24,150 matches
-
puțină. Zăcînd pe o pajiște de lîngă un rîu, priveam cum cerul se schimba odată cu lăsarea nopții, visînd la iubirile trecute sau descoperind În fiecare nor imaginile ispititoare ale mîncării obișnuite. Făcînd drum Întors spre secția de poliție pentru a dormi cîteva ore, am luat-o pe o scurtătură și ne-am rătăcit. Am tăiat-o peste cîmpii și peste garduri, ajungînd În cele din urmă să ne tragem răsuflarea pe peluza unei case. Deja trecuserăm peste un zid de piatră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
iluminare a străzilor, caracteristică pentru Întregul lanț muntos peruvian, atinsese aici nivelul maxim; becurile emit o licărire slabă, de culoare portocalie, ce strălucește prin Întreaga noapte. Un domn al cărui hobby era să colecționeze prieteni străini ne-a invitat să dormim la el acasă, iar a doua zi ne-a găsit un camion ce se Îndrepta spre nord, așa că nu am putut vizita decît una sau două din cele 33 de biserici din oraș. Ne-am luat la revedere de la bunul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
noaptea, am ajuns Într-un sat numit La Merced. Era așezat Într-o zonă tropicală joasă și avea aspectul tipic oricărui sat din junglă. Un alt suflet milostiv ne-a oferit o masă copioasă și un pat În care să dormim. Porțiile de mîncare au apărut În ultimul moment, căci, cînd omul a venit să vadă dacă eram În regulă, nu am mai avut timp să ascundem cojile portocalelor pe care le culeseserăm dintr-un copac pentru a Încerca să ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
mai era lumină afară. Deși ne aflam În timpul zilei, frigul era intens. Înfășurat În pătura mea de călătorie, holbîndu-mă la priveliștea ce se Întindea de fiecare parte, bolboroseam tot felul de versuri, legănat de torsul camionului. În acea noapte am dormit la marginea orașului, iar În ziua următoare am ajuns devreme În Lima. LA CIUDAD DE LOS VIRREYES Orașul viceregilor Ne aflam la capătul uneia dintre cele mai importante părți din călătoria noastră, fără nici un cent și fără șanse prea mari
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
iar după-amiaza l-am vizitat pe doctorul Hugo Pesce, expertul În lepră, care ne-a primit cu extrem de multă amabilitate pentru o persoană aflată la conducerea unei instituții medicale atît de respectate. Ne-a asigurat un loc În care să dormim În spitalul de leproși și, În noaptea aceea, ne-a invitat să luăm masa la el acasă. S-a dovedit a fi un om căruia Îi plăcea enorm să stea la povești. Era foarte tîrziu cînd ne-am dus să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
plătit masa și, pentru a ne lua rămas-bun, am băut patru sticle de vin, lucru care l-a făcut să devină sentimental și să ne promită dragostea lui veșnică. Apoi ne-a plătit o cameră de hotel În care să dormim. Primul lucru pe care trebuia să-l facem era să vedem cum aveam să ajungem În Iquitos, așa că ne-am concentrat asupra acestei chestiuni. Prima persoană la care am apelat a fost primarul, pe nume Cohen; auziserăm multe despre el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
și-au făcut apariția În hoarde, pentru a dovedi adevărul tangibil despre existența lor, atacîndu-ne În roiuri de-a lungul nopții. Alberto și-a acoperit fața cu o bucată de plasă și, Înfășurat În sacul de dormit, a reușit să doarmă cîteva ore, Însă eu am Început să resimt simptomele unui atac de astm, astfel că Între asta și țînțari nu am Închis un ochi pînă dimineață. Noaptea aceea s-a șters din memoria mea, dar Încă Îmi mai amintesc că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
scurs repede, iar noi am rămas tot ancorați; s-a anunțat că plecarea va avea loc În următoarea după-amiază. Încrezători că Încetineala proprietarului putea să Însemne o Întîrziere a plecării, și În nici un caz o plecare Înainte de termenul anunțat, am dormit buștean. După ce am făcut o plimbare am mers pînă la bibliotecă, unde a dat buzna asistentul, extrem de agitat, să ne anunțe că El Cisne avea să ridice ancora la 11.30. Era deja 11.05. Ne-am adunat În grabă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
o revărsare de țînțari ce se luptau pentru carnea noastră aproape virgină. CÎnd am aflat că este posibil să ajungi din Manaos În Venezuela pe rîu, starea noastră psihică s-a Îmbunătățit remarcabil. Următoarea zi a trecut calm și am dormit cît am putut de mult pentru a recupera somnul pierdut din cauza hoardelor de țînțari. În acea noapte, În jurul orei 1, am fost trezit la doar cîteva secunde după ce adormisem și mi s-a spus că ajunseserăm În San Pablo. Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
acute de stomac, care mai tîrziu s-a localizat În fosa iliacă dreaptă; eram prea epuizat ca să mă preocup și de durerile ciudate ale altuia, așa că l-am sfătuit să se resemneze, m-am Întors pe partea cealaltă și am dormit pînă a doua zi. Luni, ziua În care se distribuie medicamentele În complex. Alberto, Îngrijit de scumpa lui măicuță Margareta, primea cu religiozitate penicilină, din patru În patru ore. Dr. Bresciani mi-a spus că aștepta să ajungă o plută
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
dus pînă În mijlocul rîului și, de acolo, ne-au lăsat să ne purtăm singuri de grijă. LA KONTIKITA SE REVELA Ieșirea În lume a micuței Kontiki Doar doi sau trei țînțari nu au cum să-mi Înfrîngă dorința de a dormi, iar În cîteva minute somnul a Învins. Însă triumful meu a fost zadarnic, deoarece vocea lui Alberto m-a trezit din delicioasa uitare În care căzusem. Pe malul stîng al rîului se vedeau luminile estompate ale unui mic orășel care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
drumul cel bun, ne-am rotit În semicerc și am luat-o Înapoi Înspre inima torentului. Priveam cu disperare crescîndă cum luminile alunecau În depărtare. Epuizați, ne-am decis că am putea, măcar, să cîștigăm lupta cu țînțarii și să dormim În pace pînă la răsăritul soarelui, urmînd să hotărîm apoi ce era de făcut. Perspectivele nu erau deosebit de Îmbietoare. Dacă urmam mai departe cursul rîului, ar fi trebuit să mergem tocmai pînă la Manaos, ceea ce Însemna un drum foarte lung
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
malul drept al rîului și aștepta calmă În dreptul unui mic ponton ce aparținea unei case din apropiere. M-am hotărît să amîn examinarea situației pînă mai tîrziu, fiindcă țînțarii Încă ne dădeau tîrcoale, Înfometați, și chiar Își savurau festinul. Alberto dormea adînc, așa că m-am gîndit să mă alătur lui. M-a cuprins o oboseală morbidă, o epuizare agitată. Nu mă simțeam În stare să iau vreo decizie, m-am agățat doar de gîndul că, indiferent cît de mult s-ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
bună care se găsea acolo. La 11 seara am pornit spre nord, lăsînd asfaltul În urmă. Într-un loc unde erau deja Înghesuiți trei oameni, au mai Îndesat Încă patru, printre care și noi, așa că nu aveam nici o șansă să dormim. Pe deasupra, am pierdut o oră cu o pană de cauciuc, iar astmul mă sîcÎia În continuare. Pe măsură ce urcam anevoios către vîrf, vegetația a Început să se Împuțineze, cu toate că prin văi se vedeau același fel de culturi ca și În Columbia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
cel mai Înalt din Anzii Venezuelei, atingînd 4 108 metri deasupra nivelului mării. Eu mi-am luat ultimele două pastile, cu ajutorul cărora am reușit să trec cu bine de noaptea respectivă. În zori, șoferul s-a oprit o oră să doarmă. Condusese timp de două zile fără oprire. Ne așteptam să ajungem În Caracas În noaptea aceea, dar am făcut din nou pană de cauciuc, ceea ce ne-a Întîrziat, ca și cuplarea proastă, care făcea ca bateria să nu se Încarce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
regula, asfaltul era bun și peisajul părea chiar frumos (deja se Întunecase). CÎnd am ajuns la destinație, cerul se lumina. Eram complet epuizat. Am căzut lat Într-un pat pe care l-am Închiriat cu jumătate de bolivar și am dormit buștean, ajutat și de injecția Însemnată de adrenalină pe care mi-a făcut-o Alberto. ESTE EXTRAÑO SIGLO VEINTE Acest ciudat secol XX Partea cea mai urîtă a atacului meu de astm a trecut, iar acum mă simt aproape bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
fragmente ce ar putea inspira contemplația și rugăciunea noastră, acum la final, am ales doar câteva, ca pe niște epitafuri eterne și ca pe o floare ce aș dori să o depun, metaforic și de departe, pe mormintele unde acum dorm tăcuți și în pace: Bătaia bronzului de miez de noapte/mă-ntreabă cu misterioase șoapte,/de-s pregătit la cele ce-au să vină.../ Mă-nvață cum să umblu în lumină/acei ce-au mers în veșnica vecie.( Ep. Ioan
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
ocupă de editarea lucrării de față, vă ofer spre amintirea confraților noștri o carte eveniment în anul acesta jubiliar al Provinciei (120 de ani de la înființarea canonică și 25 de ani de la reorganizare). Nădăjduiesc și sunt convins că frații ce dorm deja în pacea Domnului ne sunt mai aproape acum decât înainte, căci ne-au iubit și ne iubesc, și-au dat viața întru credință și speranță, iar dragostea lor a fost mai puternică decât moartea. Fr. Iosif Diac Fericiți cei
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
n-am mai simțit nimic. Însă a doua zi, dus fiind la baie cu un alt deținut, acesta a rămas uimit de mine declarându-mi că tot spatele meu era vânăt, înnegrit de atâtea lovituri. În timpul nopților mă obligau să dorm cu fața la intervalul dintre paturi pentru ca prin vizeta ușii de la celulă cu o lanternă puternică să reflecteze asupra feței mele ca să mă tulbure și noaptea în somn. Mai mult de 6 luni m-au lăsat singur în celulă. Introduceau castronul cu
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
crucilor. La urmă eu le-am spus: „ - A mai rămas o cruce” „ - Unde?” „ - Pe ușă”. Atunci a zgâriat urât de tot vopseaua de pe ușa metalică. Altă dată la un atare control i s-a părut subofițerului că salteaua pe care dormeam e deranjată și mai umflată. Securistul m-a întrebat: „ - Banditule, ce-ai ascuns acolo? „ - Un tun”- i-am răspuns. La proces unul din martori m-a acuzat că l-am îndemnat să fure trenul de pe șină. Judecătorul mă întrebă: „ - E
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
chiar lângă nevinovatul sexagenar. Nu după multe zile i s-a tăiat sfidătoarea și condamnabila barbă. Și de multe ori era apostrofat de comandantul închisorii cu cuvintele: „Și tu ai avut barbă!” După sosire, o bucată de vreme, trebuia să doarmă pe cimentul gol al celulei. Un coleg avea o șubă de lână, care încă nu fusese pusă la magazie. Punea șuba aceasta pe ciment și își mai proteja coastele de răceală și reumatism. Providența După câteva luni a fost judecat
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
ne-au admis să ne regrupăm câțiva teologi pe lângă parohia noastră franciscană din Adjudeni, jud. Neamț, unde era Pr. Anton Tălmăcel, OFMConv. care ne-a primit cu multă bunăvoință și dragoste să luăm masa la parohie, iar ca locuință și dormit să stăm la casa unei surori a colegului nostru Iosif Simon, unde am învățat în particular studiile teologice până în anul 1949, când am fost trimiși acasă, pentru că eram urmăriți de securitatea comunistă. După ce ne-am risipit pe la casele părinților noștri
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
la Bazilica Sf. Fecioare Maria de la grotă unde a avut loc ceremonia binecuvântării bolnavilor cu Preasfântul Sacrament, după care am revenit în camping, unde ni s-a servit masa de seară, după care cu toții am plecat la dormitoare unde am dormit buștean, căci eram foarte obosiți. Luni, 20 aprilie. A doua zi a Paștelui catolic Potrivit programului stabilit pentru această zi, în jurul orei 9 ne-am deplasat la capela aflată în incinta clădirii de la “Association Hôpitalière Générale” din Lourdes, unde, la
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
găsit în biserică o coajă de pâine și cinci nuci, le-a mâncat și și-a mai revenit. Cineva i-a adus un lighean cu apă și două săptămâni nu i-a schimbat-o. Era ceva dureros! La început a dormit numai pe o saltea. Atât de greu era la Kogălniceanu încât ar fi voit să meargă înapoi la pușcărie. De la Iași la Kogălniceanu a călătorit cu trenul escortat de doi milițieni. Călătorii din tren priveau cu compătimire la PS. Sa
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
câtva timp a venit Pr. Iosif Sabău de la Pustiana la mine și mi-a propus să cumpărăm un aparat radio și să i-l ducem Ep. Duma la Kogălniceanu ca să se mai ia ascultând emisiunile ce-l puteau interesa. Am dormit în noaptea aceea în parohie și dimineața, luându-ne rămas bun de la episcop ne-am întors fiecare la datoriile noastre. Deși plecarea la Kogălniceanu a fost făcută cu oarecare discreție, la întoarcerea la arhiepiscopie se știa totul. Cineva din cei
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]