile, tropăie, grohăie, vorbesc toți odată; sunt exagerați și când dorm. La orice soluție m-aș fi gândit, până la urmă, tot otrava mi se părea cea mai scuzabilă. Într-o zi, s-au mutat. Mă pregătisem pentru un calvar de durată, iar ei au șters-o fără să-și ia la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
fetei nu făceau un secret din lipsa de considerație pentru român. Român, polonez sau ucrainean, pentru ei era totuna: un străin. Mai bine zis, un corp străin. În cei patru ani cât a durat relația cu „englezoaica“, amicul meu a dormit la ea, a luat masa cu ai ei, le-a studiat obiceiurile, ca să nu fie niciodată inoportun, dar niciodată n-a putut să spună, după slujbă, că se duce acasă. „Am știut de la început - mi-a spus - că în casa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
nu șef. Șef e numai al meu, tu mergi la fetele și băieții. Acum bem bere.“ Și l-a luat în birou la el, unde s-au îmbătat și au discutat despre bătrânețe până dimineața, când i-a găsit secretara dormind îmbrățișați pe canapeaua de piele. Muhamad, care împlinise de curând cincizeci de ani, i s-a destăinuit lui Butucel că el, având patru neveste, nu reușea să le fie fidel și că se trata de bătrânețe cu fetele de la computere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
cea mică Sanzaiana, castorita Voinicelu, doctoriță în Suceava. Soții Vișan au avut o căsnicie model până când distinsul profesor a trecut la cele veșnice, la 13 august 1977, fiind urmat la trei luni și de iubita sa soție. Ambii soți își dorm somnul de veci, după dorința lor, în cimitirul din Putna voievodala, care la dat țării pe ilustrul profesor și cărturar Ilie Vișan. Opera cărturarului profesor Ilie Vișan a fost întregita în anul 1934, când a publicat albumul “Județul Rădăuți în
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93279]