218,663 matches
-
parte din banii percepuți ca impozite nu ajungeau la rege. Astfel, fără o restabilire a controlului asupra finanțelor, nici o reforma fundamentală nu putea fi realizată. Chiar și dacă clerul și nobilimea ce beneficiau de privilegii și scutiri ar fi plătit impozite, deficitul nu putea fi redus. Jacques Necker, un bancher protestant din Geneva, a fost numit director general al finanțelor, pentru cunoștințele sale în domeniul financiar și pentru abilitatea să de a obține împrumuturi că să acopere costurile războiului american de
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
crescut, încât 50% din venituri erau utilizate pentru plata dobânzilor. În 1781, a publicat "Compte rendu" au roi (Dare de seama către rege), ce indică un surplus, când în realitate există un deficit. Controlorii generali nu au mai putut crește impozitele în timp de pace, pentru că Necker a făcut față unui război costisitor. A vrut să-i înlocuiască pe financiarii independenți, cu funcții cumpărate, prin funcționari dependenți, salariați, pe care controlorul general să-i poată demite. A reușit să se debaraseze
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
funcții cumpărate, prin funcționari dependenți, salariați, pe care controlorul general să-i poată demite. A reușit să se debaraseze de cei mai puternici perceptori generali și a făcut demersuri pentru constituirea unei trezorerii centrale, către care să fie plătite toate impozitele și care să facă toate cheltuielile. A redactat " Darea de seama" pentru a-i asigura pe creditori că dobânzile la împrumuturile lor sunt garantate, fiind prima declarație publică a finanțelor regale, producând senzație. Se făcea o diferență între cheltuielile obișnuite
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
făcut împrumuturi mai mari. Calonne a oferit 12-16% dobânda, pentru a atrage împrumuturi. În 1786, sursele de împrumuturi s-au epuizat. Calonne a trebuit să înceapă o reforma a sistemului fiscal. Calonne a propus înlocuirea capitație și vingtieme cu un impozit funciar unic, plătibil de toată lumea, chiar și de nobili, cler, și stările periferice. Susținea că va aduce 80 milioane de livre, mai puțin însă decât deficitul prevăzut pentru 1786. Știind că parlamentele se vor opune planurilor sale, l-a convins
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
cu membri aleși de rege, Calonne neprevăzând o opoziție serioasă. Dar au fost aleși membri de frunte ai parlamentelor, prinți, nobili mari și episcopi, aceștia atacând propunerile lui Calonne. Clerul avea cel mai mult de pierdut, întrucât trebuia să plătească impozitele pe baze egale cu toți ceilalți. Notabilii au cerut o declarație a veniturilor și a cheltuielilor coroanei, că să poată aprecia ei înșiși situația financiară și s-au supărat când Calonne le-a refuzat cererea. Nu agreau impozitul funciar pentru că
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
să plătească impozitele pe baze egale cu toți ceilalți. Notabilii au cerut o declarație a veniturilor și a cheltuielilor coroanei, că să poată aprecia ei înșiși situația financiară și s-au supărat când Calonne le-a refuzat cererea. Nu agreau impozitul funciar pentru că era stabilit pe un număr indefinit pe ani. Notabilii nu s-au opus, dar susțineau că era nevoie de acordul întregii națiuni. Astfel, s-au convocat Stările Generale. În aprilie 1787, regele l-a demis pe Calonne datorită
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
de Tolouse, iar Lamoignon, președintele parlamentului de Paris, a devenit ministrul justiției. Adunarea notabililor nu a fost mai cooperantă cu Brienne, astfel, sesiunea s-a închis la 25 mai. Brienne a fost aspru criticat că fiind slab, dar a menținut impozitul funciar, începând un amplu program de reforme prin care aveau să dispară funcțiile financiare cumpărabile, să se înființeze o nouă vistierie centrale, să se codifice legi, să fie reformat sistemul educațional, să fie instituită toleranță religioasă și armata să fie
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
instituită toleranță religioasă și armata să fie mai eficientă și mai puțin costisitoare. Brienne a trebuit să supună reformelor sale Parlamentului din Paris pentru a fi înregistrate. Acesta a refuzat și a declarat că numai Stările Generale puteau aprobă noile impozite. Popularitatea monarhiei a scăzut rapid. Pe 15 august, regele a exilat Parlamentul la Troyes. Opoziția parlamentelor din Paris și din provincie a paralizat guvernul, împiedicând coroana să obțină banii necesari. Regele a cedat, iar în septembrie, a permis Parlamentului să
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
decât un protest legat de salarii. 50 de persoane a fost ucise sau rănite de armata. La 3 mai 1788, Parlamentul a susținut drepturile națiunii, proclamând legile fundamentale ale regatului, susținând că numai Stările Generale au dreptul de vot asupra impozitelor, că francezii nu puteau fi trimiși la închisoare fără judecată și că regele nu putea modifică privilegiile și cutumele provinciilor. Lamoignon a decis să reducă drastic atribuțiile parlamentului. La 8 mai, parlamentele au fost deposedate de dreptul lor de a
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
aveau un vot pentru alegerea deputaților lor. Deputații stării a treia urmau să fie aleși printr-un complicat sistem de alegeri indirecte. Bărbații de peste 25 de ani au votat în adunarea de la nivelul parohiei sau breslei lor dacă au plătit impozitele. Alegeau reprezentanți care alegeau deputați la rândul lor. Electorii celor trei stări au redactat caietele de doleanțe și sugestii de reforma. Starea Întâi cerea că episcopii să nu aibă mai mult de o singură dioceza și să poată deveni episcopi
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
feudale. Burghezia, când le-a întocmit, a preferat să nu includă și cererile populare pe care nu le agrea. Caietele stării a treia cereau întruniri regulate ale Stărilor Generale, pronunțându-se în favoarea libertăților civile și a stărilor provinciale, pentru eliminarea impozitelor fără consimțământ și pentru echitate fiscală, solicitând și votul individual și promovarea după merit. Militau și pentru o economie de piață. Toate erau însă împotriva unei puteri regale absolute și doreau un rege ale cărui atribuții să fie limitate de
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
și promovarea după merit. Militau și pentru o economie de piață. Toate erau însă împotriva unei puteri regale absolute și doreau un rege ale cărui atribuții să fie limitate de o adunare reprezentativă, care să aibă dreptul de a vota impozitele și legile. Există un dezacord major în privința votului individual. Guvernul nu a încercat să influențeze alegerile și nu a avut nici un candidat. Clerul a ales parohi, 51 din 303 deputați fiind episcopi iar majoritatea deputaților nobili proveneau din vechile familii
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
Jurământul din sala Jocului cu mingea, prin care se angajau să nu se despartă până când nu vor crea o constituție. Inițial fiind 90 care au votat contra moțiunii, numai un singur vot a fost contra ulterior. Regele susținea că nici un impozit nu va mai fi impus fără consimțământul reprezentanților națiunii, "les lettres de cachet" vor fi abolite și va fi inițiată libertatea presei. Nu permitea că privilegiile nobilimii și clerului să fie discutate în comun și urmau să fie desființate vămile
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
generală printre țărani, crezând că regele nu le-ar fi cerut să-și formuleze doleanțele în caiete, dacă nu aveau intenția să facă ceva pentru rezolvarea lor. După căderea Bastiliei, au izbucnit răscoale în Normandia și Franche Comte împotriva împotriva impozitelor, dijmei și obligațiilor feudale. Legea și ordinea păreau să se prăbușească oriunde. Pe marile domenii ale bisericii și ale altor proprietari de pământ se aflau depozite de cereale ce au fost adunate că arenzi, drepturi feudale și dijme. În primăvară
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
al privilegiului înnăscut, instaurând o societate bazată pe egalitatea civilă, toți francezii având aceleași drepturi și îndatoriri, având acces la orice profesie (benefic mai ales pentru burghezia care era mult mai bine instruită), un funcție de abilitățile acestora, și plăteau aceleași impozite. Instituțiile că stările provinciale au fost desființate, fiind instituit un sistem administrativ național, uniform, iar pentru mulți, revoluția a marcat sfârșitul sistemului feudal. Decretele din august au favorizat crearea unei constituții. Deputații au decis să stabilească principiile pe care să
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
că o a doua cameră ar fi un mijloc prin care aristocrația și-ar putea recâștiga o parte din puterea pierdută, astfel, în septembrie, Adunarea a votat împotriva ei. S-a decis că puterea legislativă revine Adunării Naționale, că nici un impozit sau un împrumut nu poate fi ridicat fără aprobarea sa, dar că puterea executivă supremă se află exclusiv în mâinile regelui, acesta fiind inviolabil sacru. Regele a refuzat să aprobe decretele Adunării, dar a fost forțat să o facă de
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
care aveau ca scop să funcționeze ca zone în care se formau adunările electorale primare în care își aveau tribunalele judecătorii de pace. Toate subdiviziunile administrative, exceptând cantoanele, erau conduse de consilii alese prin vot. Toți cetățenii activi, care plăteau impozite, echivalând cu trei zile de munca, îi votau pe funcționarii municipali. Cetățenii care nu plăteau impozitele nu aveau drept de vot și erau numiți cetățeni pasivi. Cetățenii activi votau în adunările electorale primare când se desfășurau alegerile generale, dar nu
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
care își aveau tribunalele judecătorii de pace. Toate subdiviziunile administrative, exceptând cantoanele, erau conduse de consilii alese prin vot. Toți cetățenii activi, care plăteau impozite, echivalând cu trei zile de munca, îi votau pe funcționarii municipali. Cetățenii care nu plăteau impozitele nu aveau drept de vot și erau numiți cetățeni pasivi. Cetățenii activi votau în adunările electorale primare când se desfășurau alegerile generale, dar nu puteau deveni funcționari publici decât dacă plăteau impozite echivalent cu 10 zile de munca. Al doilea
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
votau pe funcționarii municipali. Cetățenii care nu plăteau impozitele nu aveau drept de vot și erau numiți cetățeni pasivi. Cetățenii activi votau în adunările electorale primare când se desfășurau alegerile generale, dar nu puteau deveni funcționari publici decât dacă plăteau impozite echivalent cu 10 zile de munca. Al doilea strat de cetățeni activi alegea membrii adunărilor districtuale și departamentele și puteau căpăta funcții la aceste niveluri. Alegeau și deputații în Adunarea Națională. Al treilea strat de cetățeni activi care plăteau un
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
echivalent cu 10 zile de munca. Al doilea strat de cetățeni activi alegea membrii adunărilor districtuale și departamentele și puteau căpăta funcții la aceste niveluri. Alegeau și deputații în Adunarea Națională. Al treilea strat de cetățeni activi care plăteau un impozit direct de un marc "d'argent-echivalent" a 50 de zile de munca, pentru a deveni deputat în Adunarea Națională. De aceea, sistemul electoral era în favoarea celor bogați. Dar 61% din francezi aveau dreptul să participe la o forma de alegeri
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
a estimat că în decursul unui deceniu, un milion de oameni au fost aleși în consilii și au câștigat experiență administrativă. A fost impus un volum uriaș de muncă, mult mai mult decât cereau caietele de doleanțe, stabilind și încasând impozitele directe, păstrând legalitatea și ordinea, ocupându-se de executarea lucrărilor publice și supravegheau întreținerea bisericilor și verificau garda națională. Trebuiau să asigure depunerea jurământului de loialitate pentru clerici, să înregistreze nașterile, căsătoriile și decesele, să rechiziționeze cereale și să-i
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
oponenți ai revoluției. În unele zone catolice, autoritățile nu agreau persecutarea preoților care refuzau să depună jurământul de loialitate, iar comunele rurale nu-și îndeplineau pe deplin datoria, iar în unele consilii, mulți membri erau analfabeți. Au fost încasate puține impozite după colapsul administrației regale în 1789. Adunarea avea nevoie de bani, mai ales după ce a decis ca deținătorii de slujbe venale trebuiau să fie despăgubiți pentru pierderea slujbelor lor. Un nou sistem de impozitare nu a fost stabilit imediat, s-
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
directă și indirectă să funcționeze în continuare până în 1791. Oamenii doreau ca cererile formulate în caiete să fie aplicate, iar după izbucnirea unor violențe în Picardia, guvernul a cedat. "La gabelle" a fost abolită în martie 1790, fiind desființate toate impozitele indirecte nepopulare, exceptând taxele vamale externe. Pentru a procura banii necesari, noul sistem trebuia sa opereze efectiv, iar Adunarea a votat, în noiembrie 1789, punerea proprietăților bisericii la dispoziția națiunii. Pământurile bisericii au fost vândute în beneficiul statului, care asumau
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
O treime din țărani posedau pentru prima oara pământ. Burghezia le-a revândut în loturi mici țăranilor. Numărul țăranilor mici proprietari de pământ a crescut cu un milion până în 1810. Noul sistem financiar a intrat în vigoare în ianuarie 1791. Impozitele indirecte au fost desființate, principalul impozit fiind asupra pământului, înlocuind "la taille" și "la vingtieme". Urma să acopere 75% din totalul veniturilor. 20% urmau să provină dintr-un impozit pe avere, de care oamenii se plângeau că ar fi fost
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
prima oara pământ. Burghezia le-a revândut în loturi mici țăranilor. Numărul țăranilor mici proprietari de pământ a crescut cu un milion până în 1810. Noul sistem financiar a intrat în vigoare în ianuarie 1791. Impozitele indirecte au fost desființate, principalul impozit fiind asupra pământului, înlocuind "la taille" și "la vingtieme". Urma să acopere 75% din totalul veniturilor. 20% urmau să provină dintr-un impozit pe avere, de care oamenii se plângeau că ar fi fost vechea capitație într-o forma nouă
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]