22,363 matches
-
posibilă deoarece tot în structura ființei raționale se află și facultatea care în mod necesar impune principiul prin care poate fi gândit acest raport, anume principiul finalității. Este vorba, așa cum am constatat deja, despre o instanță regulativă a facultății de judecare. "La baza posibilității produsului natural trebuie să stea o idee. Dar, deoarece ideea este o unitate absolută a reprezentării, pe când materia este o pluralitate a obiectelor, care nu poate oferi pentru sine o unitate determinată a compusului, scopul naturii trebuie
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
posibilului prin rațiune, întrucât nu este concept al rațiunii (adică Idee). Finalitatea nu ar fi decât "legitatea contingentului", cum spune Philonenko 95, unul dintre interpreții contemporani autorizați ai filosofiei kantiene, comentând o sugestie din Prima Introducere la "Critica facultății de judecare". Această formulă antinomică are șanse recognoscibile doar în planul particularului. Kant afirmă: "Deoarece admitem că omul este scopul creației numai ca ființă morală, avem în primul rând un motiv sau cel puțin condiția principală ca să considerăm că lumea este un
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
succesiune de idei alcătuiește "dovada morală" a existenței lui Dumnezeu. În privința finalității, dovada morală are rolul de a-i confirma structura sa formală. Dacă actul de conceptualizare a Divinității urmează considerării omului ca scop în sine, capabil prin facultatea de judecare să "impună" norma de finalitate naturii, atunci finalitatea fără Intelectul arhitectonic dătător de sens pentru aceasta potrivit structurii conceptului său din filosofia prekantiană își are sensul legat de structura "operațională" a ființei raționale; așadar, structura sa formală este legată de
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
scopuri sau la care ne raportăm din poziția scopului final. Putem detașa două condiții care susțin structura formală a conceptului finalității kantiene: 1) plasarea omului în poziția scopului final al existenței lumii; 2) extinderea finalității (socotită principiu al facultății de judecare reflexive) asupra naturii. Ambele condiții sunt posibile printr-o facultate a ființei raționale, independent de orice conținut determinat: de aici aspectul "formal" al structurii conceptului finalității. Dar, cum s-a precizat, finalitatea nu este o categorie a intelectului și, astfel
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
prin extinderea asupra naturii a legislației finalității practice, dar nu pentru a face din natură "ființă rațională", ci doar pentru a o gândi ca sistem de scopuri, fapt el însuși posibil datorită prezenței în arhitectura ființei raționale a facultății de judecare reflexive al cărei principiu este finalitatea. Orice scop condiționat (natural), inclusiv fericirea, poate fi împlinit numai în măsura în care situația omului este în acord cu scopul necondiționat ca scop al existenței sale proprii. Scopul absolut (necondiționat) al ființei raționale este, cumva, propria
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
a naturii să stea sub ordinea Inteligenței supreme, dar, din perspectiva cunoașterii, o asemenea supoziție nu are rațiune suficientă; iar din unghiul moralității, ea poate fi doar gândită (nu cunoscută). Analogia dintre rațiunea pură ("teoretică" și "practică") și facultatea de judecare reflexivă (schițată mai devreme) ne îngăduie să gândim și "lucrarea" acesteia din urmă ca fiind sub semnul sistematicității, asemenea celei dintâi; altfel spus, și facultatea de judecare reflexivă, prin principiul finalității, exprimă o "idee de sistematicitate" asupra domeniului său de
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
gândită (nu cunoscută). Analogia dintre rațiunea pură ("teoretică" și "practică") și facultatea de judecare reflexivă (schițată mai devreme) ne îngăduie să gândim și "lucrarea" acesteia din urmă ca fiind sub semnul sistematicității, asemenea celei dintâi; altfel spus, și facultatea de judecare reflexivă, prin principiul finalității, exprimă o "idee de sistematicitate" asupra domeniului său de referință.98 Într-un opuscul cu titlul Ideea unei istorii universale în înfățișare cosmopolită, Kant așază omul (istoria) și natura în raporturi care par a nu fi
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
sistematicitate" asupra domeniului său de referință.98 Într-un opuscul cu titlul Ideea unei istorii universale în înfățișare cosmopolită, Kant așază omul (istoria) și natura în raporturi care par a nu fi în acord cu "sentințele" din Critica facultății de judecare. Astfel, "istoria genului uman o putem considera, în întindere mare, ca executare a unui plan ascuns al naturii..."99. Accentul este pus, evident, pe posibilitatea (de a gândi) ca natura să aibă un plan (ceea ce ar corespunde și gândurilor lui
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
legat de o Idee a rațiunii (de o formă a priori a rațiunii). Ideea omului ca scop final al creației trebuie păstrată atunci când gândim structura finalității kantiene, pentru că ea dă sens extinderii asupra naturii a unui principiu al facultății de judecare reflexive și pentru că semnalează, în modul cel mai direct, absența din această structură a ideii acțiunii unei Inteligențe supreme care își realizează scopurile în lume. Structura formală a finalității kantiene (formală, deoarece este posibilă exclusiv pe temeiul unei facultăți a
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
deoarece este posibilă exclusiv pe temeiul unei facultăți a ființei raționale și pe baza unor operații logic-formale ale acesteia), dincolo de orice condiționare din perspectiva cunoașterii, face posibilă o "știință", teleologia, căreia Kant îi dă statutul de critică a facultății de judecare (teleologice). Operațiile logice determinate în structura formală a finalității într-un mod necesar fac posibilă regândirea acesteia ca o schemă în analogie cu schemele imaginației care mijlocesc intelectul în determinarea unui conținut adecvat pentru categoriile sale (schemele în discuție sunt
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
fără a se pierde identitatea de sine a omului; aceasta din urmă este întărită prin reîntemeierea fenomenală și inteligibilă a omului: acesta din urmă este scop final al existenței lumii. Teleologia, ca știință a scopurilor și critică a facultății de judecare (teleologice) construită pe temeiul conceptului finalității, pretinde, tocmai datorită structurii formale a conceptului finalității, o concepție despre om, care nu ia forma unei teorii, ci a unui proiect antropologic. Sensul despecificării "esențiale" a omului (operația a doua) și al respecificării
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
ci prin întregul său mod-de-a-fi. Scop final al existenței lumii fiind, omul depășește și mecanismul naturii (putând să-și propună scopuri) și simpla finalitate a acesteia care, de altfel, este consecința extinderii asupra ei a unui principiu al facultății de judecare reflexive (aparținând omului). Această respecificare a omului are drept consecință, în plan teoretic, construirea teleologiei în forma criticii facultății căreia îi este concept finalitatea: facultatea de judecare. Ca orice critică a unei facultăți a ființei raționale în sistemul kantian, teleologia
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
de altfel, este consecința extinderii asupra ei a unui principiu al facultății de judecare reflexive (aparținând omului). Această respecificare a omului are drept consecință, în plan teoretic, construirea teleologiei în forma criticii facultății căreia îi este concept finalitatea: facultatea de judecare. Ca orice critică a unei facultăți a ființei raționale în sistemul kantian, teleologia nu este posibilă decât în supoziția unei anume viziuni asupra omului ca scop final al creației, o viziune care ia forma proiectului antropologic (acesta constituind forma kantiană
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
conținut poate fi concentrat în două enunțuri, "Omul este ființă cunoscătoare" și "Omul este ființă liberă", enunțuri ce par a fi, prin raportare la primele două Critici, "judecăți analitice", dar care, dată fiind întreaga reconstrucție kantiană din Critica facultății de judecare, trebuie socotite "judecăți sintetice". Nu este însă scopul acestui studiu construirea unei astfel de dovezi. Detaliat gândind cele două enunțuri ca fiind judecăți sintetice -, conținutul proiectului antropologic cuprinde o descriere a omului cu valoare pentru întemeierea teleologiei (a "criticii facultății
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
socotite "judecăți sintetice". Nu este însă scopul acestui studiu construirea unei astfel de dovezi. Detaliat gândind cele două enunțuri ca fiind judecăți sintetice -, conținutul proiectului antropologic cuprinde o descriere a omului cu valoare pentru întemeierea teleologiei (a "criticii facultății de judecare") și, în general, pentru susținerea demersului critic kantian. În Critica facultății de judecare, "locul natural" al conceptului kantian al finalității, întâlnim mai multe sensuri ale acestui concept, toate însă subordonate structurii formale pusă în evidență mai devreme. Aceste sensuri sunt
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
dovezi. Detaliat gândind cele două enunțuri ca fiind judecăți sintetice -, conținutul proiectului antropologic cuprinde o descriere a omului cu valoare pentru întemeierea teleologiei (a "criticii facultății de judecare") și, în general, pentru susținerea demersului critic kantian. În Critica facultății de judecare, "locul natural" al conceptului kantian al finalității, întâlnim mai multe sensuri ale acestui concept, toate însă subordonate structurii formale pusă în evidență mai devreme. Aceste sensuri sunt diferite de cele două ipostaze ale finalității despre care a fost vorba în
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
finalitate fără scop "în măsura în care noi nu situăm într-o voință cauzele acestei forme, dar totuși nu ne putem explica posibilitatea ei, decât derivând-o dintr-o voință"101; finalitatea fără scop este "legitatea liberă a intelectului". În Metodologia facultății de judecare teleologice, 82., Kant diferențiază între finalitatea externă, referitoare la un obiect ce este mijloc în vederea unui scop, și finalitatea internă, referitoare la un obiect a cărui realitate poate să nu fie scop ce devine mijloc pentru alt scop. Iată cum
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
sens al finalității enumerat mai sus semnalează, cel puțin parțial și indirect, recondiționarea semantică dobândită de finalitate prin operația de extindere a ei de la om asupra naturii. Toate însă trebuie raportate la înțelesul fundamental: finalitatea este principiu al facultății de judecare reflexive și o putem gândi numai pornind de la ființa rațională, singura în stare să-și propună scopuri. Comentând semnificația conceptului finalității kantiene, Ernst Cassirer afirmă: "Plan și finalitate sunt concepte care nu descriu natura lucrurilor, ci modul nostru de a
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
numește operațiile logice prin care este posibilă extinderea conceptului finalității de la om la natură. Putem accepta, luând în seamă cele spuse, că finalitatea este un concept necesar în sistemul "critic" kantian. Doar pe temeiul ei este posibilă "critica facultății de judecare teleologice". Și tot pe temeiul ei, discursul "critic" despre om dobândește coerență, căci finalitatea face legătura între conceptele naturii și cel al libertății, între lumea sensibilă și cea inteligibilă, între persoană și personalitate, strânse, amândouă, în unitatea de existență a
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
sale față de determinismul prin cauzalitate, vor fi dezvăluite justificarea sa formală, întemeierea lui "materială", de conținut, și, de asemenea, confirmarea deplină a sa. In filosofia kantiană, finalitatea reprezintă, cum s-a arătat în capitolul anterior, un principiu al facultății de judecare reflexive; ea pune ordine în natură (în cea organică întâi) căci finalitatea, ca o cauzalitate inversă, în care efectul ca scop determină cauza, este legată de ființa organizată ce "se organizează pe sine însăși și care, din acest motiv, poate
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
persona-list-energetic păstrează relieful distinct al existenței umane, ca unitate, în unita-tea universului care cuprinde și "factori" fizici și "factori" psihici și evoluția care diferențiază între aceștia. Aceeași fundare antropologică pare să condiționeze și conceptul finalității al lui Kant. Facultatea de judecare reflexivă aparține omului ca ființă rațională. Aspectul formal al conceptului kantian al finalității constă, cum am stabilit în capitolul anterior, în condițiile logice care îl fac posibil, în operațiile logice prin care conceptul este dat (pentru înțelegere). Între condiții, una
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
însă o construcție metafizică ce conține îndemnuri către cunoașterea științifică, dar, în fond, o "metafizică inductivă" (foarte apropiată de un demers pozitivist). Ea este centrată pe individ pentru că, deși C. Rădulescu-Motru vorbește despre trei implicări sociale ale noțiunii energiei (în judecarea programelor politice, în alegerea unei direcții pentru învățământul public, în programarea diferitelor măsuri pentru întărirea patriotismului), totuși, energia socială consistă în faptul că "fiecare membru al societății are o conștiință clară asupra a ceea ce trebuie el să facă după o
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
și Enciclopedică, București, 1987. KANT, Imm., Întemeierea metafizicii moravurilor, în vol. Critica rațiunii practice, traducere de N. Bagdasar, Editura Științifică, București, 1972. KANT, Imm., Critica rațiunii practice, traducere de N. Bagdasar, Editura Științifică, București, 1972. KANT, Imm., Critica facultății de judecare, (1) traducere de Alexandru Surdu și Vasile Dem. Zamfirescu, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1981. (2) traducere de Rodica Croitoru, Editura All, București, 2007. KANT, Imm., Ideea unei istorii universale. Ce este "luminarea"? Începutul istoriei omenirii. Spre pacea eternă, traducere
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
filosofiei actuale. Conceptul determinismului prin finalitate personalist energetic urmează structura formală a conceptului kantian al finalității. Aceasta din urmă presupune două condiții a) plasarea omului în poziția scopului final al existenței lumii; b) extinderea finalității (socotită principiu al facultății de judecare reflexive) asupra naturii. Finalitatea kantiană are o structură formală pentru că este posibilă pe temeiul unei facultăți a ființei raționale, independent de orice conținut determinat și pentru că reprezintă condiția de posibilitate a unității cunoașterii și a acțiunii libere. Operațiile cuprinse în
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
Idem, Critica rațiunii pure, p. 32. 52 Cf. Idem, Op. cit., I, Diviziunea a doua: Dialectica transcendentală. 53 Ibidem, p. 568. 54 Idem, Critica rațiunii practice, Editura Științifică, 1972, pp. 222-223. 55 Idem, Anthropologie, p. 1. 56 Idem, Critica facultății de judecare, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1981, p. 374. A se vedea și noua ediție, trad. rom. Rodica Croitoru, București, Editura All, 2007. 57 De fapt, al celei de-a patra Critici, dacă ar fi să socotim că ultima, Critica facultății
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]