25,546 matches
-
și caracterul abscons al mesajului: De sub imperiul acestei rigidități lingvistice ies, bineînțeles, scrisorile intime și jurnalul, unde folosirea figurilor de stil nu contituie o raritate. După cum s-a văzut, Milena este asemuită unei flăcări sau unui cuțit care schingiuiește, iar povestirea "Verdictul" « s-a ivit ca printr-o naștere adevărată, năclăită de murdărie și slină ». Lui Kafka nu îi era necunoscut așadar nici registrul sentimental. În opere kafkiene ca "Verdictul", "Metamorfoza" și cele trei mari romane, naratorul este unul impersonal, subiectiv
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
principală a prozei kafkiene. Cele mai evidente semne ale prezenței acestei tehnici literare sunt întrebările retorice și cuvintele care exprimă probabilitatea ("vielleicht", "wahrscheinlich") sau deducția logică ("sollte", "sicherlich"). Nu toate lucrările lui Kafka sunt relatate însă la persoana a treia. Povestirile "Descrierea unei lupte" și "Un medic de țară" au fiecare un narator-personaj, a cărui imaginație deformează arbitrar realitatea. În aceste două opere de altfel, suprarealismul lui Kafka se manifestă cel mai haotic. Dialogul are o importanță centrală în proza kafkiană
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
Prin abilitatea lui de a ne transporta în « interiorul glumei », Kafka ne revelează astfel trăsătura latentă a comicului și anume oroarea acestuia. Din acest motiv, de multe ori, situațiile comice sunt umbrite de dimensiunea lor terifiantă. În mod strict, doar povestiri foarte succinte, cu tâlc, precum "În fața legii", "O solie imperială", "Stema orașului", "Prometeu", "Poseidon" și "Vulturul" se înscriu în specia literară parabolă. Ele au și fost incluse într-un volum din 1961, editat de Schocken Books, "Parabole și paradoxuri" ("Parabeln
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
februarie 1778 Voltaire a revenit pentru prima dată în peste 25 de ani la Paris, printre alte motive pentru a vedea deschiderea ultimei tragedii ale sale, Irene. Curând s-a îmbolnăvit din nou și a murit în 30 mai 1778. Povestirile despre moartea lui au fost numeroase și variate și nu a fost posibil să se stabilească detaliile exacte a ce s-a întâmplat. Dușmanii lui au povestit că el s-a pocăit și a acceptat ultimele ritualuri făcute de un
Voltaire () [Corola-website/Science/296879_a_298208]
-
urmează. Devenind pasionat de jurnalismul politic și de politică devine membru al Partidului Liberal și editează ziarul "Oltul" între anii 1873 și 1875, unde publică articole pro-liberale, traduceri din Pierre-Jean de Béranger, Hector de Charlieu și Alphonse de Lamartine, scurte povestiri și primele impresii de călătorie. La vârsta de 22 de ani scrie prima sa piesă de teatru "Gemenii". La 23 iunie 1874, Ion Luca Caragiale îl ridiculizează în revista "Ghimpele", în urma unor afirmații ale lui Macedonski că ar avea origini
Alexandru Macedonski () [Corola-website/Science/296854_a_298183]
-
coadă pe masura monstruozității lor și uneori chiar și aripi. Unii dintre aceștia aveau un aspect cu totul diferit. La aceștia din urmă, corpul este asemănător cu al șerpilor. El este acoperit cu șolzi roșii, verzui sau galbeni. După alte povestiri balaurii ar fi fost pe jumătate oameni, jumătate șarpe cu șolzi de pește. În Munții Apuseni se crede că are capul unui cal și corpul unui șarpe, iar în alte zone românești, are capul unui taur. După cum afirmă Elenă Niculita-Voronca
Balaur () [Corola-website/Science/296913_a_298242]
-
de către cruciați. Cea mai veche reprezentare a acestei scene este o icoană din Capadochia, de la începutul secolului al XI-lea, iar cel mai vechi document care atestă această confruntare apare într-un text georgian din secolului al XI-lea. Potrivit povestirii, un balaur, dragon sau crocodil își făcuse culcuș deasupra izvorului ce oferea apă orașului Silene. Pentru a putea avea apă, persoanele din acea regiune l-au înduplecat pe balaur oferindu-i mai întâi câte o oaie și apoi câte o
Balaur () [Corola-website/Science/296913_a_298242]
-
apariția Sf. Gheorghe. Acesta s-a apărat cu semnul crucii, a înfruntat și a ucis lighioana, salvând-o astfel de la moarte. Uimiți de această faptă, locuitorii din Silene au parazit credință lor păgâna și s-au convertit la creștinism. În povestirile romantice din Evul Mediu, sulița cu care Sf. Gheorghe a ucis balaurul purta numele de Ascalon, de la orașul Ashkelon din Levant. În mitologie sunt istorisiri cu lupte cu balauri că de exemplu:
Balaur () [Corola-website/Science/296913_a_298242]
-
a fost inima lui. "Cel mai pragmatic oraș din lume", (așa cum îl descria Dostoievski), apare frecvent scriitorilor ruși ca un mecanism amenințător și inuman. Imaginea grotescă și de coșmar a orașului este descrisă în ultimele poeme ale lui Pușkin, în povestirile lui Gogol, în romanele lui Dostoievski, în poeziile lui Alexandr Blok și Osip Mandelștam și în romanul simbolist "Petersburg" de Andrei Belîi). "Articol principal: Lista oamenilor din Sankt Petersburg" Numeroși aristocrați ruși și din întreaga lume, politicieni și oameni de
Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/296896_a_298225]
-
lui Beria, torturile și uciderea sadică a victimelor sale. De prin anii 1970, moscoviții au început să colporteze zvonuri despre osemintele găsite în curtea, pivnița sau nișele din pereții reședinței lui Beria, clădire devenită între timp sediul ambasadei Tunisiei. Asemenea povestiri au continuat să apară și în diverse publicații. În decembrie 2003, ziarul londonez "Daily Telegraph" publica o știre conform căreia, în timpul unor lucrări de reparație din ambasadă, ar fi fost găsite în pivniță oseminte într-o pungă din material plastic
Lavrenti Pavlovici Beria () [Corola-website/Science/298199_a_299528]
-
sunt texte epice care sunt precursoare ale romanului din epoca modernă, scrise în Evul Mediu în Islanda și Norvegia. Termenul „saga” (la plural: sögur), care în islandeza veche înseamnă „povestire”, „istorie”, „declarație”, „vorbire”, desemnează o specie literară diferită de cea numită de termenul german „Sage”, deși cei doi termeni sunt înrudiți etimologic. Dacă legendele eroice sunt opere de mici dimensiuni ce tratează fapte ale unor protagoniști mitologici anistorici (eroi, zei
Saga () [Corola-website/Science/298231_a_299560]
-
cea mai îndrăgită și cunoscută saga islandeză, „Saga despre Njáll” ("Brennu Njáls saga"). Pe lângă aceste texte de dimensiuni mai mari, s-au păstrat și numeroase "țættir" (la singular "țáttr"), episoade care prezintă doar o scurtă perioadă din viața unui personaj, povestiri care condensează o acțiune în câteva pagini. Astfel, „Povestirea despre Țiðrandi și Țórhall” ("Țiðranda țáttur og Țórhalls") abia dacă depășește 1200 de cuvinte. Acțiunea acestor țættir este plasată în aceeași epocă saga, respectiv secolul al X-lea și începutul secolului
Saga () [Corola-website/Science/298231_a_299560]
-
Njáll” ("Brennu Njáls saga"). Pe lângă aceste texte de dimensiuni mai mari, s-au păstrat și numeroase "țættir" (la singular "țáttr"), episoade care prezintă doar o scurtă perioadă din viața unui personaj, povestiri care condensează o acțiune în câteva pagini. Astfel, „Povestirea despre Țiðrandi și Țórhall” ("Țiðranda țáttur og Țórhalls") abia dacă depășește 1200 de cuvinte. Acțiunea acestor țættir este plasată în aceeași epocă saga, respectiv secolul al X-lea și începutul secolului al XI-lea. Majoritatea acestor scurte istorii au fost
Saga () [Corola-website/Science/298231_a_299560]
-
La începutul lui martie apare partea a doua a "Serilor în cătunul de lângă Dikanka". 1834: În numărul pe februarie al "Gazetei Ministerului învățământului" se tipărește articolul lui Gogol, "Planul de predare a istoriei universale". La 27 februarie, cenzura interzice tipărirea povestirii "Banduristul sângeros", prevăzută a apărea în revista "Biblioteka dlea citenia" ("Biblioteca pentru lectură"). 1835: În ianuarie apare volumul "Arabescuri", care, pe lângă nuvelele "Nevski Prospekt", "Portretul", "Însemnările unui nebun", conține și 13 articole axate pe probleme de literatură, estetică, arhitectură, artă
Nikolai Gogol () [Corola-website/Science/298259_a_299588]
-
Din 1872, a condus (o vreme împreună cu I.S. Bădescu) „Noul curier român". În 1838, încă elev, Codrescu a format cu alți tineri o „societate literară" menită să sporească numărul traducerilor în limba română. El însuși traduce, în același an, o povestire moralizatoare a lui Chr. von Schmid, Istoria tânărului Enric de Aizenfels sau Modul cum învață un copil răpit din leagăn de către tâlhari a cunoaște pe Dumnezeu. Au urmat numeroase tălmăciri publicate în „Albina românească" timp de aproape opt ani și
Theodor Codrescu () [Corola-website/Science/298310_a_299639]
-
Național din Iași, Codrescu a tălmăcit un mare număr de piese, cu deosebire vodeviluri, care au fost jucate mai bine de un deceniu. Ca scriitor, Codrescu a început cu prelucrări și a continuat, în linia „Daciei literare", cu destul de izbutite povestiri despre Pepelea - snoave extrase din folclor. În 1844, îi apare volumul O călătorie la Constantinopoli. În 1846 oferă Teatrului Național din Iași vodevilul propriu Soldatul prujitor. Bazată pe quiproquo, intriga este derulată cu îndemânare, fără însă a fi susținută și
Theodor Codrescu () [Corola-website/Science/298310_a_299639]
-
facă cercetare în folosul Uniunii Sovietice. Din 1950, muncește în lagăre de reeducare din Karaganda. Soția (Natalia Reșetovskaia) divorțează. Este chinuit de o tumoare malignă. Februarie 1953 - Fixare în exil pe viață, în aulul Kok-Terek, regiunea Djambul, Kazahstan. 1959 - Scrie povestirea "O zi din viața lui Ivan Denisovici", publicată abia în 1962 cu permisiunea lui Hrușciov. Corespondența primită de la foștii "zek" (deținuți politici) îi va întări imboldul de a scrie, în parte și pe baza ei, "Arhipelagul Gulag". 1965 - Percheziție. I
Aleksandr Soljenițîn () [Corola-website/Science/298334_a_299663]
-
o căsătorie anterioară. El și Svetlova (născută în 1939) au avut 3 băieți: Yermolai (n.1970), Ignat (n.1972) și Stepan (n.1973). În România, înainte de 1989, cenzura ceaușistă a fost atât de dură încât nu s-a publicat nici măcar povestirea "O zi din viața lui Ivan Denisovici", permisă până și în Cuba și expusă la o expoziție de carte castristă chiar în localul încă nears al BCU din București. După 1989 în România au apărut volumele:
Aleksandr Soljenițîn () [Corola-website/Science/298334_a_299663]
-
Editura Humanitas, prozator și traducător al lui Eugene Ionescu. Debutează în februarie 1990 în "România literară". în perioada '90—'95 publică sporadic în "Contrapunct", "22", "România literară", "Suplimentul Litere, Arte, Idei" al "Cotidianului" și "Memoria". Prima sa carte, volumul de povestiri " Genunchiul stîng sau genunchiul drept", apare la sfîrșitul lui 1993, la Editura Eminescu. Un an mai tîrziu, publică la Editura Albatros romanul "Omul nou". Realizează (împreună cu Aurel Cioran) antologia "Cioran și muzica", apărută la Editura Humanitas, în 1996. Debutează în
Vlad Zografi () [Corola-website/Science/298327_a_299656]
-
de teatru, de mici dimensiuni, sunt acompaniate de muzică, a cărei transcriere în notația modernă apare în ediția Coussemaker. "Jeu de Robin et Marion" este considerată cea mai veche piesă de teatru franceză, cu subiect laic, interpretată pe muzică. Firul povestirii, care spune cum Marion a rezistat împotriva ispitei cavalerului, rămânând fidelă ciobanului Robert, are la bază un vechi cântec, numit "Robin m`aime, Robin m`a". Lucrarea este construită din dialoguri care aduc refrene variate, existente deja în muzica tradițională
Adam de la Halle () [Corola-website/Science/298319_a_299648]
-
La sfârșitul lui martie, soții Cămilar pleacă în refugiu. În noaptea de 5 spre 6 iunie un bombardament de aviație distruge toate manuscrisele Magdei și ale lui Cămilar din locuința lor din Iași. A rămas doar un caiet, cu patru povestiri inedite, păstrat de d-na Gorgos, prietena Magdei, care l-a descoperit în grădina casei. În 17 noiembrie poeta se stinge la București, în locuința părinților săi din strada Popa Nan - Nr. 49. A fondat în 1938, împreună cu Ion Frunzetti
Magda Isanos () [Corola-website/Science/298328_a_299657]
-
este scrisă și "Legenda unor bune femei" (""The Legend of Good Women"", 1380-1386), femei care au suferit și murit pentru dragostea lor. În a treia perioadă, care cuprinde ultimii cincisprezece ani din viața scriitorului (1385-1400), Chaucer lucrează la opera sa "Povestirile din Canterbury" (""The Canterbury Tales""), care înseamnă nu numai desăvârțirea creației sale anterioare, ci și o sinteză a întregii literaturi medievale din Anglia. Din punct de vedere al construcției, "Povestirile din Canterbury" amintesc de ""Decameronul"" lui Boccaccio. Ca și opera
Geoffrey Chaucer () [Corola-website/Science/298321_a_299650]
-
ani din viața scriitorului (1385-1400), Chaucer lucrează la opera sa "Povestirile din Canterbury" (""The Canterbury Tales""), care înseamnă nu numai desăvârțirea creației sale anterioare, ci și o sinteză a întregii literaturi medievale din Anglia. Din punct de vedere al construcției, "Povestirile din Canterbury" amintesc de ""Decameronul"" lui Boccaccio. Ca și opera scriitorului italian, cartea lui Chaucer cuprinde o colecție de povestiri și nuvele istorisite de diferite persoane, în timpul unui pelerinaj pornit de la hanul "Tabard Inn" din Southwark spre catedrala din Canterbury
Geoffrey Chaucer () [Corola-website/Science/298321_a_299650]
-
desăvârțirea creației sale anterioare, ci și o sinteză a întregii literaturi medievale din Anglia. Din punct de vedere al construcției, "Povestirile din Canterbury" amintesc de ""Decameronul"" lui Boccaccio. Ca și opera scriitorului italian, cartea lui Chaucer cuprinde o colecție de povestiri și nuvele istorisite de diferite persoane, în timpul unui pelerinaj pornit de la hanul "Tabard Inn" din Southwark spre catedrala din Canterbury, unde se păstrează relicvele sfântului Thomas Becket. Pentru a face călătoria mai plăcută, hangiul propune ca fiecare dintre pelerini să
Geoffrey Chaucer () [Corola-website/Science/298321_a_299650]
-
din Southwark spre catedrala din Canterbury, unde se păstrează relicvele sfântului Thomas Becket. Pentru a face călătoria mai plăcută, hangiul propune ca fiecare dintre pelerini să spună două povești pe drumul spre Canterbury și două la întoarcere. Acela a cărui povestire va fi socotită cea mai bună va primi la întoarcere o cină pe socoteala celorlalți. În Prolog și povestiri (peste 18.000 de versuri), Chaucer prezintă un tablou al vieții sociale din Anglia secolului al XIV-lea, în același timp
Geoffrey Chaucer () [Corola-website/Science/298321_a_299650]