23,608 matches
-
de care suferă "naționalistul" convins că aceasta e "soarta geniilor", aceea de a nu a fi apreciați de contemporani: Într-un avânt de înțelepciune optimistă îi vine să recite cu convingere pentru "gloata gregară": Trăind în cercul vostru strâmt... Înseninat, zâmbește interior unui gând spiritual: știe d-sa a cui va fi Împărăția Cerurilor!..."147. Superlativele au tocmai rolul de a submina textul. Replica dată este construită făcându-se apel la armele adversarului: supralicitarea lui Eminescu în postură de poet național
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
acesta un motiv pentru ca vreunul din noi să-și ia viața?..." Se remarcă faptul că realizarea erotică, proiectată, neîmplinită însă, nu e nici măcar dorită, de aici lipsa tragediei. Singurul element care își asumă capacitatea de fantazare e luna, "luna goală zâmbea cu fantezie". Introducerea poantei finale, anticipate deja, e o dramă personală, insignifiantă, se face cu inocență jucată, ca și cum toată povestea aceasta își dezvăluie acum aspectele pozitive, "Cel puțin era liniște, femeia - bună și calmă.../ ...când m-am trezit, banca era
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
sub imperiul bahic. În consecință, se justifică astfel incertitudinile, ezitările, modul aparent haotic, cel puțin de asamblare a lui: "[nu știu] nici cum trei [stele] au rămas pe-o etichetă;/ scrie: JAMAICA virgulă COGNAC IMPORTAT/ și pe poză o creolă zâmbește cochetă". E o modalitate de a ridica kitschul la rang de artă. Detaliile se dezvăluie ca în urma unei analize atente, hiperbolizatoare. Întreg universul, inclusiv spațiul cosmic se restrâng la cel al cârciumei și al sticlei. Cauzalitatea este și ea luată
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
de mătase. Retorica poeziei iubirii este și ea luată în discuție. Dramă în parc recreează, la modul ironic, cadrul romantic al unei întâlniri de dragoste, noaptea cu lună ("ne privea de sus, cu capul gol, o lună plină", "luna goală zâmbea cu fantezie"), realizându-se totodată o demitizare ironică și parodică a unei astfel de aventuri amoroase: articolul nehotărât din prima parte a poemului ("o lună plină") subliniază clișeul imagistic, e o noapte cu lună ca în atâtea texte poetice, dar
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Alcalay, în 1912. O „broșură” de 96 pagini. E povestea a doi emigranți polonezi, tată și fiică, în America, despre care, în propaganda geambașilor de oameni, se relatau „lucruri minunate”. Tatăl, țăran, speră să ajungă „un domn bogat”, iar fiica zîmbește „la gîndul unui trai boieresc”. Drumul lor se transformă însă într-un „drum de jale și mizerii”. Nimic nu corespunde visului cu care plecaseră de acasă. Desfășurate în trei etape, „peregrinările pentru căutarea pîinii” sfîrșesc dramatic. La puțin timp după ce
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
de tristă iată-mă c-am venit”8). Ieșirea din bal apare, nu o dată, chiar și pentru bărbați, ca o despodobire de iluzii sau ca o trezire dintr un vis frumos, stare surprinsă cu finețe de Mircea Dem. Rădulescu: „Și zîmbind mi-aduc aminte/ - Prin zăpada ce se cerne -/ Cum o clipă mainainte/ Toate îmi păreau eterne;// Rochiile elegante/ Cu nuanțele lor pale,/ Aventurile galante,/ Tainicile madrigale”9) etc. Dacă scriitorii mai vechi privesc balul ca pe un spectacol dat de
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
scrisorii sale; al doilea, pentru că, ilizibilă pe anumite porțiuni, din cauza „scriiturii”, scrisoarea sa nu m-a impresionat întratît încît să mă provoace la replică. Am reușit doar să-i aproximez conținutul, nu și să-i sesizez subtilitățile. M-a ascultat zîmbind subțire, neîncrezător. Nu m-am oprit, ci am continuat. Dacă m-a interesat ceva în mod deosebit din ultimele lui plicuri, acela a fost articolul despre „Legendă”, în care versul „Fie a virtuții eșarfă” - e „decriptat” prin prisma amintirilor sale
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Nu mi le-a arătat, probabil că le păstrează acasă, la București. La sfîrșitul convorbirii, i-am zis: „Uite o «treabă» asupra căreia, în mod sigur, n-o să ne încontrăm. Rămînem, însă, pe poziții diferite în chestiunea Clement Bacău”. A zîmbit și, strîngîndu-i mîna, la fel am făcut și eu. Diferența dintre Alecsandri cel „veșnic tînăr și ferice” și Eminescu cel „veșnic neferice”, pe care o subliniază Iorga în „La dezvelirea monumentului lui Alecsandri” din Iași (O luptă literară, 1, p.
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
aflat în intimitatea sa - e ca zîmbetul la înmormîntare. Am observat că, nu o dată, pînă și membrii familiei unui defunct scapă, involuntar, cîte un zîmbet. La început faptul m-a intrigat, apoi am încercat să-l înțeleg. Fără îndoială, chiar zîmbind, ei continuau să fie triști, dar nu la modul suprem, integral. Orice doliu are momente cînd pierde din intensitate. Atunci, mecanismele și reflexele reprimate caută să revină la normal. Un zîmbet scurt nu infirmă deci existența tristeții. Fixitatea e atributul
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
șantier o lucrare, nu se poate să nu ajungi la îndoieli asupra oportunității ei ori la soluții contradictorii pentru a o definitiva. Deși impulsionat de nevastă, care-mi amintește vîrsta, și sancționat cu ironii de un prieten, care-mi spune, zîmbind, o serie de adevăruri, stau totuși pe loc cu volumul III al Dosarului. Simt că n-am pus încă în el tot ce ar putea explica uimitorul „triumf ” (cum îl numesc în subtitlu) al lui Bacovia. Două sînt cauzele întîrzierii
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
în mod egoist, cu ambiții, nu cu fața spre viitor, ci, gol de patimi, întors spre trecut, pentru a-mi înțelege „condiția” și a mă împăca, fără regrete, cu ea. Recapitulez situații, cern amintiri, stărui asupra unor nume și chipuri, zîmbesc unor scene, îmi reproșez ignoranțe și inabilități, lipsa inițiativelor și a supleții în anumite cazuri, timpul pierdut cu lucrări derizorii și cu persoane neinteresante, îmi număr angajamentele eronate, inconsecvențele, abandonurile, ratările, dar n-am tăria să mă acuz, mă încurc
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
aproape ca să înțeleagă că cei doi nu aveau de gând să sară unul la beregata altuia". Un ziarist interesat să obțină efecte senzaționale ar fi dorit să susțină că minerii au rămas spectrele Altora, oameni care nu sunt capabili să zâmbească și să glumească în ciuda muncii grele din mină, ar fi evitat să se uite mai de aproape pentru a putea sublinia diferențele (și nu lucrurile comune), astfel încât cititorul să fie șocat. Crane trece cu eleganță peste aceasta, atunci când ne dezvăluie
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
astfel încât aș vrea să dedic o intrare de jurnal, scrisă atunci și de neschimbat și azi, memoriei sale mai palide pe zi ce trece, dar încă de neșters, precum și spiritului său liber, de neînregimentat care l-ar face, cred, să zâmbească sardonic la anumite accente mai dezinvolte din textul de mai jos, scris la moartea lui. "Trecerea în veșnicie a marelui actor Gheorghe Dinică a generat o orgie mediatică presărată cu momente, interviuri, decorații, amintiri și șlagăre lăutărești care ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
condimentul lingvistic inovativ de la revista de bază. Erau ani când Academia Cațavencu a fost singura nădejde și singura supapă împotriva tiraniei postcomuniste in statu nascendi. Trebuie totuși spus că Iliescu însuși, cel care, inubliabil, "sequoia pentru liniștea noastră" și accepta, zâmbind strâmb, premiile de la Balul Anual al Academiei, a fost, în mod paradoxal, un garant al libertății de exprimare a presei inteligente, spre deosebire de Emil Constantinescu, al cărui naturel mai sensibil l-a și ajutat să iasă din istorie pe ușa din
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
LXII (serie nouă), București, 1995, p. 110-115 ) Din timp în timp, presa străină cât și presa de la noi, informează despre un lucru tulburător și tainic, exotic și senzațional, care stârnește și întreține curiozitatea istoricilor și lingviștilor, tuturor celor cărora le zâmbește muza Clio: existența în jurul mănăstirii „Sfânta Ecaterina” de la poalele Muntelui Sinai, a unei populații deosebite de masa beduinilor arabi prin dialectul vorbit, portul și poziția ei socio-culturală. De-a lungul timpului, a fost semnalată de călători, oameni politici și ai
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
tu: Pe urmele berlinei trăsura ta stătu. Același drum te-aduse prin lanul de secară Ca dânsa tragi, În dreptul pridvorului la scară. Subțire, calci nisipul pe care ea sări. Cu berzele Într-Însul amurgul se opri... Și m-ai găsit, zâmbindu-mi, că prea naiv eram Când ți-am șoptit poeme de bunul Francis Jammes. Iar când În noapte câmpul fu lac Întins sub lună Și-am spus „Balada lunei” de Horia Furtună, M-ai ascultat pe gânduri, cu ochi de
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
vedea cum scot sânge din urechile grăsunilor; se simțea astfel mai În siguranță. Ana vede că bărbatul ei este Îngândurat, că se Înstrăinează de ea și de copii, se făcuse mai de tot ursuz, se enerva din nimic, nu mai zâmbea ca Înainte; ea se temea să-1 Întrebe ce are, că se mânia ușor. Într-o joi, a venit la han o turmă de porci mari si frumoși, un boitar (ajutor de porcar -n.n.) a comandat mâncare și băutură pentru
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
căuta un alt om la Moara cu noroc. Sămădăul i-a cerut cheile casei, s-a dus la sertarul cu bani și a luat de acolo un teanc, fără să-i numere, spunându-i că Îi i-a imprumut. Lică zâmbea satisfăcut; considera că l-a Îmblânzit pe cârciumar. Ghiță s-a enervat și 1-a amenințat că ar putea să-1 ducă la spânzurătoare. Lică și-a cheamă oamenii și a poruncit să fie legat și să-i Închidă nevasta și
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
vindecat rana dobandită În război, Ștefan Gheorghidiu este cuprins de o liniște neobișnuită. Un bilet anonim Îi dezvăluie că nevastă-sa Îl Înșală „cu un individ Grigoriade, care e la cenzură, vezi bine”. Când aceasta vine acasă, Îi arată scrisoarea „zâmbind”. La protestele și explicațiile ei cu „platitudini Încălecate”, el ii spune cu un zambet binevoitor: „- Ascultă, fată dragă, ce-ai zice tu dacă ne-am despărți ?”. A doua zi s-a mutat la hotel și i-a lăsat soției „absolut
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
bunul simț cetățenesc. Se mai emit păreri răzlețe Că-i inutil să mai rostesc: Vă rog... Permiteți... Mulțumesc... Mic îndreptar de politețe. Chiar dacă traiul omenesc E plin de grabă și strictețe, Tu nu uita să dai binețe Și să pronunți, zîmbind firesc : Vă rog... Permiteți... Mulțumesc...
RONDELUL POLITE?II by Constantin IURAȘCU Tataia () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84333_a_85658]
-
la nu mai știu ce necaz. Sau că acum câțiva ani, mai mulți sinistrați din satul Ionel au plecat cu barca să-și achite factura la telefon și curent, să nu care cumva să întârzie prea mult cu plata. Puteți zâmbi cât vreți, dar pe mine chestiile astea mă bucură mult. Dar să revin la oile mele și la celălalt drum cu taxiul, când am măcinat cu indicativul 24 legea învățământului și-am ascultat cu gura căscată ce face fiică-sa
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
întors-o, am văzut că pagina nouă n-avea marginea trasă, și-a scos rigla, a așezat-o la patru pătrățele distanță de marginea foii și, înainte să tragă linia, m-a privit direct în ochi, iar când mi-a zâmbit, am încurcat numărătoarea, nu mai știam, douăsuteșaizecișidouădemii - și mai cât, și am simțit că roșesc, și atunci, în timp ce Iza trăgea linia, rigla s-a mișcat, iar vârful creionului a alunecat de pe foaie, și atunci am văzut că și Iza a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
o negresă în pielea goală, care avea părul de la păsărică alb complet, de parcă ar fi fost căruntă acolo jos, dar pe-asta n-am crezut-o, deodată Iza s-a uitat din nou la mine, acum nu mi-a mai zâmbit, s-a uitat doar așa, într-o doară, iar mie mi s-a făcut rușine de gândurile mele și am încercat să număr mai departe, dar mă dureau rău brațele și umerii și mi se făcuse și foame, mă gândeam
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
continuare tăcut, cu mâinile ridicate, cocoțat pe coșul de gunoi, cu obrajii învăpăiați, și atunci nea Klidész a spus că dacă eu nu și nu, atunci fie și-așa, el mi-a oferit o șansă, și zicând asta, mi-a zâmbit, și a tras un șut în coșul de sub mine, și atunci a sunat de ieșire. Am căzut de-a binelea, pe spate și într-o rână, m-am lovit la fund și la coate și mi-am murdărit uniforma, iar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
braț și a ieșit din clasă, aruncându-mi în treacăt să mă pregătesc, că mă ascultă ora viitoare, dar asta pe mine nu mă mai interesa deloc, fiindcă am văzut că Iza se uită din nou la mine și-mi zâmbește. Era pauza mare, așa că destul de repede ieșiseră cu toții din clasă, Feri a venit la mine și mi-a spus că dacă vreau, rămâne în clasă să ne jucăm pițule, dar eu i-am spus că n-am bani, la care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]