218,930 matches
-
Vieneză în 1897, împreună cu artiștii Gustav Klimt și Koloman Moser. Începând din 1899, el a predat la Kunstgewerbeschule, acum Universitatea de Arte Aplicate din Viena. Ca membru al Secesiunii, Hoffmann a dezvoltat relații puternice cu alți artiști. El a proiectat spațiile interioare în care aveau loc expozițiile Secesiunii și o casă pentru Moser, care a fost construită în perioada 1901-1903. Cu toate acestea, el a părăsit curând Secesiunea în 1905, împreună cu alți artiști din cauza conflictelor cu naturaliștii realiști cauzate de diferențele
Josef Hoffmann () [Corola-website/Science/336247_a_337576]
-
tuturor și aspura tuturor se întinde știința sa." (65:12) Ambiguitatea cu privire la ordonarea spațială a cerurilor, fie ca dimensiuni suprapuse, fie înconjurând pământul asemenea unor orbite este alimentată de interpretările diferite ale versetelor coranice. Corpurile cerești - soarele, luna, stelele - ocupă spațiul intermediar dintre pământ și cele șapte ceruri, fiind situate sub cel mai de jos dintre acestea, în timp ce mișcarea lor pe firmament se produce în jurul orbitelor proprii. Pământul este considerat a fi plat, văzut asemenea unui covor întins de însuși Creatorul
Cosmologia islamică () [Corola-website/Science/336301_a_337630]
-
-i poate da răspunsul. Pentru determinarea apatenenței de stat a mijloacelor aeriene adică mijloc ”amic” sau ”inamic” funcționează următoarele instalații: Emițătorul interogatorului lucrează în impulsuri cu aceeași frecvență de repetiție cu a radarului. Când fasciculul radarului (prin observarea circulară a spațiului aerian) se apropie de mijlocul aerian de zbor care trebuie ”intrebat” se comandă manual emisia interogatorului până ce fasciculul radar a depășit mijlocul aerian. Receptorul instalației de răspuns de la bord primește semnalul și comandă emiterea semnalului de răspuns (după o anumită
NRZ radar () [Corola-website/Science/336299_a_337628]
-
în deceniul 1850-60 decât ""”. Imaginea a fost retipărită în anul 1860 și, prin anii 1870, amplasarea în locuință a unui pom de Crăciun a devenit un obicei comun în Statele Unite ale Americii. În calitate de redactor, Sarah Hale a folosit, de asemenea, spațiul său editorial și influența ei pentru a pleda pentru stabilirea unei sărbători naționale a Zilei Recunoștinței. Hale a prezentat o serie de articole atrăgătoare în revistă, oferind descrieri și rețete de produse alimentare considerate acum „tipice” de Ziua Recunoștinței, cum
Godey's Lady's Book () [Corola-website/Science/336329_a_337658]
-
pentru că era "în căutarea lor". Barrie scrie și ca Tară Nicăieri este aproape de "stelele din calea lactee" și se poate ajunge acolo "întotdeauna la vremea răsăritului". Versiunea lui Walt Disney din 1953, "Peter Pan" prezintă posibilitatea că este situată în spațiu, adăugând "stea" lângă indicațiile lui Peter: "a doua stea, la dreapta, și până dimineață" și de la distanță, aceste stele descriu Țară Nicăieri, din depărtare. Versiunea filmului din 2003 are ecouri ale acestei reprezentări, când copiii familiei Darling zboară prin sistemul
Țara de nicăieri () [Corola-website/Science/336350_a_337679]
-
a părăsit "Burton's Gentleman's Magazine". Inițial, Poe intenționa să-și numească revista "The Penn", deoarece ar fi avut sediul în Philadelphia, Pennsylvania. În ediția din 6 iunie 1840 a ziarului "Saturday Evening Post" din Philadelphia, Poe a cumpărat spațiu publicitar pentru a-și publica prospectul: „PROSPECTUL REVISTEI PENN, jurnal literar lunar ce va fi redactat și publicat în orașul Philadelphia, de Edgar A. Poe”. Mulți așteptau cu nerăbdare apariția revistei, inclusiv jurnalistul originar din Connecticut Jesse Erskine Dow, editor
The Stylus () [Corola-website/Science/336333_a_337662]
-
vest de tronsonul pietonal al bulevardului Ștefan cel Mare și Sfânt, la nord-vest de strada Ion C. Brătianu, la nord-est de strada Agatha Bârsescu, și le est de Palatul Roznovanu. Esplanada cuprinde circa 255 arbori și reprezintă cel mai mare spațiu verde din centrul istoric al orașului. În interiorul parcului se găsesc circa 20 de platani monumentali ("Platanus acerifolia"), dintre care 15 exemplare sunt declarate monumente ale naturii. Flora din parc cuprinde 197 de exemplare de rășinoase (77%), restul fiind foioase. Plantația
Esplanada Teatrului Național din Iași () [Corola-website/Science/336365_a_337694]
-
publicat la 19 ani) în volumul “Literatura Română contemporană I - Promoția 70”- București 1995: “Spontaneitatea și prospețimea feciorelnică, mai mult decât <feminină>”, cu ”un număr mare de investigări lirice în imaginarul propriu adolescenței, străbătut cu ardoare și adorare ca un spațiu endemic, unde materia și-a pierdut concretețea subtilizându-se în densitatea unei umbre, cu ochii întorși spre universul acesta umbros și imploziv, solitar în reverie[...], eul liric trăiește la cei 19 și 22 de ani ai poetei - într-un regim
Ioana Diaconescu () [Corola-website/Science/336353_a_337682]
-
secundă, de „trăire în vis”, pe care însuși o mărturisea ca fiindu-i proprie” . În cele trei episoade, Enescu evocă amintirea casei sale părintești din satul natal. Deseori, în "Amintiri" întâlnim imaginea casei sale, care deși departe în timp și spațiu de autor, a rămas ca o imagine veșnică în sufletul său. În muzică, amintirea casei este evocată printr-o melodie cu intonații de cântec vechi, atribuită viorilor, flautului și oboiului, într-o manieră liniștită și domoală. Prima măsură a melodiei
Suita Săteasca, op. 27 (Enescu) () [Corola-website/Science/336368_a_337697]
-
Linia de demarcație în Transilvania în intervalul 1918-1919 a reprezentat o prelungirea geografică în spațiul transilvan a liniei convenționale cu rol de delimitare a zonei de contact dintre trupele Antantei victorioase și cele ale Ungariei învinse - ca stat succesor al Imperiului Austro-Ungar. Această linie a avut un scop strict militar de separare geografică provizorie, urmând
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
360 de bombardiere și 72 de avioane de atac la sol. După primul atac, urma un al doilea val de bombardament, care urma să folosească inclusiv bombe incendiare cu [[napalm]]. Americanii se bucurau de o [[superioritate aeriană]] aproape totală în spațiul aerian al Aachenului, în condițiile în care germanii nu dispuneau de suficiente baterii de artilerie antiaeriană, iar sprijinul pe care îl putea acorda "[[Luftwaffe]]" era foarte limitat. [[File:Aachen.jpg|thumb|right|Hartă sectorului de front de la Aachen]] Artileria grea
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
tromboni și un flaut piccolo. După ce scrie "Rapsodia în Re major", Enescu strânge material pentru "Rapsodia a III-a", însă „citatele folclorice îl stânjeneau în năzuința de a da expresie întregului tumult interior, de a dezvolta ideea muzicală pe vaste spații simfonice.” Această coliziune duce la echilibrarea din care ia naștere "Suita pentru orchestră nr.1 op. 9". Aceasta a fost compusă în anul 1903. Prin această lucrare, Enescu valorifică folclorul după următoarea formulă: „Să te inspiri de la el, dar să
Suita I pentru orchestră, op. 9 - George Enescu () [Corola-website/Science/336383_a_337712]
-
sumarizată aduce tema a doua în Sol bemol major. Coda se prezintă în dimensiune extinsă cu un grad mare de instabilitate tonală. „Finalul Suitei trebuie gândit aproape cosmic, amestecul său de dramă, energie și bucurii se cuvine proiectat într-un spațiu sonor uriaș. El reprezintă, dacă vrem, strigătul lumii întregi zvârcolindu-se în vâltoarea pasiunilor, așa cum îl auzea un tânăr de 21 de ani.” Pe parcursul timpului Suita a fost expusă în numeroase execuții sub bagheta multor dirijori consacrați ca Gustav Mahler
Suita I pentru orchestră, op. 9 - George Enescu () [Corola-website/Science/336383_a_337712]
-
de stat numită ”V.I. Lenin”, predecesorul actualului Institut de Cercetări pentru Inginerie Radio din Nijnâi Novgorod (NNIIRT). Echipa care a realizat proiectul a fost distinsă cu ”Premiul Lenin” de către Uniunea Sovietică în anul 1960. Radarul a fost destinat pentru controlul spațiului aerian, descoperirea, determinarea coordonatelor (azimut, distanță), a vitezei și traiectoriei de zbor a țintelor aeriene la distanțe și înălțimi mari, cu o înaltă posibilitate de separare, în condițiile unor intense acțiuni de război radioelectronic. Un total de 731 de radare
P-14 (radar) () [Corola-website/Science/336545_a_337874]
-
mică decât nava. Două uși asigură accesul spre altarul pentagonal, cu trei ferestre. Șarpanta este într-un singur corp pe toată biserica, cu înveliș de șiță. Pe peretele de S în exterior, este aplicat un apărător învelit cu șiță, cu spațiu gol pentru ferestre și o inscripție gravată în zid. Turnul de deasupra pronaosului este mic, de secțiune octogonală, fără balcon și are două ferestre. Fundația este de piatră și mortar, var, nisip, cu piatră aparentă. Zidul portant din bârne de
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Moisei () [Corola-website/Science/336576_a_337905]
-
formațiunilor radiotehnice și în punctele de comandă ale formațiunilor de artilerie și rachete antiaeriene ale eșaloanelor operative și tactice din Ap.A.A. Pe tot timpul exploatării au fost lansate următoarele modernizări: Radarul P-15 a fost destinat pentru cercetarea spațiului aerian, descoperirea și urmărirea mijloacelor aeriene care evoluează până la 6.000 m, în limitele zonei de cercetare, determinarea apartenenței de stat și transmiterea coordonatelor acestora (distanță și azimut) beneficiarilor informațiilor despre situația aeriană. Radarul P-15 folosește ca emițător un
P-15 (radar) () [Corola-website/Science/336594_a_337923]
-
în înzestrarea Armatei Sovietice. În Rusia ultima livrare de radare P-18 a fost realizată în anul 2007. În prezent Rusia produce radare în gama de unde metrice încadrate în familia ”Nebo”. Radarul P-18 este destinat pentru observarea permanentă a spațiului aerian, urmărirea mijloacelor aeriene, înclusiv a celor realizate cu tehnologia ”Stealth”, în limitele zonei de cercetare, determinarea apartenenței de stat și transmiterea coordonatelor (distanță, azimut) beneficiarilor de informații despre situația aeriană. Modernizare: Între anii 2005 și 2013 a fost elaborat
P-18 (radar) () [Corola-website/Science/336590_a_337919]
-
primordiale. Mesajul ideatic din pânzele „marine" și „arhaice" relevă gândirea analitică și viziunea cosmogonică a autoarei asupra lumii, ceea ce se reflectă fericit și în demersul său teoretic referitor la studiul picturii naționale". „Eleonora Barbas, depildă, trece din concretul motivului în spațiul unei personale metafizici unde toposul are substanța idealității. Tușa fermă, onctuoasă conferă culorii rolul principal alături de tensiunea implicării emoționale. Aluziile la fervoarea de tip Van Gogh semnifică forța imaginativă și pasiune.” 1. Ciobanu C., Sinteza teoriei și practicii în creația
Eleonora Brigalda (Barbas) () [Corola-website/Science/336643_a_337972]
-
pentru viitorul curs al războiului. Pe 5 septembrie, Maunoury a atacat flancul drept (vestic) al lui Kluck, marcând începutul Primei Bătălii de pe Marna. Kluck a parat atacul cu ajutorul a două corpuri de armată împrumutate pe care le-a plasat în spațiul dintre Armata I-a și Armata a II-a. Un atac surpriză lansat pe 8 septembrie de Armata a V-a Franceză a generalului Franchet D ' Esperey (care-l înlocuise pe Lanrezac) împotriva Armatei a II-a a lui Bülow
Alexander von Kluck () [Corola-website/Science/336642_a_337971]
-
unei roți dințate cu 720 de dinți și care putea fi rotită cu o viteză variabilă, ajungând până la sute de rotații pe secundă. (Figura 1) Fizeau a ajustat viteza de rotație a roții dințate, până când lumina care trecea printr-un spațiu dintre dinți era, la întoarcerea după reflecția din oglindă, complet eclipsată de dintele adiacent. Rotind mecanismul la viteze de 3, 5 și 7 ori mai mari ca această viteză de bază a dus tot la eclipsarea completă a luminii reflectate
Aparatul Fizeau–Foucault () [Corola-website/Science/336647_a_337976]
-
și erau la acea dată unele dintre cele mai moderne din județul Bacău. În proiect erau prevăzute o gară din beton armat, de proporții mari pentru a face față populației unui nou oraș industrial, cu săli de așteptare spațioase și spații comerciale. În anul 1974 s-a realizat electrificarea liniei Adjud-Palanca, iar în 1980 s-a dublat linia M 501 până la Onești pentru a deservi Platforma Petrochimică pe o linie separată. Traficul de persoane din gara Onești este reprezentat de un
Gara Onești () [Corola-website/Science/336653_a_337982]
-
cum ecuațiile lui Lorentz ar putea fi obținute ca urmare a două postulate logice și foarte simple. Einstein a recunoscut că conceptul de eter în staționare nu are loc în relativitatea restrânsă, și că transformările Lorentz se referă la natura spațiului și timpului. Împreună cu , , și cu aberația luminii, experimentul Fizeau a fost unul dintre principalele rezultate experimentale care au modelat teoria lui Einstein despre relativitate. relata unele conversații cu Einstein, în care Einstein sublinia importanța experimentului Fizeau: Max von Laue (1907
Experimentul Fizeau () [Corola-website/Science/336665_a_337994]
-
și formate din oscilații continui de mică putere în blocurile sistemului de emisie trec prin comutatorul ”emisie-recepție” situat în circulatorul cu ferită, prin traiectul de fider la elementul radiant al canalului de radiolocație și prin antena direcțională sunt radiate în spațiu. Semnalul celei de a doua frecvențe intermediare, a primului și a celui de al doilea canal, trec mai departe în blocul amplificatoarelor de fecvență intermediară și detectoarelor. De la ieșirea blocului detectoarelor semnalele video se aplică la aparatura de protecție la
P-40 (radar) () [Corola-website/Science/336670_a_337999]
-
simbolic transmis, precum și moralitatea evanghelică afișată. În tablourile pe care artistul le-a făcut, el a înfățișat viața cotidiană a țăranilor, a pescarilor, a tinerilor, a copiilor și a femeilor tinere și a bătrânilor. Personajele sale au fost încadrate în spații de interior, în natură, în spații urbane, toate având reprezentate elementele de detaliu în mod realist. Ca personaj principal, l-a pictat adesea pe Isus vizitând oamenii simpli din clasa muncitoare sau din familiile sărace de țărani. În mod similar
Fritz von Uhde () [Corola-website/Science/336699_a_338028]
-
În tablourile pe care artistul le-a făcut, el a înfățișat viața cotidiană a țăranilor, a pescarilor, a tinerilor, a copiilor și a femeilor tinere și a bătrânilor. Personajele sale au fost încadrate în spații de interior, în natură, în spații urbane, toate având reprezentate elementele de detaliu în mod realist. Ca personaj principal, l-a pictat adesea pe Isus vizitând oamenii simpli din clasa muncitoare sau din familiile sărace de țărani. În mod similar pictorului Adolf Hölzel sau Ludwig Dill
Fritz von Uhde () [Corola-website/Science/336699_a_338028]