218,663 matches
-
Tratate de drept islamic au fost scrise de juriști-consulți în secolele VIII-X, textele acestora oferind informații despre relațiile cu nemusulmanii în privința războiului și tratatelor. Muhammad ash-Shaybani a scris Marea carte a guvernării statelor, Abu Yusuf Uă kub a scris Cartea impozitului funciar, iar Mawerdi a scris Statutele Guvernării. În perioada otomană s-au afirmat Molla Husrev și Ibrahim al-Halebi Fetva - emise de muftii, învățați sunniți care interpretau Shariâ(legea). Kanun-name (cartea de legi) era o altă sursă care reprezenta în scris
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
conturizat formulă Cercului Dreptății, explicând rolul pe care conducătorul musulman trebuia să-l joace. Centrul puterii era sultanul, a cărei putere se baza pe askeri (oamenii sabiei-armata). Pentru a funcționa, armata trebuia plătită cu bani ce proveneau din taxe și impozite, iar la rândul lor erau plătiți cei din cea de-a doua categorie-re' aya (supușii). Supușii trebuiau să fie mulțumiți pentru a asigura producția și resursele militare necesare imperiului, având nevoie de siguranță și dreptate. De aceea, sultanul trebuia să
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
cucerirea hăneasca” ( termenul serbestiyyet face referire la libertate în cronicile otomane. Acest cuvânt este legat de sintagma „ de la cucerirea hăneasca”. În acest context, termenul desemna statutul unui teritoriu cu un anumit grad de autonomie, a unei posesiuni funciare scutită de impozite). Această sintagma nu este utilizată doar de sultan, ci urmează un arz al voievodului care reclamă un abuz al trupelor de la graniță și atacau supussii moldoveni sau valahi. În acest context, domnii din Țară Românească și Moldova introduceau această sintagma
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
insultat pe Profet, pe însoțitorii săi sau pe cei patru califi ortodocși, dar și schismaticii și sufiștii, alături de extremiști. În Șery at, apostazia se pedepsea cu moartea. Musulmanii putea își putea renega religia prin negarea publică, refuzul de a achita impozite sau de a se supune agenților puterii centrale. Atitudinea comunității musulmanilor față de apostați era: să încerce să îi convingă să revină la Islam, și îi omoare, iar delcararea djihad-ului împotriva infidelilor putea fi amânat până era rezolvate problemele interne cauzate
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
cu excepția faptului că dacă aceștia reveneau la credință musulmană înainte de venirea trupelor ce aveau drept scopt aplicarea represaliilor, atunci rămâneau liberi doar bărbații, nu și femeile și copii). În Islamul timpuriu, apostazia s-a manifestat prin refuzul de a plăti impozitul prescris de seri at, în special zakat-ul. Rebelii erau definiți că persoanele care se revoltă împotriva suveranului, nu se supun ordinelor sale sau care atacă posesiunile sale. Cei care își renegau credință musulmană sau se revoltau invocau argumente din Coran
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
națională sprijină ideea de mai înainte. Privind înapoi în 1391, Baiazid I a adoptat la Salonic (Selanik) politici îngăduitoare față de cei de alte credințe. Sultanii erau preocupați mai înainte de bunul mers al afacerilor statului, care depindea de truda, cooperarea și impozitele plătite de toți supușii săi. Timp îndelungat, Imperiul Otoman a oferit refugiu evreilor prigoniți în restul Europei, (vezi și: Istoria evreilor în Turcia). Relațiile statului otoman cu Biserică Ortodoxă erau foarte pașnice, structura creștină fiind păstrată neschimbată până în epoca marilor
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
puterea regală era reprezentată de intendenții de poliție, justiție și finanțe, fiind numiți de rege, care îi raportau direct regelui, cărora le acordă puteri considerabile în cele 34 de "généralités" (circumscripții financiare) în care era împărțită Franța. Aceștia supervizau perceperea impozitelor și practicarea cultului. Ei asigurau legea și ordinea și răspundeau de lucrările publice, comunicații, comerț și industrie. Principalul impozit era "la taille", impozit pe pământ plătit de cei care nu erau nobili, a cărui povară cădea în întregime asupra țăranilor
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
regelui, cărora le acordă puteri considerabile în cele 34 de "généralités" (circumscripții financiare) în care era împărțită Franța. Aceștia supervizau perceperea impozitelor și practicarea cultului. Ei asigurau legea și ordinea și răspundeau de lucrările publice, comunicații, comerț și industrie. Principalul impozit era "la taille", impozit pe pământ plătit de cei care nu erau nobili, a cărui povară cădea în întregime asupra țăranilor, datorită scutirilor acordate orașelor și nobililor, plus "la capitation" (impozit pe cap de locuitor) și "la vingtieme" (5% din
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
puteri considerabile în cele 34 de "généralités" (circumscripții financiare) în care era împărțită Franța. Aceștia supervizau perceperea impozitelor și practicarea cultului. Ei asigurau legea și ordinea și răspundeau de lucrările publice, comunicații, comerț și industrie. Principalul impozit era "la taille", impozit pe pământ plătit de cei care nu erau nobili, a cărui povară cădea în întregime asupra țăranilor, datorită scutirilor acordate orașelor și nobililor, plus "la capitation" (impozit pe cap de locuitor) și "la vingtieme" (5% din toate veniturile). Nu există
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
răspundeau de lucrările publice, comunicații, comerț și industrie. Principalul impozit era "la taille", impozit pe pământ plătit de cei care nu erau nobili, a cărui povară cădea în întregime asupra țăranilor, datorită scutirilor acordate orașelor și nobililor, plus "la capitation" (impozit pe cap de locuitor) și "la vingtieme" (5% din toate veniturile). Nu există uniformitate în incidența acestor taxe pentru că biserica nu le plătea deloc, iar nobilii nu plăteau "la taille". Impozitele indirecte, aplicate mai curând bunurilor pe care oamenii le
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
datorită scutirilor acordate orașelor și nobililor, plus "la capitation" (impozit pe cap de locuitor) și "la vingtieme" (5% din toate veniturile). Nu există uniformitate în incidența acestor taxe pentru că biserica nu le plătea deloc, iar nobilii nu plăteau "la taille". Impozitele indirecte, aplicate mai curând bunurilor pe care oamenii le cumpărau decât veniturilor lor, era o povară și mai crescută decât impozitele directe și astfel, aduceau mai mulți bani coroanei, incluzând "la gabelle"(taxa pe sare), care diferea de la o regiune
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
Nu există uniformitate în incidența acestor taxe pentru că biserica nu le plătea deloc, iar nobilii nu plăteau "la taille". Impozitele indirecte, aplicate mai curând bunurilor pe care oamenii le cumpărau decât veniturilor lor, era o povară și mai crescută decât impozitele directe și astfel, aduceau mai mulți bani coroanei, incluzând "la gabelle"(taxa pe sare), care diferea de la o regiune la altă, "lex aides" (pe alimente și băutură), și "l'octrois" (pe bunurile care intrau în orașe). Monarhia franceză nu primea
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
aduceau mai mulți bani coroanei, incluzând "la gabelle"(taxa pe sare), care diferea de la o regiune la altă, "lex aides" (pe alimente și băutură), și "l'octrois" (pe bunurile care intrau în orașe). Monarhia franceză nu primea destui bani din impozite pentru a-și acoperi cheltuielile, de aceea, era nevoită să facă împrumuturi ce erau deosebit de mari în timp de război. Plata dobânzilor la datorii în secolul al XVIII-lea a devenit o componentă mai mare din cheltuielile statului. Modul haotic
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
acoperi cheltuielile, de aceea, era nevoită să facă împrumuturi ce erau deosebit de mari în timp de război. Plata dobânzilor la datorii în secolul al XVIII-lea a devenit o componentă mai mare din cheltuielile statului. Modul haotic de colectare a impozitelor a făcut că administrația să nu mai primească întreagă sumă obținută, astfel, fermierii generali ridicau impozitele indirecte, plătind o sumă globală în avans guvernului și păstrau pentru ei tot ce puteau adună peste această sumă. Impozitele directe erau colectate de
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
război. Plata dobânzilor la datorii în secolul al XVIII-lea a devenit o componentă mai mare din cheltuielile statului. Modul haotic de colectare a impozitelor a făcut că administrația să nu mai primească întreagă sumă obținută, astfel, fermierii generali ridicau impozitele indirecte, plătind o sumă globală în avans guvernului și păstrau pentru ei tot ce puteau adună peste această sumă. Impozitele directe erau colectate de sute de slujbași, și de multe ori, foloseau banii în scopuri personale, cumpărându-și slujbele. Nu
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
haotic de colectare a impozitelor a făcut că administrația să nu mai primească întreagă sumă obținută, astfel, fermierii generali ridicau impozitele indirecte, plătind o sumă globală în avans guvernului și păstrau pentru ei tot ce puteau adună peste această sumă. Impozitele directe erau colectate de sute de slujbași, și de multe ori, foloseau banii în scopuri personale, cumpărându-și slujbele. Nu puteau fi demiși, slujbele fiind considerate forme de proprietate privată. Pentru că lipsea o vistierie centrală, către care să fie plătite
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
provinciale funcționau în zone de la periferia Franței, ca Bretania, ce au fost ultimele teritorii independente alipite de monarhia franceză. Acopereau jumătate din regat și dețineau vechi drepturi și privilegii în materie de justiție și finanțe. Erau scutite de plata unor impozite. Stările provinciale reprezentau în principal nobilimea și se cramponau cu tenacitate de privilegiile lor. Parlamentele era organisme privilegiate care limitau puterea regelui, fiind tribunale-curți de apel, instanțe ultime în zonele respective, fiind în număr de 13, dintre care Parlamentul din
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
era de un sfert. Dijma asigura întreținerea preoților și localului bisericii, sprijinul săracilor, dar cea mai mare parte din ea ajungea la episcopi și abați, stârnind nemulțumiri în rândul clerului inferior și țăranilor. Clerul avea multe privilegii, fiind scutit de impozite. În locul impozitelor, Adunarea clerului, dominată de episcopi, a convenit cu regele să plătească anual coroanei o sumă de "don gratuit" (dar gratuit), situându-se sub 5% din venitul clericilor. Funcțiile bisericii se extindeau dincolo de practicarea religiei, preoții având largi atribuții
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
un sfert. Dijma asigura întreținerea preoților și localului bisericii, sprijinul săracilor, dar cea mai mare parte din ea ajungea la episcopi și abați, stârnind nemulțumiri în rândul clerului inferior și țăranilor. Clerul avea multe privilegii, fiind scutit de impozite. În locul impozitelor, Adunarea clerului, dominată de episcopi, a convenit cu regele să plătească anual coroanei o sumă de "don gratuit" (dar gratuit), situându-se sub 5% din venitul clericilor. Funcțiile bisericii se extindeau dincolo de practicarea religiei, preoții având largi atribuții de cenzori
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
de serviciul militar, de "gabelle et corvee" (muncă obligatorie pentru întreținerea drumurilor), fiind beneficiarii obligațiilor datorate de țăranii seniorului, având drepturi exclusive la vânătoare și pescuit, și dreptul de "banalites" (monopol) asupra morilor, brutăriilor și teascurilor, beneficind de scutiri de impozite sau plăteau mai puțin decât trebuia, fiind scutiți de plata "la taille". Erau legați de aceste privilegii, pierderea drepturilor feudale putând duce la scăderea veniturilor lor cu până la 60%, deși în unele zone, ca Bretania, scăderea putea fi până la 10
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
nu avea speranța de mai bine și trăia într-o stare de nesiguranță cronică. Vremea rea sau epidemiile îl puteau aduce în rândul vagabonzilor care trăiau din cerșit, furt și slujbe ocazionale. Toți țăranii erau obligați să plătească dijma bisericii, impozite statului și drepturi feudale seniorului lor. Proprietarii de pământ se bucurau de drepturi și privilegii, iar țăranii le datorau dări și obligații prin muncă, ca corvoada-"la corvee", "la champart"-părți din recoltă, "lods et ventes"-o taxă plătită seniorului
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
seniorului când bunurile își schimbau proprietarului. Țăranul putea fi judecat în tribunalul seniorial, unde stăpânul avea rolul judecătorului, cât și pe cel al juraților. Țăranii din Midi nu plăteau deloc dări, în timp ce în Bretania și Burgundia erau foarte mari. Plăteau impozite ca "la taille", "la vingtieme", "la capitation", și "la gabelle", toate crescând enorm din 1749 până în 1780, pentru a acoperi costurile războaielor în care de implicase Franța, impozitele reprezentând 5-10% din venitul țăranilor. Cea mai grea povară pentru țărani o
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
plăteau deloc dări, în timp ce în Bretania și Burgundia erau foarte mari. Plăteau impozite ca "la taille", "la vingtieme", "la capitation", și "la gabelle", toate crescând enorm din 1749 până în 1780, pentru a acoperi costurile războaielor în care de implicase Franța, impozitele reprezentând 5-10% din venitul țăranilor. Cea mai grea povară pentru țărani o constituiau dijmele către biserică și obligațiile feudale, dar și arenzile, care au crescut accentuat ca urmare a creșterii demografice. În 1790, populația Franței număra 27,9 milioane de
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
treia n-au acceptat și au luptat împotriva aristocraților, militând pentru egalitate și desființarea privilegiilor nobilimii și clerului și instaurarea unui sistem în care se promovau în funcțiile superioare după merit și nu după origine, în care toți să plătească impozite după aceleași norme și în care toți să fie egali în față legii. În lupta împotriva regelui și a orginelor privilegiate, pentru că aceștia s-au aliat că să mențină rezistență în față atacului burghez, burghezii au avut nevoie de sprijinul
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
Toate războaiele au fost costisitoare, datoria națională crescând prin împrumuturi masive. Spre deosebire de Anglia care și ea avea datorii masive, Franța nu avea un corp reprezentativ care să inspire cu încredere celor care acordau împrumuturi. O parte din banii percepuți ca impozite nu ajungeau la rege. Astfel, fără o restabilire a controlului asupra finanțelor, nici o reforma fundamentală nu putea fi realizată. Chiar și dacă clerul și nobilimea ce beneficiau de privilegii și scutiri ar fi plătit impozite, deficitul nu putea fi redus
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]