22,286 matches
-
senzitive sunt conduse prin ramificații speciale înapoi la vase, unde eliberează substanța P, histamină și adenozină, ce determină vasodilație si creșterea permeabilității capilare. In plus, vasoconstricția generală cutanată noradrenergică se poate produce ca rezultat stimulării dureroase. Hiperemia reactivă este direct vizibilă la nivelul pielii. Răspunsul simpatic în circulația cutanată este constricția; ne-existând inervație cunoscută cu efect opus, vasodilatația pare a fi simplul rezultat al scăderii tonusului simpatic. In efort apare vasodilatație cutanată datorită prevalenței controlului hipotalamic asupra altor activități reflexe
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
denotă o activitate biologică intensă. Membranele plasmatice ale celulelor tubului proximal sunt prezintă un grad semnificativ de interdigitare, ceea ce crește suprafața membranei polului bazal disponibilă pentru pomparea moleculelor în afara celulei. Ca o consecință, limitele dintre celulele adiacente nu sunt foarte vizibile. 24.5.2. Ansa Henle Ansa Henle este un aspect remarcabil al tubului urinifer, pe care se bazează funcția medularei renale în conservarea apei. In principiu ansa folosește la instalarea unui mediu salin hiperton în medulară, care permite recuperarea osmotică
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
devorând resturile balenelor măcelărite "carne oribilă" -, ceea ce explică într-o mare măsură punctul său de vedere nemilos. Aparent primitiv, marele-rechin-ciocan este, de fapt, unul dintre cei mai evoluați rechini. Ochii și nările depărtate îi oferă simțuri periferice ascuțite. Electroreceptorii minusculi vizibili pe bot îl ajută să-și localizeze precis prada. Dinții zimțați fac restul. V.2 Flora acvatică Fitoplanctonul este format din numeroase organisme vegetale, din care algele sunt mai frecvent întâlnite. « Trichoalesmium erythraeum », o specie de algă albastră cu pigmenții
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
a verificat că toate societățile umane existente În memoria omului, chiar și cele mai puțin complexe cunosc ceea ce numim religie. La celălalt pol stau originile culturii și documentarea arheologică pentru primele două milioane de ani: aici „religia” nu există, nu e vizibilă, orice s-ar Înțelege prin religie. Un al treilea element al opoziției este furnizat de faptul că, după toate probabilitățile, nici un alt primat În afară de om nu manifestă comportament religios. Așadar s-a Întâmplat ceva: Între un pol și altul trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În sfârșit, a miturilor. Mai mult, face posibilă, pentru prima dată, aventurarea, chiar și cu prudență, În complexitatea universului religios. Timp de aproape un secol, mulți cercetători au Încercat să dea de urma unei religii plecând de la arta cea mai vizibilă din regiunile cele mai bogate, În primul rând peșterile pictate din Europa Occidentală. Aproape două sute de grote cu picturi și gravuri leptolitice pe pereți, caracterizate de frecvente reprezentări de animale În culori, au fost descoperite Începând cu 1878 În Franța
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
la Început, nu imita formele naturale, ci urmărea mai ales să exprime concepții abstracte. Europa arhaică este pentru Gimbutas o civilizație preindo-europeană, matrifocală și, probabil, matriliniară, agricolă și sedentară, egalitară și pacifică. Aceasta ar putea fi pusă Într-un contrast vizibil cu succesivele culturi indo-europene, descrise ca patriarhale, stratificate, mobile, ocupându-se cu păstoritul și Înclinate spre război; culturi care s-ar fi stabilit În Europa, cu excepția coastelor meridionale și occidentale, În răstimpul a trei valuri de infiltrare dinspre stepa rusă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ciocuri de uliu și se deschid nișe. Pe pereții pictați se mișcă tauri sălbatici, este vânat cerbul, ulii urmăresc oameni acefali. Această obsesie pentru păsări răpitoare și necrofage are origini paleolitice locale (vezi subcapitolul 9). O zeiță cu o personalitate vizibilă apare În repetate rânduri În sculpturi, ca procreatoare, stăpână pe tron, stăpână a leoparzilor. Studii foarte recente au scos la iveală faptul că pe altare se desfășurau sacrificii sângeroase și că uneori se vărsa chiar sânge omenesc. Mai la est
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cultului. Monumentele megalitice erau În același timp morminte comune, marcare ancestrală a teritoriului, observatoare a cerului și anotimpurilor. Dacă aceste mari case ale morților aveau partea interioară ascunsă (Încăperi În care aveau acces doar câteva persoane, locuri retrase și reprezentări „vizibile” numai pentru defuncți), ele aveau, În general, anticamere, locuri de adunare și esplanade exterioare deschise tuturor, care constituiau teatrul ceremoniilor tribale complexe. Aceeași construcție era, evident, și emblemă colectivă de supremă importanță pentru micile comunități. Un exemplu este Newgrange (Irlanda
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ei au părăsit acest loc pentru a se Înscăuna la Memphis, loc tradițional al regalității, aproape de centrul cu funcție teologică, Heliopolis. Rămânerea la Teba, Într-un mediu necondiționat, cu o tradiție statală și mai ales religioasă proprie, reprezintă o inovație vizibilă. La Teba regii moșteneau, prin faptul că erau conducătorii cetății, o Înaltă funcție sacerdotală În templul local. Iar acestui templu local i se acordă, În noul organism statal, o funcție centrală; la fel se Întâmplă și cu zeul său Amonxe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a puterii imperiale, Stela Poetică a lui Tutmes al III-lea1, un text lung cu o complexă structură retorică ce Înșiruie tot ce a făcut zeul pentru fiul său și mulțumește pentru ce a făcut fiul său pentru el. Cea mai vizibilă consecință a unei asemenea atitudini este importanța pe care o dobândește Amonxe "Amon" În stat: victoriile pe care el le dăruiește fiului său Îi aduc o parte Însemnată din prăzile și tributurile care derivă din acestea, iar templul lui Amon
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
aria obiceiurilor - și, desigur, și a credințelor - funerare. Aceste inovații ne sunt cunoscute mai ales datorită mormintelor din necropola tebană, de pe malul vestic al Nilului, oglindă a cetății celor vii. În primul rând, se modifică obiceiurile regale: față de monumentele funerare vizibile, prevăzute cu capele de cult, acum mormântul și locul pentru ofrande nu mai coincid. Mormântul este săpat În muntele vestic, Într-o vale destul de ascunsă, astfel Încât defunctul, pătrunzând În Întunericul hipogeului său, imită de fapt parcursul soarelui la apus: iar
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și de alt tip, care garantau funcționarea liturgică și menținerea personalului sacru. Desigur, nu lipseau ofertele reglementate sau libere ale credincioșilor. 3. Personalul sacrutc "3. Personalul sacru" Ca În multe alte religii, și În Mesopotamia preoții sunt expresia fundamentală și vizibilă a sacrului. Exista o gamă largă de funcții. Preoților le revenea sarcina Îndeplinirii ritualului cultului, Împreună cu alte funcții practice, cum sunt cele administrative, legate de viața concretă a templului. Sumerienii Îl numeau en pe preotul care se afla În vârful
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Pont" definește Roma ca pe o „cetate greacă” - polis Ellenis (De anima, fr. 102; În Plutarh, Camillus, 22, 2). Întemeierea unei zone sacre lângă Vulcanalium (Roma, Forul Roman), cu un cult Întemeietorului cetății, o lege sacră fixată În scris și vizibilă pentru public (Lapis Niger) și un loc de adunare (comitium), creează un centru urban În prima jumătate a secolului al VI-lea. Arhitectura palatului regal găsește paralele În lumea greacă (Ampolo, 1971; Palmer, 1969). Scrierea provine de la greci, deși este
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pentru noul cult al acelor Laresxe "Lares" Augusti și Geniixe "Genii" ai Cezarilor. Întrucât cei patru administratori ai fiecărei zone (magistri vicorum) se schimbau În fiecare an, În total existau mii de funcționari consacrați cultului Împăratului. Noua epocă devine totuși vizibilă și În infrastructura sacrală, și În topografia capitalei, iar cultul Împăratului devine un fenomen de masă. Prin intermediul războaielor și al urbanizării se schimbă și structurile tribale ale popoarelor supuse În provinciile apusene ale Imperiului, cele latine. Romanizarea lor semnifică o
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fiii lor ei sunt scutiți de serviciul militar și de obligațiile publice. În timpul serviciului lor trebuie să Îmbrace toga praetexta; la teatru și la luptele de gladiatori au un loc de onoare printre membrii consiliului. În acest fel, este făcută vizibilă legătura dintre puterea sacră și puterea politică. Puterea sacrală le revine administratorilor (magistri) care sunt numiți de autoritățile supreme ale orașului. Prin hotărârea consiliului orașului, care la Urso asumă În materie de politică religioasă același rol central al Senatului din
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ca •t³van, În India, erau cei care intrau În posesia Adevărului, conformându-se cerințelor ritualurilor și comportându-se după regulile care Îi dădeau substanță (despre Așaxe "Așa" cf. mai jos, subcapitolul 2.4): a vedea așa (sau soarele ca manifestare vizibilă a vedicului •ta) nu era altceva decât achiziția fundamentală a unei realizări spirituale, care Îi garanta ființei umane tocmai posesia Adevărului și, În consecință, o armonie deplină cu ordinea cosmică, dar și cu ritualul și morala aferente. Se poate spune
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cartea a III-a, fragm. 65; cf. Boyce, 1982, p. 217; 1985) despre răspândirea cultului zeiței susținute de Artaxerxes În diferite regiuni ale imperiului, având statui În Babilon, Susa, Ecbatana, Pasargrade, Bactra, Damasc, Sardes, putem evalua cea mai profundă și vizibilă schimbare care s-a produs cu religia ahemenizilor În prima jumătate a secolului al IV-lea. Este evident că drumul de la o religie persană lipsită de imagini, despre care vorbește și Herodot, la răspândirea cultului unei zeițe de origine străină
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și pentru că un tip de logică internă duce la echiparea cu arme potrivite a unui zeu care trebuie să protejeze ordinea universală. Însă natura binevoitoare a zeului, care oferă celor drepți bunurile pe care aceștia le merită, este Încă foarte vizibilă În iranianul Mithraxe "Mithra", așa cum este el reprezentat Într-un Yașt care Îi este Închinat: 33 Dă-ne, o preaputernice, În numele stipulării promisiunilor făcute, lucrurile bune pe care ți le cerem: bogăție, forță, victorie, viață plăcută, deținerea adevărului, un bun
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
său agrar și despre faptul că avea În stăpânire rodnicia câmpurilor (și nu numai a câmpurilor, dacă ne gândim la orgia care Încheia ritualul profetic), că Svantovitúxe "Svantovitu^" poate fi considerat exponent al celei de-a treia funcții. Svaroc¹, cu vizibila sa conotație militară (poartă arme, iar În templul său din Arcona sunt păstrate Însemne ale războiului), este În mod clar un zeu al celei de-a doua funcții. În aceeași situație se află Triglavxe "Triglav" și Jarovitúxe "Jarovitu^". În ceea ce privește funcția
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Scump altar Lui Dumnezeu.”). Cântece din fluier adună poeme datând din anii ’50-’51, din care doar puține și-au găsit locul în paginile revistelor românești din exil. De aici, și o anume tentație a înregistrării conjuncturale, ca și o vizibilă tendință spre nararea în versuri. Dacă în Poeme ghivizii (1962) jocul liric antrenează la un moment dat desprinderea de temele frecventate și înscrierea într-o modernitate a poeticului ușor pastișată și parodiată, în Catapeteasmă bucovineană (1963) revenirea la obsesivele imagini
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288985_a_290314]
-
puternic în sine, în independența absolută ca experiență a izolării printre lucrurile care depind de mine, eu fac experiența morții mele. De-abia când îmi pierd dependența ca temei al puterii mele, puterea independenței ca temei al slăbiciunii mele devine vizibilă. În raport cu lucrul făcut de mine puterea și singurătatea mea se potențează reciproc și sfârșesc în nimicirea mea. A HOTĂRÎ ÎN PRIVINȚA CUIVA Devenirea în spațiul libertății. Momentul paideic În ultimă instanță, maladiile de destin sunt disfuncții ale libertății în sfera posibilului
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
pe care le urci, adâncurile în care te prăbușești, distanța pe care ai apucat să o străbați - nu sunt, toate, nimic altceva decât reflexe ale neclintitului centru. În timp cade doar clipa descoperirii lui, o pâlpâire abia perceptibilă care face vizibilă promisiunea certitudinii luminii - altceva nimic. Însoțirea mâinilor reprezintă punctul ferm ce duce spre centru, spre ceea ce a existat necontenit, există și va exista necontenit, o adiere a inaccesibilului, o atingere a de neatinsului, o previziune a ceea ce nu poate fi
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
Despre o „limită a pământului“ (peiras gaies), „cea de sus“ (tode ano), este vorba și la Xenophan<ref id=”4”>DK 27 B 28.</ref>, și ea rezultă din întâlnirea pământului cu „aerul“, constituindu-se deci ca linie a orizontului, „vizibilă la picioarele noastre“ (para possin horatai). Expresia ek peraton gas (respectiv ek peraton ges), ab ultimis seu extremis terrae finibus et limitibus, apare și la Alceu, respectiv la Thucydide, dar spre deosebire de cazurile anterioare, în care „limita“ este prezentă în cadrul unei
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
aceste cazuri limita nu este suprafața goală a corpului, care îl caracterizează în inerția exteriorității sale și îl face distinct, la nivelul acestei exteriorități, de celelalte corpuri. Limita este proiecția exterioară a interiorității corpului, identitatea corpului care se dezvăluie, devenind vizibilă. Acesta este și motivul pentru care Aristotel distinge limitația (to peperanthai) de contact (to haptesthai), arătând că prima reprezintă o repliere a corpului asupra lui însuși, păstrându-l în puritatea ireductibilității sale, în timp ce contactul îl menține în relativ și exterioritate
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
Ibid., p. 13.</ref>. Artistul deține din capul locului forma și măsura operei încă nerealizate, datorită cunoașterii pe care o implică această privire-prealabilă. Dar tocmai pentru că este încă nevăzută, forma aceasta are nevoie, mai mult decât oricare alta (decât cea vizibilă, în speță), de Sicht und Helle, de „vedere limpede și claritate“. Privirea-prealabilă care face cu putință arta are nevoie de o lumină interioară, de o „iluminare“, de o elucidatio (Erleuchtung)<ref id=”1”>Ibid., p. 13.</ref>. Și aici, natura
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]