25,546 matches
-
hangiul propune ca fiecare dintre pelerini să spună două povești pe drumul spre Canterbury și două la întoarcere. Acela a cărui povestire va fi socotită cea mai bună va primi la întoarcere o cină pe socoteala celorlalți. În Prolog și povestiri (peste 18.000 de versuri), Chaucer prezintă un tablou al vieții sociale din Anglia secolului al XIV-lea, în același timp înmănuchează toate genurile literaturii medievale: romanul cavaleresc, legendele bisericești, "fabliaux"-urile, bestiariile, predicile moralizatoare, alegoria. a contribuit în mare
Geoffrey Chaucer () [Corola-website/Science/298321_a_299650]
-
baza epopeii "Aethiopis", care a fost scrisă după "Iliada", probabil în secolul al VII-lea î.Hr. "Aethiopis" este o epopee pierdută, dar există diferite fragmente din ea citate de unii autori de mai târziu. Quintus din Smirna realizează o scurtă povestire a morții lui Memnon. Așa cum a prezis Hector când se afla în pragul morții, Ahile este ucis de către Paris. O variantă spune că zeul Apollo a îndreptat săgeata lui Paris către călcâiul lui Ahile, unicul său punct sensibil, în timp ce eroul
Ahile () [Corola-website/Science/298348_a_299677]
-
unitar. Spiritul Renașterii italiene a pătruns în Franța datorită unor personalități ca Leonardo da Vinci și Benvenuto Cellini, prezenți la curtea regelui Francisc I și participanți la proiectarea decorării palatului din Fontainebleau. Scriitorul François Rabelais (1494-1553), călugăr benedictin, autor al povestirilor ""Horribles et Épouvantables Faits et Prouesses du très renommé Pantagruel"" (1532) și ""Vie inestimable du grand Gargantua, père de Pantagruel"" (1534), întruchipează tipul perfect al umanistului renascentist. Joachim du Bellay (1522-1560) redactează manifestul "Pleiadei", intitulat ""Défense et illustration de la langue
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]
-
Roger, viconte de Saint-Exupéry (n. 29 iunie 1900, Lyon - d. 31 iulie 1944, deasupra Mării Mediterane) a fost romancier, eseist și reporter francez, aviator căzut pe frontul antifascist. S-a făcut cunoscut unui cerc larg de cititori în special datorită povestirii "„Le Petit Prince“" („Micul Prinț“, 1943), una din cele mai răspândite cărți din lume, tradusă în circa 110 limbi. s-a născut la 29 iunie 1900 la Lyon. În 1910 intră la colegiul din Mans și își continuă studiile la
Antoine de Saint-Exupéry () [Corola-website/Science/298367_a_299696]
-
înălțime etc.). Operele ulterioare, "„Terre des Hommes“" („Pământul oamenilor“, premiat în 1939 de Academia Franceză cu Marele Premiu al Romanului) și "„Pilote de guerre“" („Pilot de război“, 1942), redau filosofia de viață împregnată de umanism a lui Antoine de Saint-Exupéry. Povestirea modernă "„Le Petit Prince“" („Micul prinț“, 1943), având deviza: "„Numai cu inima poți vedea bine, lucrurile esențiale rămân ascunse ochilor“", s-a bucurat în epoca de după război de o mare popularitate. Un mic locuitor al unei planete minuscule pornește într-
Antoine de Saint-Exupéry () [Corola-website/Science/298367_a_299696]
-
de către varegi atunci când se refereau la valahi Această opinie sprijină ipoteza lui Gherghel. Istoricul S. Brezeanu consideră că una din primele scrieri despre românii de la sud de Dunăre, sub numele de “vlachorynchini” (vlahii de pe râul Rynchos), a apărut într-o povestire istorică referitoare la mănăstirea Kastamonitou, scrisă în secolul al XVII-lea dar sprijinită pe o sursă bizantină din secolul al IX-lea. (etimologie-vlahi/Gherghel)
Etimologia cuvântului vlah () [Corola-website/Science/298369_a_299698]
-
în special în clasele sociale superioare. Însă, oficial, societatea romană dezaproba homosexualitatea. Potrivit lui Cicero, Bibulus și altor adversari ai lui Cezar, el a avut la începutul carierei sale o aventură cu Nicomedes al III-a al Bithyniei. Veridice sau fictive, povestirile au avut drept scop discreditarea, încercând să-l facă pe Cezar să pară a fi fost în tinerețe o prostituată de curte orientală, ceea ce în ochii romanilor însemna pe plan social ceva josnic. Nu există atestări suficiente pentru confirmarea unei
Iulius Cezar () [Corola-website/Science/298363_a_299692]
-
Creaționismul acoperă un spectru mare de credințe care au fost categorizate mai jos: Știința este un sistem de cunoștințe bazat pe observație, dovezi empirice, explicații testabile și predicții ale fenomenelor naturale. Prin contrast, creaționismul este bazat pe interpretarea literală a povestirilor anumitor texte religioase. Unele credințe creaționiste implică forțe închipuite, care se află în afara naturii, precum intervenția supranaturală și de cele mai multe ori nu permit predicții. Prin urmare, acestea nu pot fi confirmate sau infirmate de către oamenii de știință. Totuși, multe dintre
Creaționism () [Corola-website/Science/297133_a_298462]
-
boala sa, în timp ce revista "Locus" publicase în aprilie 2002 că însăși Janet a vrut să păstreze acest fapt secret. Cariera lui Asimov se poate împărți în mai multe perioade. Cariera timpurie, dominată de science-fiction, a început în jurul anului 1940 cu povestiri scurte. Aceasta a durat până în jurul anului 1958, și a luat sfârșit după publicarea romanului "Soarele gol". După aceasta, el a publicat cu preponderență literatură non-ficțiune, și doar rareori science-fiction. În următorul sfert de veac el a scris doar patru
Isaac Asimov () [Corola-website/Science/297103_a_298432]
-
domeniul S. F., cu publicarea romanului Marginea Fundației. După aceasta și până la sfârșitul vieții, Asimov a publicat multe continuări ale romanelor existente, într-o manieră pe care n-a premeditat-o inițial. Asimov și-a început cariera prin publicarea unei povestiri într-un magazin de science-fiction în 1939, "Naufragiat pe Vesta", scrisă la doar 18 ani; puțin mai târziu, a publicat povestea scurtă "Căderea nopții" (1941), descrisă în "Bewildering Stories", numărul 8, ca una dintre "cele mai faimoase povestiri science-fiction ale
Isaac Asimov () [Corola-website/Science/297103_a_298432]
-
publicarea unei povestiri într-un magazin de science-fiction în 1939, "Naufragiat pe Vesta", scrisă la doar 18 ani; puțin mai târziu, a publicat povestea scurtă "Căderea nopții" (1941), descrisă în "Bewildering Stories", numărul 8, ca una dintre "cele mai faimoase povestiri science-fiction ale tuturor timpurilor". În 1968, Asociația Scriitorilor de SF (Science-fiction Writers of America) a votat "Căderea nopții" drept cea mai bună povestire scurtă SF scrisă vreodată. În scurta antologie " Căderea nopții și alte povestiri", autorul scrie "Scrierea ' Căderii nopții
Isaac Asimov () [Corola-website/Science/297103_a_298432]
-
povestea scurtă "Căderea nopții" (1941), descrisă în "Bewildering Stories", numărul 8, ca una dintre "cele mai faimoase povestiri science-fiction ale tuturor timpurilor". În 1968, Asociația Scriitorilor de SF (Science-fiction Writers of America) a votat "Căderea nopții" drept cea mai bună povestire scurtă SF scrisă vreodată. În scurta antologie " Căderea nopții și alte povestiri", autorul scrie "Scrierea ' Căderii nopții' a fost un punct marcant în carierea mea profesională... dintr-o dată eram luat în serios și lumea science-fiction-ului a devenit conștientă că exist
Isaac Asimov () [Corola-website/Science/297103_a_298432]
-
una dintre "cele mai faimoase povestiri science-fiction ale tuturor timpurilor". În 1968, Asociația Scriitorilor de SF (Science-fiction Writers of America) a votat "Căderea nopții" drept cea mai bună povestire scurtă SF scrisă vreodată. În scurta antologie " Căderea nopții și alte povestiri", autorul scrie "Scrierea ' Căderii nopții' a fost un punct marcant în carierea mea profesională... dintr-o dată eram luat în serios și lumea science-fiction-ului a devenit conștientă că exist. Cu trecerea timpului, de fapt, s-a dovedit că scrisesem un [text
Isaac Asimov () [Corola-website/Science/297103_a_298432]
-
scrieri de science-fiction ale sale. Mulți ani mai târziu a continuat seria cu "Marginea Fundației" (1982) și "Fundația și Pământul" (1986) și apoi s-a "întors" în perioada dinaintea acțiunii trilogiei inițiale cu "Preludiul Fundației" (1988) și "Fundația Renăscută" (1992). Povestirile cu roboți—dintre care multe sunt colectate în "Eu, robotul" (1950) -- au fost începute cam în aceeași perioadă cu "Fundația" și se bazează pe un set de reguli de etică pentru roboți și mașini inteligente, numite Cele trei legi ale
Isaac Asimov () [Corola-website/Science/297103_a_298432]
-
legi ale roboticii, care au influențat profund alți scriitori și gânditori în privința acestui subiect. O astfel de poveste scurtă, "Omul bicentenar", a fost ecranizată într-un film avându-l ca actor principal pe Robin Williams. În 1948 a scris o povestire umoristică pseudoștiințifică, "Proprietățile Endocronice ale Tiotimolinei Resublimate", în care inventase o nouă substanță, utilizabilă pentru a călători în timp. La acea vreme își pregătea lucrarea de doctorat, așa că s-a temut că povestirea îi va afecta negativ obținerea doctoratului și
Isaac Asimov () [Corola-website/Science/297103_a_298432]
-
Robin Williams. În 1948 a scris o povestire umoristică pseudoștiințifică, "Proprietățile Endocronice ale Tiotimolinei Resublimate", în care inventase o nouă substanță, utilizabilă pentru a călători în timp. La acea vreme își pregătea lucrarea de doctorat, așa că s-a temut că povestirea îi va afecta negativ obținerea doctoratului și a cerut editurii să-i publice textul sub un pseudonim. Totuși, povestirea a fost publicată din greșeală cu numele său adevărat, iar examinarea sa cu ocazia prezentării lucrării a fost îndeajuns de severă
Isaac Asimov () [Corola-website/Science/297103_a_298432]
-
nouă substanță, utilizabilă pentru a călători în timp. La acea vreme își pregătea lucrarea de doctorat, așa că s-a temut că povestirea îi va afecta negativ obținerea doctoratului și a cerut editurii să-i publice textul sub un pseudonim. Totuși, povestirea a fost publicată din greșeală cu numele său adevărat, iar examinarea sa cu ocazia prezentării lucrării a fost îndeajuns de severă cât să-l îngrijoreze serios. Mai mult, la finalul acesteia, a fost întrebat explicit despre caracteristicile termodinamice ale substanței
Isaac Asimov () [Corola-website/Science/297103_a_298432]
-
a fost întrebat explicit despre caracteristicile termodinamice ale substanței tiotimolină. După o așteptare de 20 de minute, a primit rezultatul: devenise Dr. Asimov. În anii 1950, pe care îi consideră decada de aur a activității sale, a continuat să scrie povestiri scurte pentru reviste SF. O parte dintre acestea sunt incluse în antologia "Best Of", inclusiv "Întrebarea finală" (1956), care studia problema dacă este omenirea capabilă să stopeze și să inverseze entropia. Acest text a fost favoritul său, și este considerat
Isaac Asimov () [Corola-website/Science/297103_a_298432]
-
folosesc rigla de calcul. Într-o scenă dramatică din "Fundația și Imperiul", un personaj află veștile dintr-un ziar cumpărat de la un automat. Desigur, aceste lucruri apar în cazul oricărui scriitor de science fiction și au un impact critic nesemnificativ. Povestirile sale prezintă și incoerențe interne ocazionale: de exemplu, numele și datele folosite în seria Fundația nu se află întotdeauna în deplină concordanță unele cu altele. Unele dintre aceste erori pot fi atribuite greșelilor comise de personaje, deoarece acestea sunt rareori
Isaac Asimov () [Corola-website/Science/297103_a_298432]
-
merită bătaia de cap și influențează claritatea poveștii. De exemplu, prima treime din romanul "Zeii înșiși" începe cu capitolul 6, apoi revine de mai multe ori pentru a completa materialul anterior. (John W. Campbell îl sfătuise pe Asimov să înceapă povestirile cât mai târziu în cadrul acțiunii. Acest sfat l-a ajutat pe Asimov să creeze "Raționament", una dintre primele povestiri cu roboți. Vezi "In Memory Yet Green" pentru detalii legate de acea perioadă.) Patrouch găsea dăunătoare romanului intercalarea flashback-urilor din
Isaac Asimov () [Corola-website/Science/297103_a_298432]
-
6, apoi revine de mai multe ori pentru a completa materialul anterior. (John W. Campbell îl sfătuise pe Asimov să înceapă povestirile cât mai târziu în cadrul acțiunii. Acest sfat l-a ajutat pe Asimov să creeze "Raționament", una dintre primele povestiri cu roboți. Vezi "In Memory Yet Green" pentru detalii legate de acea perioadă.) Patrouch găsea dăunătoare romanului intercalarea flashback-urilor din "Curenții spațiului", ajungând până acolo încât doar un "fan înrăit al lui Asimov" ar fi savurat-o. Tendința lui
Isaac Asimov () [Corola-website/Science/297103_a_298432]
-
extraterestre din scrierile sale SF. El a explicat la un moment dat că reținerea sa în a scrie despre extratereștri are la bază un eveniment de la începutul carierei sale, în care editorul revistei "Astounding", John Campbell i-a respins o povestire pentru că extratereștrii erau portretizați ca superiori oamenilor. El a decis ca, decât să creeze personaje extraterestre slabe, ar fi mai bine să nu mai scrie deloc despre ele. Totuși, romanul "Zeii înșiși" conține extratereștri, sex și sex extraterestru, cartea fiind
Isaac Asimov () [Corola-website/Science/297103_a_298432]
-
prima perioadă a operei sale. În scrierile autobiografice de genul nuvelei "Gold" ("Women and Science Fiction"), el pune acest lucru pe seama lipsei de experiență. Romanele ulterioare conțin mai multe personaje feminine, dar folosește în esență același stil ca și în povestirile sale SF mai vechi, lucru care a adus problema în fața unei audiențe mai largi. De exemplu, în numărul din 25 august 1985 din "Washington Post", secțiunea "Lumea cărții" descrie astfel "Roboții și Imperiul": Cu toate acestea, în "Soarele gol" (1957
Isaac Asimov () [Corola-website/Science/297103_a_298432]
-
mediului, prin prisma încălzirii globale și distrugerea stratului de ozon. Asimov a declarat atât în autobiografia sa, cât și într-o serie de eseuri, că i-au plăcut scrierile lui J. R. R. Tolkien. El omagiază "Stăpânul inelelor" într-o povestire din seria "Black Widowers". (În scrisoarea trimisă lui Charlotte și Denis Plimmer, care îl intervievaseră anterior pentru "Daily Telegraph Magazine", Tolkien a declarat că îi plăceau scrierile SF ale lui Isaac Asimov.) El i-a admirat pe numeroși contemporani ai
Isaac Asimov () [Corola-website/Science/297103_a_298432]
-
de la Teatrul Național, pentru piesa "D-ale carnavalului", din partea unui juriu format din Vasile Alecsandri, B. P. Hasdeu, Titu Maiorescu, Grigore Ventura și V.A. Urechia. Opera lui Ion Luca Caragiale cuprinde teatru (opt comedii și o dramă), nuvele și povestiri, momente și schițe, publicistică, parodii, poezii. Caragiale nu este numai întemeietorul teatrului comic din România, ci și unul dintre principalii fondatori ai teatrului național. Operele sale, în special comediile sunt exemple excelente ale realismului critic românesc. Elaborat în 1896, studiul
Ion Luca Caragiale () [Corola-website/Science/297104_a_298433]