218,459 matches
-
acord. Însă nu toate oficialitățile de la Washington împărtășeau acest entuziasm. Guvernul american nu recunoscuse încă atitudinea sfidătoare a lui Gheorghiu-Dej față de Moscova. Multe din autoritățile de la Departamentul de Stat priveau încă România prin prisma Războiului Rece, considerînd-o subordonată complet Moscovei. Credeau că toate evenimentele de la București sînt coordonate de Kremlin. În general se considera că "trebuie să-i domolim și să-i ținem în frîu pe indivizii ăștia; orice scăpare ne va costa"831. Cu toate acestea, perseverența lui Thayer și
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
lor, observatori la alegerile din februarie 1957867. După acest început de bun augur avea să apară însă, în curînd, un obstacol. Succesul repurtat în Polonia, pe 19-20 octombrie, de Wladislav Gomulka și de antistaliniști i-a determinat pe maghiari să creadă că și în Budapesta se poate întîmpla același lucru. Pe 23 octombrie, studenții au ieșit în stradă, cerînd retragerea trupelor sovietice, organizarea unor noi alegeri guvernamentale și a unui nou sistem economic. Liderul ungur Ernest Gerö s-a dovedit incapabil
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
această concesie a lui Hrușciov voia să pară un gest prietenesc față de guvernul român, care să-l determine să rămînă loial Moscovei și să reducă influența Chinei asupra Europei de Est915. O altă explicație ar fi aceea că guvernul sovietic credea că retragerea trupelor avea să dea partidului și guvernului român mai multă legitimitate în ochii poporului. Și aceasta ar fi atenuat acel gen de ostilitate care dusese la revolta din Ungaria 916. A treia alternativă, oferită de primul ambasador al
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
energie discutînd despre propunerea lui Hrușciov 928. Astfel, inițiativele comerciale ale României au rămas oarecum în plan secund. Eisenhower părea chiar să înăbușe speranțele legate de comerțul Est-Vest în ansamblu, pe data de 4 martie 1959, cînd a anunțat: "Nu cred că în acest moment sîntem gata pentru vreo schimbare radicală în politică, în ceea ce privește comerțul" cu lumea comunistă 929. Autoritățile române erau însă conștiente că Comisia de Soluționare a Revendicărilor Externe este pe punctul de a-și termina analiza revendicărilor României
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
sovietic lui McGeorge Bundy, asistentul special al lui Kennedy pentru securitate națională. În aceasta se regăseau multe puncte din raportul lui Ball, la care se adăuga filosofia personală a noului secretar de stat. Spre deosebire de predecesorul său, John Foster Dulles, care credea că Europa de Est trebuia abordată printr-o politică "agresivă", Dean Rusk voia să insufle ideile occidentale de libertate prin Cortina de Fier, sporind contactele și lărgind comerțul cu statele din blocul sovietic 960. Raportul din 25 mai scotea în evidență faptul
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
încă mult timp. Pe de altă parte, posibilitatea acordării creditelor de către Eximbank depindea numai de Casa Albă. Cererea României pentru credite pe termen lung a fost categoric refuzată. Cu toate acestea, în timpul negocierilor, Harriman îl făcuse pe Gaston Marin să creadă că urmau să se mai acorde și alte credite pe termen scurt. Pe 15 iunie, președintele Johnson a trimis Congresului o scrisoare prin care preciza că, în conformitate cu Capitolul trei din Legea ajutorării țărilor străine și a fondurilor alocate agențiilor de
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
dispută. Dean Rusk conducea un grup care era împotriva demarării pachetului de legi comerciale Est-Vest. Rusk recunoștea că proiectul de lege ar fi dat puține șanse curentului de opinie existent în Congres. Însă McGeorge Bundy nu era de acord. El credea că Administrația putea cîștiga sprijinul lui Wilbur Mills și al lui William Fulbright și că aceștia doi ar fi impus proiectul în Congres 1197. Johnson a acceptat sfatul lui Bundy și pe 12 ianuarie 1966, a cerut Congresului să-i
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
nu numai că refuzase să participe la invazie, dar își declara, într-un mod cît se poate de public, dezaprobarea. Intensitatea reacției lui venea, fără îndoială, din teama ca România să nu fie următoarea pe listă. Era speriat, pentru că nu crezuse niciodată că sovieticii ar putea ataca o țară-satelit care are un sistem politic unipartid și care a rămas în Pactul de la Varșovia. Cehoslovacia întrunise, totuși, ambele criterii și se opusese Moscovei cu mai puțină tărie decît Bucureștiul 1274. Sovieticii l-
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
oficial francez i-a spus că este foarte recunoscător pentru restricțiile comerciale unilaterale ale Americii. "Ne dați între 5 și 10 ani, interval de care avem neapărat nevoie pentru a cîștiga piețele unde nu putem concura cu succes cu voi.... Cred că e o prostie din partea noastră, dar sper să continuați"1306. Pe parcursul audierilor, liderii marilor companii comerciale și-au continuat demersurile pentru extinderea comerțului. Printre ei se aflau reprezentanți ai Control Data Corporation, Raytheon Company, International Telephone and Telegraph, Eastman
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
nu fusese atins. Eforturile lui Ceaușescu de a acționa ca mijlocitor între Washington și Beijing nu dăduseră roade. În ciuda naturii cordiale a relațiilor chino-române, China nu avea încredere în nici unul din statele est-europene aflate sub influență sovietică. Conducerea de la Beijing credea că toate se aflau sub controlul Kremlinului, inclusiv România, în ciuda independenței sale aparente 1367. În septembrie 1969, Nixon și Kissinger s-au hotărît să încerce să discute direct prin Ambasada Chineză și cea Americană din Varșovia. Această cale se dovedise
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
din Ohio, membru al acesteia, a propus un amendament pentru menținerea în vigoare a Amendamentului lui Fino. Pe 8 iulie, Camera Reprezentanților a adoptat amendamentul cu un vot de 207 la 158. Proiectul fusese sprijinit mai ales de reprezentanții care credeau că Administrația se opune cu fermitate comerțului cu țările comuniste. Însă de îndată ce Administrația a arătat că situația nu mai este aceeași, Camera Reprezentanților a revenit asupra acestei măsuri și a abrogat imediat Amendamentul lui Fino1458. Președintele avea din nou dreptul
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
încercat să trateze cu Wilbur Mills, însă fără succes. Conform spuselor ambasadorului, președintele Comitetului de Mijloace și Resurse al Camerei Reprezentanților nici măcar nu "știa unde este România". Mai mult decît atît, în calitate de "congresman din Arkansas, nu știa ce este Clauza; credea că era un tratament preferențial". Bogdan a trebuit să-l convingă de faptul că în ciuda denumirii de "națiunea cea mai favorizată", Clauza nu asigură decît o șansă de egalitate comercială 1480. Dat fiind că discuțiile cu Mills nu fuseseră prea
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
promisiunilor Administrației, și criticii s-au grăbit să sugereze că anunțul fusese făcut doar în scopuri electorale. Deși exista și un sîmbure de adevăr în această afirmație, intenția anunțului era sinceră. Kissinger și Le Duc Tho, reprezentantul Vietnamului de Nord, credeau că în cursul tratativelor purtate în ultimii trei ani luaseră hotărîri asupra tuturor problemelor de bază. Însă nici unul nu-și dăduse seama că Nguyen Van Thieu, liderul Vietnamului de Sud, nu avea să accepte o soluție americano-nord vietnameză a unei
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
la un acord. Kissinger se temea de reacția președintelui Thieu, dar Nixon era hotărît să-și atingă scopul. El îi spunea lui Kissinger: "brutalitatea e o nimica toată. Ai s-o cunoști cu adevărat doar dacă ticălosul ăsta nu acceptă, crede-mă"1533. Thieu s-a resemnat, totuși, să accepte acordul și, pe 27 ianuarie, Nixon a semnat un tratat de pace care punea capăt războiului din Vietnam. Pe 29 martie, Vietnamul de Nord a eliberat prizonierii de război americani, iar
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
privind drepturile omului, adoptate de Națiunile Unite în 1966; acestea prevedeau și o dispoziție referitoare la libertatea de emigrare. La două zile după aceea, Nixon a avut o întrevedere cu Gromîko la Casa Albă. Ministrul de Externe sovietic l-a crezut pe președinte cînd acesta l-a asigurat că el își va impune punctul de vedere privind Clauza și acordul comercial sovietic 1604. Shultz a sosit la Moscova pe 1 octombrie, pentru a lua parte la ședința comisiei comerciale sovieto-americane. Sovieticii
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
au durat mai mult decît era de așteptat, așa încît Kissinger nu a putut veni. Deși unii autori consideră că pledoaria sa ar fi putut modifica amendamentul Jackson-Vanik, nu prea sînt dovezi care să susțină această ipoteză. Kissinger și Nixon credeau că amendamentul este, în primul rînd, rezultatul campaniei purtate de evreii care-i influențaseră pe congresmeni. Nici unul nu și-a dat seama că acest amendament se bucura de sprijinul Organizației Sindicatelor Industriale și Conferinței Americane a Muncii, al congresmenilor care
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
îi trimitea lui Kissinger o notă cu privire la problemele pe care le-ar fi putut aborda secretarul de stat și modalitățile prin care ar fi putut ajunge la un compromis cu Jackson. Kissinger dorea să poarte o discuție cu senatorul și credea că s-ar putea ajunge la un compromis acceptabil pentru ambele tabere. În raport, Eberle preciza că deși mai mulți dintre suporterii amendamentului Jackson-Vanik ar fi dispuși să recurgă la un compromis, "nimeni nu sugerează că senatorul Jackson este singurul
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
lunii care a urmat, Kissinger, Ford, Jackson și Dobrînin au încercat să găsească un procedeu acceptabil atît pentru senator, cît și pentru sovietici 1678. La începutul lunii octombrie, Jackson și Kissinger au ajuns la un compromis, sau cel puțin așa credea Kissinger. Sovieticii l-au asigurat pe Jackson, printr-un schimb de scrisori, că Moscova nu va mai impune taxe pentru învățămînt și nu va mai face discriminări geografice în privința celor ce solicită emigrarea și, în funcție de numărul de solicitanți, va elibera
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
era un diplomat de carieră, care fusese trimis în Senegal și Gambia 1912. Cert este că unul dintre motivele pentru care Carter l-a ales pe Aggrey era acela de a-i aminti lui Ceaușescu de faptul că Administrația americană crede în drepturile omului și în egalitate. Congresul a aprobat în unanimitate numirea lui Aggrey. În perioada octombrie-martie, relațiile româno-americane și-au urmat cursul obișnuit. Pe 10 octombrie, cele două țări au făcut un schimb de note diplomatice, pentru a înlesni
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
Ziua Drepturilor Omului pe 10 decembrie și i-a îndemnat pe americani să respecte Săptămîna Drepturilor Omului, începînd cu data de 10 decembrie 1977. Aceasta era data la care Statele Unite aniversau adoptarea Declarației Universale a Drepturilor Omului din 19481921. Ceaușescu credea, fără îndoială, că a rezolvat cîteva din problemele legate de drepturile omului atunci cînd l-a încurajat pe Paul Goma să plece din România, în noiembrie, pentru un lung exil1922. Cu toate acestea, problema persecuției ungurilor a apărut din nou
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
omului? Președintele a recunoscut că atunci cînd sînt în joc 150 de țări, "nu a fost posibilă luarea în considerație doar a unui factor sau punerea lui pe primul plan" pentru a lua o hotărîre 1930. Cu toate acestea, președintele credea că în ciuda inconsecvenței, "idealismul american este un mod practic și realist de abordare a afacerilor externe și că principiile morale constituie baza ideală de exercitare a puterii și influenței americane"1931. Practic, Carter vedea o deosebire între încălcările drepturilor omului
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
morale constituie baza ideală de exercitare a puterii și influenței americane"1931. Practic, Carter vedea o deosebire între încălcările drepturilor omului de către o țară guvernată de o dictatură conservatoare și cele practicate de un stat aflat sub dominație comunistă. El credea că protestele americanilor împotriva încălcărilor drepturilor omului săvîrșite de regimurile conservatoare poate fi mai eficientă "decît a celor din țările comuniste, unde represiunea este atît de puternică încît nu poate fi controlată sau înlăturată cu ușurință"1932. Pe aceasta se
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
Ungaria, prelungind "Clauza națiunii celei mai favorizate" pentru Budapesta. Pe 7 aprilie, Carter a înaintat Congresului o derogare de la condiția libertății de emigrare, precum și tratatul ungar, spre aprobare. La cinci zile după aceea, Ceaușescu a sosit la Washington. Președintele român credea în talentul lui diplomatic. El voia să se asigure că propunerile oficiale pe care Carter le făcuse, recent, țărilor est-europene, nu însemnau căderea României în dizgrație. Voia să-l asigure pe Carter că și el este preocupat de drepturile omului
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
arătat că cifrele oficiale ale Ambasadei Americane sînt mai mici decît numărul real de emigranți. Și aceasta din două motive: în primul rînd, mulți dintre românii care voiau să emigreze în altă țară cereau permisiunea de a emigra în Statele Unite, crezînd că așa au mai multe șanse de a li se aproba cererea. După ce guvernul român le aproba autorizația de emigrare, aceștia puteau pleca în orice țară care îi accepta. În al doilea rînd, unii români solicitau intrarea în Statele Unite dintr-
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
în privința Pactului de la Varșovia. Consilierii lui Carter se temeau, se pare, de posibilitatea unor intervenții militare sovietice în România, mai ales că Brejnev făcuse aluzie la comportamentul "demagogic" al lui Ceaușescu 1966. Dintre oamenii lui Carter, puțini erau cei care credeau că Ceaușescu s-ar putea folosi de disensiunile din cadrul Pactului de la Varșovia ca de un mijloc de suprimare a opoziției din ce în ce mai puternice a românilor față de metoda de guvernare. În ianuarie 1978, Ceaușescu își celebrase împlinirea vîrstei de 60 de ani
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]