23,141 matches
-
mai face degetul dumitale? Bine. Mi-l vor amputa. Așa desen, da! Oarecum simetric pare și dialogul de prin anii șaptezeci între sculptorul Constantin Popovici, care ne-a părăsit de curînd, și Agata Bacovia, soția poetului. Deși, aici, totul se consumă parcă într-un registru tragic. Avînd în vedere, desigur, destinul tristului poet, și, de ce nu, al sculptorului însuși. Bacăul este îmbogățit spiritual cu una din cele mai originale statui reprezentîndu-l pe Bacovia: silueta copleșită de geniu și tristețe, aplecată sub
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ale sfîrșitului. Un nou puseu centrist. La etajele 3-4 ale Oficiului Național (totuși) de Expoziții, o amplă desfășurare de forțe: "Experiment-Interferențe și prospecțiuni în arta românească, anii '60-'90". Ambițioasa desfășurare se face a nu ști că artă importantă se consumă și în marile centre ale provinciei. Cel puțin, noua serie editorială "Poeții orașului București" are franchețe nedisimulată. Dar, vai, resentimentul meu de-acum ce e, la rîndu-i, decît puseu provincial? Ce înseamnă (chiar dacă ești născut aici) să trăiești, o viață
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
meșter de mai tîrziu, în rest, mobilă din celălalt veac, mirosind a smirnă. A intrat lent într-un fel de comă care a durat cîteva săptămîni. Avea inima tare. Cînd a murit, n-a explodat blocul. Trecerea "dincolo" s-a consumat în liniște, firesc, în firea lucrurilor. Fără opoziția ei. Cele două pisici continuă să se lingă una pe alta. Mă topesc după băieții care poartă cozoroc la spate. Iar cînd îi văd cu el pe-o ureche, ce mai, comă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
spre Teatru. Să scap de scîrboșenia asta. La colț, mă ajung. Hei! zice bruta șoptit, o țigară, please! Dintr-un salt sînt în Parcul Teatrului. Teatrul! Să-l ocolesc? Nu. Intru. Ce inspirat! Ce desprindere! Aici, pe bătrîna scenă, se consumă, în lumina de torță a Renașterii, drama celor mai puri și mai tragici îndrăgostiți ai lumii. A, deci ăsta-i baletul promis de brunul meu elf al dansului. Să mă liniștesc, să văd, să aud! Plutirea celor doi deasupra tuturor
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
la fel de vicioasă, în preocupările ei, ca și bărbații din clarobscurul clan. Femeie care, ghicind natura curată a insului curtat de masculi, îl convertește, are perspicacitatea de a-l (re)aduce la normalitate. Și, de data aceasta, chiar vedem cum se consumă faptele, vedem ce delicii firești poate procura o legătură care se revelă nu doar la pat, ci și în... anima celor doi parteneri. Dacă e să urmărim pînă la capăt povața finuță a poveștii, atunci putem conchide că homosexualitatea a
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
expoziției mele de pictură, la Galeria Orizont. Celor cărora n-am reușit să le perturb busola rațiunii cu această informație eclatantă, le mai servesc una: vernisajul acesta (care, iertată-mi fie mărturisirea, e unul deosebit pentru mine) trebuia să se consume, așa cum se preciza în invitațiile tipărite și parte din ele deja expediate de serviciul specializat al Uniunii Artiștilor Plastici din Capitală, trebuia deci să se consume cu o zi înainte, adică miercuri. Dar am fost sunat ieri de la Uniune că
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
acesta (care, iertată-mi fie mărturisirea, e unul deosebit pentru mine) trebuia să se consume, așa cum se preciza în invitațiile tipărite și parte din ele deja expediate de serviciul specializat al Uniunii Artiștilor Plastici din Capitală, trebuia deci să se consume cu o zi înainte, adică miercuri. Dar am fost sunat ieri de la Uniune că tot miercuri, la ora vernisajului meu, va avea loc alt vernisaj. În clădirea Parlamentului. În prezența... Papei! Vă dați seama! În acord cu serviciul Uniunii, am
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
lui Pleșu adresată, într-o noapte, unui condeier perpetuu-justițiar, este endemic "tristă", spune, invariabil, nu. Un nu răspicat. Nostalgic-proletar. Prind, în ultima secundă, la Palat, Retrospectiva Țuculescu. Dar nu în încăperile fostului Muzeu național (în care, de altfel, s-au consumat momentele fierbinți ale tronului României), încăperi ciuruite în același decembrie telegenic, ci în față, în incintele dinspre Piață. Ale căror ferestre, într-o seară lugubră, îmi amintesc, erau spăimos luminate: se desfășura acolo vizita nu știu cărui buzat african, congener întru dictatură
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
vai... scena în aer liber, pe care evoluau, vezi doamne, formațiunile amatorilor din fabrici și de pe ogoare, prezentate de golănică ăla șmecher, activistul cultural, după ce, în prealabil, băgase spaimă în stațiune, cu chemările lui (obligatorii) la educativele reprezentații. (Asta se consuma în acel comunism sîngeros și primitiv; nu apăruse încă momentul, oricum destins, al obținerii, de către uniunile de creație, a celor cîtorva vilișoare.) Scena în aer liber? Scena lumii sinistre. E și ea, uite, o jalnică magazie de sticle și lăzi
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
altul cu implicații naționale. Ce șansă! Ies, o clipă, din expoziția mea de la Orizont și intru în mulțimea de pe trotuarul marelui bulevard: trec împreună, în aceeași nostim-selenară mașină, Papa și Patriarhul. Exult, alături de semeni, văzînd ce spectacol în premieră se consumă sub ochii noștri (ce-i drept, acomodați de-acum cu șocurile de după prăbușirea comunismului). Și asta în timp ce, cvasilatent, disputele în legătură cu ortodoxismul nostru nu duc lipsă de argumente pro și contra. Recent, cineva remarcă ritos și numai aparent provocator că totalitarismul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
al strălucitorului edificiu. A propos de Paris. În amurg, ieșind în fascinanta flanare pe străzi, regăseam, de fiecare dată, pe treptele unei străvechi și superbe fîntîni ornamentale, același tandem de cloșarzi, făcîndu-și monetarul zilei. Nedezmințit consistent. Număratul banilor cerșiți se consuma într-o bunădispoziție debordantă. Doar în pînzele spaniolilor Murillo și Ribera mai văzusem așa ceva: amestec de sordid și de veselă demență. O singură dată am urmărit scena în care cei doi erau politicos (mde, politețe franțuzească!) îndemnați să-și părăsească
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ling cu voluptate rănile. Prefer paradigma tînărului Felix Aftene. Seriozitatea excepționalului său demers pictural cunoaște, mai de fiecare dată, un apogeu glumeț și exuberant: în propriul vernisaj, travestit în enigmatica Mona Lisa, rămîne cîteva ore... înrămat, în timp ce invitații săi își consumă, relaxați, șampania și pișcoturile. Ascultînd, mai alaltăieri (cu ce efort!), placa iliesciană cu diviziunea muncii, bla-bla. bla-bla, și cu alte asemenea poncife marxiste, ingurgitate nemestecat în junețea răsăriteană, constați cîtă inadecvare opacizează această minte în perspectiva iminentei "civilizații digitale". Cîtă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
nu am încercat cît de cît a-l preveni. Atît cît ne-ar fi stat în putere. Istoria noastră e saturată de astfel de momente ratate prin indolență. Aducînd lucrurile spre matca acestor ultime zile, să observăm că dramele periodice, consumate în confruntarea cu natura, par să reproducă, la scară mică, istoria mare. În sensul aceleiași implacabile indolențe. Deopotrivă a structurilor instituționale, dar și a indivizilor/micilor colectivități. Sîntem parcă blestemați, așa cum nu putem, nu avem înțelepciunea de a ne despărți
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
fi de corelat. Aflîndu-mă, deci, în miez de noapte în mijlocul puhoaielor exaltate, nu mi-am putut reprima tentația de a relaționa ce se întîmpla pe străzile Iașilor, pe străzile tuturor marilor orașe ale țării, cu scrutinul care deja s-a consumat, cu cel care se va consuma în toamnă, pe cale, amîndouă, să așeze iar țara într-o matcă extrem de periculoasă. Cu voluptatea constatării, făceam, din cînd în cînd, stînga-mprejur și mergeam contra impresionantului puhoi. Să-l văd, cu alte cuvinte, din
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
miez de noapte în mijlocul puhoaielor exaltate, nu mi-am putut reprima tentația de a relaționa ce se întîmpla pe străzile Iașilor, pe străzile tuturor marilor orașe ale țării, cu scrutinul care deja s-a consumat, cu cel care se va consuma în toamnă, pe cale, amîndouă, să așeze iar țara într-o matcă extrem de periculoasă. Cu voluptatea constatării, făceam, din cînd în cînd, stînga-mprejur și mergeam contra impresionantului puhoi. Să-l văd, cu alte cuvinte, din față. Ei bine, o senzație de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
concretă acum impunea o singură și sigură constatare: iată de ce existăm aici de două milenii. Și de ce nu sînt semne că nu am mai putea exista încă tot pe-atît! Nota dominantă: tinerețea! O generație atît de reușită biologic, chiar dacă se consuma în acel ceas al nopții într-un gest la urma urmei nesemnificativ din unghiul dăinuirii noastre, unul doar de veselă, de exhibiționistă paradă, nu are cum să rateze, în plan general, și reușita spiritual-morală. Ar fi de neiertat s-o
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
sorții reușitei sînt mai siguri. Temeiurile imanentei naturi umane. Nu știu cum or fi percepînd americanii propensiunea unui Bush-fiul spre Casa Albă, dar nouă, de la distanța tragicelor noastre experiențe totalitare, eventuala izbîndă a primogenitului ne sună bizar, mai cu seamă că se consumă pe un continent de la care am așteptat (și așteptăm) tradițional, aproape mitic, doar mesaje autentic democrate. Numai monarhia are dreptul (divin) de a-și perpetua familial existența. Și vedem cu toții ce performanțe de civilizație cunosc statele care, neabătut, decid regalitatea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
jurnal. Numai și cu rost rememorativ, ce stenică efigie! Anulînd impostura intruselor de joasă extracție comunistă. Și reamintindu-ne originea noastră nobilă. Foaierul Teatrului Național. Spațiul în care poți lua pulsul civilizației locale. În postura ei demonstrativ-mondenă. Tînăra pereche își consumă antractul în traversarea calmă și ușor emoționată a mochetelor. Ea, înaltă, distinsă biologic, își etalează fără emfază farmecul frust, pășind ușor cabrat și conversînd minim. Cu partenerul care-și temperează cu grijă alura sportivă. Ce-și vorbesc? Să nu ne
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
putea, în sfîrșit, primi pe manierat-suferindul Benjamin doar pentru cîteva minute de... conversație. La suedezul Strindberg, suferința se înfășura în vălurile unei psihoze nordice, tiranica și trufașa sa iubită, actrița, acaparîndu-i total insomniile și obligîndu-l pe genialul dramaturg să-și consume gelozia nocturnă în metodice și devastatoare acte autosatisfăcute. Ușa barului e dată de perete și prin ea e catapultat un fel de fante de Frumoasa. N-apucă bine să se ridice de pe asfalt, să-și scuture nădragii, cînd partenera lui
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
elegant și gol, cineva. Cine? Eee, nu se poate! zic. Ba se poate! zice solitarul. Și mă așez. (Biobliografie obligatorie. Compozitor cețos-eclectic și grafoman al improprietăților, din anturajul Săptămînii, omul meu a rămas ancorat la același cheu vadimist și se consumă, și după '89, în nemodificate găunoșenii radiofonice și gazetărești.) Ghinion. Numai o companie ca asta nu mi-aș fi dorit acum. De altfel, își și dă drumu'. Turuie întruna în stilul indigest al tribunului său. Urmărind, peste capul meu, imagini
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mai multă sau mai puțină spontaneitate, ce se petrece, oră de oră, în viața cîte unei familii oarecare. Pe rînd, aleatoriu (oare?), o familie din milioanele continentului american se supune unei radiografieri permanente, zi și noapte, în care viața se consumă, firesc (un firesc filmat!), în datele ei cele mai anodine. Protagoniștii devin astfel eroi de-o zi ai planetei. Ce,-i puțin lucru? În care din noi nu stă pitită această devoratoare dorință de a fi... văzut? Mistuitorul ambîț e
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
viață de datul în spectacol?) Ne mirăm foarte cum de un Big Brother de peste Ocean n-a îmbrăcat încă haina de împrumut a românașului atît de talentat în astfel de imitațiuni. Deocamdată, surplusul hormonal al teleaștilor și telespectatorilor noștri se consumă în inevitabilele Surprize, surprize. Peste v'un an, poate... Numai exhibiționistul de geniu Picasso putea suporta aparatul de filmat în timp ce picta. Secolele de vitală claustrare în intimitatea atelierului păreau, în ochii impudicului modern, întruchiparea însăși a desuetudinii. Imediat după terminarea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cu inserții de un realism savuros și perspicace în natura ființei românești, pune în lumină, din perspectiva acestei prințese franceze de viță muntenească, siluetele realmente frumoase ale țărăncilor și țăranilor de la noi, atît de simpatetic gelozite de cea care își consuma existența în saloanele de prim rang ale Europei și se bucura de compania spiritelor prime ale începutului de secol. E un model încîntător felul în care Martha, din statutul ei privilegiat (bogăție și inteligență), a rîvnit cu autentică sinceritate și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
găsirii cu orice preț a vinovatului neapărat în celălalt, în ceilalți, în sistem, nu e același lucru cu America însăși. Corect? 26 octombrie Trucuri și extaz. E (și freudian) analizabilă contaminarea lui Călinescu întru agramatisme, în timpul întrevederii ce s-a consumat (stresant doar pentru scriitor) între acesta și Ghiță Dej, în 1960. Eruditul obținuse (prin ce minune!) întrevederea cu rudimentarul ștab la putere, pentru a-i prezenta "probleme" ale muncii literare în ansamblu și în particularul ce-l privea. Dincolo de inducerea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
stradă, în bistrouri, în foaierele teatrului, în expoziții. Juxtapunînd, contrapunînd astfel generația crudă, străină de canoanele comunismului, marelui segment de populație, mai ales cea de vîrsta a treia, marcat, se pare, pentru totdeauna, de... binefacerile colectivismului în care și-a consumat, în cea mai mare parte a existenței, energia. Ce dezamăgire! Cîtă vinovată autoamăgire în perceperea mentalității tinerilor care atît de antrenant ne înconjoară, ne depășesc în buestru pe trotuar, ne replică trufaș-biologic în foaiere, ne privesc nostim-persiflant printre tablouri. Nu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]