167,112 matches
-
ei l-au lăsat pe orice cap pătrat bine dresat să joace fotbal, În timp ce eu eram ineligibil, fiindcă un bătrân tâmpit s-a gândit că trebuie să profităm cu toții de trunchiurile de con. Armata am urât-o. Am urât și afacerile. Iubesc schimbarea și mi-am ucis conștiința... - Așa că vei continua să zbieri că trebuie să accelerăm... - Cel puțin acest lucru este adevărat, a insistat Amory. Reforma nu va ajunge din urmă nevoile societății decât dacă e biciuită. O politică de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
de prostii, că le-a furat poștașul bibelourile, că le-a vopsit cineva pisica, mă rog, tot felul, însă ăsta era primul caz de răpire. Răpiri, da, erau în fiecare zi, dar se ocupa șeful de ele, cu țiganii, cu afaceri mai complicate. - Ați evadat? - Nu știu. M-am trezit acasă, în pat cu nevastă-mea. - Aha. Bine, scrieți dumneavoastră o declarație cu totul, cum s-a întâmplat, și dup-aia cercetăm. - Și cu amprentele? - Vreți să vă luăm amprentele? - Amprentele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
semene cu ea sau în cel mai bun caz cu Mariana. În rest, viața merge înainte, Mișu își vede de treabă, ne-am mai răcit un pic acum, de când vrea să se-nsoare cu Mariana, dar asta e bine pentru afaceri. Și într-un fel, sunt amândoi ca și copiii mei. MaxiBarul înflorește. Da era bine și dacă eram numai eu cu Mișu... Acum, când barul merge atât de bine... adică, mă rog, e iarnă, era normal să fie așa, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
Cine știe... Auzi, Mișule... - Da. - Mariana unde-i? - Cu doamna Popa, la cursuri de gravide. A zis că mai bine face și ea acuma, e două bilete la preț de unul, și că o să-i prindă și ei bine. - Bună afacere, nu-i proastă Mariana. Și zi așa, Mișule, te-nsori! - Păi da. - O să vezi tu că nu-i așa ușor. - Cum mi-o fi norocul. - Norocul ca norocul, dar femeia trebuie educată! - Ei, lasă, că nu mă știu de ieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
tu, Maica Tereza! - Care a încălecat cu siguranță pe motocicletă, dispărând cu tot cu necunoscuți din ochii înlăcrimați ai martorilor hierogamiei. - Da, au dispărut. Poliția? Nu știu. Ce-a zis poliția? - Nu scrie. Dar o să zică în curând. Gabrielescu se ridică hotărât. Afacerea asta părea un caz de avansare cu tot cu salariu. - Da, dragă, așa o să fac, o să sun la ziar și o să le zic că sunt soția lui. * Oare ce mai face nevastă-mea? Oare cum se împacă Mișu cu Mariana? Oare mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
singurul lui ajutor, își luase concediu și plecase la Mamaia. Povestea cu halterele părea că se terminase odată cu plecarea lui Mișu, dar agentul, obișnuit să vadă dincolo de aparențe, era convins că Horațiu și Contesa sunt mult mai implicați în această afacere. Și dacă Mișu (așa cum fusese informat) se afla în mod indirect la originea conflictelor rasiale din America, nu era exclus ca totul să fie condus din umbră de aici, de o grupare de dreapta (Smith se informase între timp și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
bine unei familii care-și spală rufele departe de ochii lumii. Cât despre rufe, apoi să nu fi intrat în gura cabinierelor care știau totul, ce chiloți poartă fiecare, ce aventuri are fiecare, ce necazuri în familie, ce amantlâcuri, ce afaceri... dacă voiai să știi totul despre tine, în câteva vorbe erai ca după o radiografie, aflai și ce lapte ai supt. Au fost însă ani superbi, în care s-au măcinat vorbe și fapte care, iată, nu ostoiesc a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
stea pe cataligele lui. Dar ce să ne mai spunem? Amândoi credeam în aceleași valori, încercam să le slujim cu aceeași energie și constatam că o facem cam degeaba: lumea când e proastă nu se încurcă, teatrul e teatru și afacerile-s afaceri. Cassandra a fost înțeleasă doar când era prea târziu și mi-e teamă că de fapt nu a avut cine să-i mai dea dreptate, troienii fuseseră măcelăriți până la unul, făcuseră dragoste înainte, așa că această alternativă la război
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
cataligele lui. Dar ce să ne mai spunem? Amândoi credeam în aceleași valori, încercam să le slujim cu aceeași energie și constatam că o facem cam degeaba: lumea când e proastă nu se încurcă, teatrul e teatru și afacerile-s afaceri. Cassandra a fost înțeleasă doar când era prea târziu și mi-e teamă că de fapt nu a avut cine să-i mai dea dreptate, troienii fuseseră măcelăriți până la unul, făcuseră dragoste înainte, așa că această alternativă la război, cel puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
lui speranță, fiindcă nimic nu mai merge ca lumea și, bineînțeles, Iisus trebuie să îndrepte lucrurile, numai că pentru asta nu ajunge să te rogi, ci trebuie să mai și jertfești câte ceva, iar Rainer preferă să nu investească. E o afacere prea nesigură. De ce trebuie să stea ăla acolo sus și nu aici, jos, unde stă și puța, pe care - dacă e să‑l credem pe Iisus - n‑ai voie s‑o freci, nici s‑o apeși sau s‑o strângi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
ceea ce tăticul necunoscut nu mai poate să simtă, fiindcă nu mai este în viață. Poate că dacă ar mai fi apucat, tăticul l‑ar fi trimis imediat și fără probleme la liceu. Mai târziu, Hans va deveni un boss al afacerilor în imperiul creat de tatăl Sophiei, din moment ce s‑a însurat cu fiica acestuia. Își va răscumpăra din plin laurii primiți în avans, pentru ca tatăl Sophiei să nu regrete că‑l are drept ginere. Va trebui să muncească din greu, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
definitiv. Hans îi spune mamei că omul trebuie să se elibereze, iar revoltându‑se, poate începe o viață fără constrângeri, după cum spune mereu Rainer. Unde are dreptate, are dreptate. Mai târziu, când mai înaintezi în vârstă, intervine constrângerea vieții de afaceri prin care poți să manevrezi discret masele. Oamenii nu sunt egali, ci se deosebesc prin culoare, formă și mărime. Mama spune că acest concept de libertate e prea vag, omul nu trăiește în vid, ci e condiționat social. Pune pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
privind angajamentul corporației publice exportatoare de petrol din Kuweit de a stabili prețul petrolului livrat către statele europene și cele din Orientul Îndepărat prin metoda net-back • Consiliul de Cooperare din Golf a declarat, prin purtătorul său de cuvânt, ministrul de afaceri externe al Omanului, că a atras atenția grupurilor de interese străine să nu intervină În situația politică internă din Yemenul de Sud • Potrivit postului de televiziune națională din Siria, la alegerile generale care au avut loc recent Partidul Baas aflat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
el reușisem să obțin această cameră, datorită faptului că cineva Își anulase rezervarea cu câteva minute mai Înainte. „Auzi, dacă Îți Închipui că poți găsi o cameră pocnind din degete, mai bine te-ai adresa unui hotel pentru oameni de afaceri... Dacă vrei să te cazezi cu o femeie Într-o seară de vineri Într-un hotel de categorie mai bună, mai bine faci rezervări cu șase luni Înainte, altfel n-ai nici cea mai mică șansă! Și apoi, dacă e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
era rezultatul unui efort Îndelungat, zile și nopți Întregi În care studiase reviste SM și albume de fotografii și exersase În fața oglinzii. Astfel de deprinderi obținute prin exersare aveau un real succes În cadrul petrecerilor secrete cu politicieni și oameni de afaceri, dar nu aveau nici un efect asupra vagabondului: nu-l satisfăceau. Chiar și față de Kyōko, singurele momente În care inima Îi bătea cu putere de nerăbdare au fost acelea În care aștepta ca ea să intre În cameră: „Oare ce fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
să fie chemată, Împreună cu prietenele ei mai apropiate care lucrau În același club, pentru a participa la jocurile erotice ale unor sadici sau masochiști, sau pentru a lua parte la orgiile secrete organizate În lumea politicienilor și a oamenilor de afaceri. De obicei, asemenea orgii erau precedate de fastuoase banchete de recepție, animate de diverse spectacole, iar apoi invitații se retrăgeau În separeuri, unde se lansau În partide În trei sau În patru. I se Întâmplase să fie invitată la asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
distracțiile și care obișnuia să meargă de două ori pe săptămână la un coafor din Daikanyama. În camera noastră de hotel cu toate luminile aprinse, Își desfăcea singură coapsele, vrând să se elibereze de atingerea soțului ei, un om de afaceri la vreo cinzeci și șase de ani, apoi executa de câteva zeci de ori un striptease cu gesturi obscene, pe fundalul sonor preferat, un hard rock englezesc, și, la sfârșit, deși Își dorea atât de mult un orgasm, trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
un gust Îndoielnic, dar cu cât erau mai scumpe, cu atât Îi plăceau mai mult. Toate astea costau o căruță de bani. Dacă avea un milion, Îl toca cât ai zice pește. Când termina banii, se apuca imediat de altă afacere. Yazaki nu era omul care să stea cu mâna-n sân și să rabde liniștit, așa cum face unul ca tine după ce și-a cheltuit tot salariul. Ai văzut vreodată la acvariu bancurile de pești cum dau roată bazinului de apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
el În Japonia când venise să studieze specialitățile culinare japoneze, de-aia mă lasă să stau aici când e camera liberă. — Locuiește aici? — Băiatul ăsta are enorm de mulți bani. Ai văzut restaurantul de jos? Cu asta și-a Început afacerile, dar s-a specializat pe livrarea la domiciliu de specialități kaiseki ryōri. Clienții lui sunt bogătași care locuiesc În zona de vile de pe malul râului Hudson, În apartamentele mansardate din centru. Își ia cu el ingredintele și ustensilele de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
mi-a trimis invitația va ști că port la mine o armă. — Dar dacă sunt mai mulți? — Rahat, Bruno, chiar nu e nevoie să-l desenezi pe dracu’ pe perete. Îmi dau și eu seama de riscuri, dar asta e afacerea în care suntem băgați. Ziariștii primesc buletine informative, soldații primesc misiuni, iar detectivii primesc scrisori anonime. Dacă aș fi vrut să am corespondență cu sigilii de ceară, m-aș fi făcut un afurisit de avocat. Bruno dădu din cap, trase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
ar trebui să ne facem și noi reclamă, Bernie. — De ce? Avem chiar mai mult de lucru decât putem face față. Treburile n-au mers niciodată așa de bine, așa că la ce ne trebuie o cheltuială în plus? Și oricum, în afacerea asta, reputația este cea care contează, nu rândurile apărute în ziarul Partidului. E clar că acest Rolf Vogelmann habar n-are ce dracu’ face. Gândește-te la toate cazurile cu evrei pe care le avem. Nici unul dintre clienții noștri nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
în care să se poată avea încredere. De-aia te-am chemat aici - ca să încerc să te conving să vii înapoi. — Eu? Să mă întorc în Kripo? Cred că glumești. Uite ce e, Arthur, mi-am pus pe roate o afacere bună, fac bani frumoși acum. De ce aș da cu piciorul la toate astea pentru plăcerea de a fi din nou în poliție? — S-ar putea să nu prea ai de ales. Heydrich crede că i-ai putea fi de folos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
puține despre treburile astea. — Nici nu există vreun motiv pentru care ar trebui să știți. Dar dacă e să mă încred în dumneata, simt că ar trebui să-mi fac o oarecare idee despre referințele dumitale. Am zâmbit: — Înțelegeți că afacerea mea nu e din acelea în care pot să vă arăt mărturii ale mai multor clienți mulțumiți. Confidențialitatea este la fel de importantă pentru clienții mei cum este și în confesional. Poate chiar mai importantă decât acolo. — Și atunci cum poate cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
cineva să știe că și-a asigurat serviciile cuiva care chiar e bun în ceea ce face? — Sunt foarte bun în ceea ce fac, Frau Lange. Reputația mea e recunoscută. Acum două luni am avut chiar și o ofertă de cumpărare a afacerii. Se întâmplă să fi fost o ofertă foarte bună. — Și de ce nu ai vândut? — În primul rând, pentru că afacerea nu era de vânzare. Și în al doilea rând, pentru că aș fi un angajat la fel de prost pe cât de prost aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
în ceea ce fac, Frau Lange. Reputația mea e recunoscută. Acum două luni am avut chiar și o ofertă de cumpărare a afacerii. Se întâmplă să fi fost o ofertă foarte bună. — Și de ce nu ai vândut? — În primul rând, pentru că afacerea nu era de vânzare. Și în al doilea rând, pentru că aș fi un angajat la fel de prost pe cât de prost aș fi și ca angajator. Cu toate astea, când așa ceva apare, e flatant. Desigur, toate discuțiile astea nu au nici o finalitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]