23,159 matches
-
de 6 semestre (trei ani) Programele de master ale facultății sunt în relații internaționale, politică europeană și românească și politică comparată. Cursurile de masterat au o durată de 4 semestre (2 ani). Facultatea de Științe Politice organizează și programe de doctorat în științe politice și se adresează celor care doresc să urmeze o carieră în învățământul superior și în cercetarea științifică. Facultatea desfășoară o serie de programe internaționale, participând încă de la început la programul european ERASMUS-SOCRATES în cadrul căruia colaborează cu 90
Facultatea de Științe Politice a Universității din București () [Corola-website/Science/303469_a_304798]
-
ale lui Maciejowski. Prin publicarea studiului ""Gregor Varsava Skovoroda‘s Lebenswandel und Wirkungskreis oder eine Geschichte der slawischen Volksweisbeit in Briefen an Job. Görres, Professor an der Universität zu München"", unii cercetători au considerat că Alexandru și-ar fi dat doctoratul la München. Hâjdău a adus o contribuție importantă la unificarea principatelor române, în special prin discursurile din 1837 și 1840. Discursul din 1837, publicat în 1838 la Brașov și în 1839 la București, a fost piatră de temelie a unificării
Alexandru Hâjdeu () [Corola-website/Science/303463_a_304792]
-
de medicină 6 ani. Există o multitudine de titluri ce sunt conferite la finalizarea studiilor, acest lucru depinzând de specializarea urmată, precum și de tipul studiilor (universitare, masterale sau doctorale). Ca o mare diferență față de alte universități, la terminarea studiilor de doctorat se acordă titlul D.Phil (Doctor in Philosphy), și nu Ph.D. Înainte de toate, Oxfordul este o colecție arhitecturală. Clădirile îmbină perfect stilurile arhitectonice ale secolului trecut. Majoritatea monumentelor aparțin colegiilor și, din păcate, numai câteva dintre ele sunt accesibile
Oxford () [Corola-website/Science/301494_a_302823]
-
1920 și 1955, generație din care a făcut parte și Dumitru Stăniloae. Profesorul de teologie a urmat studiile superioare la Facultatea de Teologie din Cernăuți, pe care a terminat-o în anul 1926 și unde și-a susținut dizertația de doctorat. Mitropolitul Nicolae Bălan l-a trimis la Facultatea de Teologie din Atena pentru specializarea în domeniul Vechiului Testament, iar apoi la Facultatea de Teologie catolică din Strasbourg și la Facultatea de Teologie protestantă din Starsbourg. A predat între 1928 și
Nicolae Neaga () [Corola-website/Science/301509_a_302838]
-
1893-1900) și a obținut în 1900 titlul științific de doctor în medicină cu teza "Contribuțiuni la studiul tulburărilor vazomotorii în hemiplegie". În timpul studiilor a lucrat ca extern (1896-1897) și intern (1897-1900) al spitalelor din București. După absolvirea studiilor și obținerea doctoratului, profesează ca medic la Spitalul Rural "Rallet" din județul Dâmbovița (1901-1902) și apoi medic secundar la Spitalul Pantelimon (1903-1909). În această perioadă, devine docent al Clinicii de boli nervoase din București (1903), urmând și un stagiu de perfecționare la München
Constantin Ion Parhon () [Corola-website/Science/299976_a_301305]
-
Plevnei la 1877 și era militar cu renume de membru în comisia de pace cu turcii. După ce termină studiile în Drept, pleacă la Paris, unde a urmat Dreptul și economia politică și a luat parte la activitatea cercurilor socialiste. Susține doctoratul în științe juridice în anul 1912 cu teza „La régime électoral et parlamentaire en Roumanie”. În lucrare, el făcea o critică a regimului parlamentar din România și demonstra necesitatea votului universal: „După cincizeci de ani de la Constituția din 1866 viața
Gheorghe Tătărescu () [Corola-website/Science/299971_a_301300]
-
pentru o Societate Deschisă și al Societății Academice din România (1995), din 2012 este membru corespondent al Academiei Române. Este căsătorit cu profesoara de științe politice Alina Mungiu-Pippidi. Absolvă Facultatea de Istorie a Universității București, 1965-1970, specializare în istorie medie universală. Doctorate în 1981 la Universitatea din Cluj-Napoca (dr.ist.) și 1986 la Universitatea din Oxford (D.Phil.). Din 1970 lucrează în Institutul de studii sud-est europene (membru în Consiliul științific al Institutului din 1990, secretar științific al Institutului în 1990-1994). În 1990
Andrei Pippidi () [Corola-website/Science/313026_a_314355]
-
a înțelepciunii din cadrul administrațiilor locale, știut fiind că foloasele economice, sociale și turistice ale unui astfel de ecosistem se pot menține pe termen lung doar prin decizii extrem de bine fundamentate din punct de vedere ecologic și economic. /3./ Teză de doctorat: „Instalarea și etapele de formare a biocenozei planctonice în lacul de acumulare Bezid, jud. Mureș”; conducător științific Acad. Nicolae Botnariuc - Univ. București. Lacul de acumulare - analiza biologica; Ed. University Press, ISBN 973-85602-1-7 „Starea ecologică a lacului de acumuluare Bezid”; Simpozionul
Barajul Bezid () [Corola-website/Science/313018_a_314347]
-
cursuri de masterat de scurtă durată cu maeștrii Mariana Nicolescu 1996, Alexandru Farcaș 1997, Ionel Pântea 2000, Renato Bruson 2004, Viorica Cortez 2009. În 2011 obține titlul de doctor la Academia de Muzică "Gheorghe Dima" - Cluj Napoca , în urma susținerii tezei de doctorat cu subiectul " Elemente optimizante în integralitatea cantului" - Belcanto modern - artă sau știință Odată cu intrarea la cursul de Masterat al Academiei de muzică Gh. Dima în 1995, ia concursul și la Operă Română Cluj-Napoca unde își face debutul în cariera pe
Silvia Sorina Munteanu () [Corola-website/Science/313113_a_314442]
-
la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, România. S-a născut la 24 februarie 1942 la Timișoara și a urmat Liceul „Gh. Barițiu”, Cluj-Napoca (1948-1959). Între 1959 și 1964 urmează cursurile Facultății de Filologie, Cluj-Napoca, (examenul de licență - 1965) și obține apoi doctoratul în filologie (specialitatea estetică) la Universitatea din București (1975) cu teza Mit și cultură la Nietzsche. Din vasta sa activitate profesională trebuie subliniat că a fost redactor la Editura pentru literatură, secția din Cluj-Napoca (1966-1970), redactor la Editura „Dacia” (1970-1975
Vasile Frăteanu () [Corola-website/Science/313132_a_314461]
-
din 1992, la Universitatea „Babeș-Bolyai”, Cluj-Napoca, titularul cursurilor de ontologie, metafizică, filosofie și teologie, profesor universitar din anul 2003 la Universitatea „Babeș-Bolyai”, Cluj-Napoca, titularul cursurilor de ontologie, metafizică și filosofie și teologie. Printre activitățile sale se pot menționa: Conducător de doctorat (din 2005); Președinte al comisiilor de acordare a gradului didactic I și îndrumător științific al lucrărilor candidaților; Membru al Colegiului de redacție al revistei „Studia Universitatis”, Babeș-Bolyai; Membru în Colegiul de redacție al revistei „Gândire, cultură, societate”; Membru al Asociației
Vasile Frăteanu () [Corola-website/Science/313132_a_314461]
-
biofizică) de origine română, ulterior devenită specialistă și în oceanografie. Inițial, în anii 1965 - 1970, a lucrat ca asistentă a profesorului Vasile V. Vasilescu, neurofiziolog biofizician, la Laboratorul de Biofizică al Facultății de Medicină din București (IMFB), unde a obținut doctoratul cu numitul profesor ca șef de doctorat în "neurofiziologie biofizică". A predat în laborator pe teme legate de propagarea impulsului nervos și deasemenea a predat cursuri de rezonanță, atît de RES cît și de RMN, cu aplicații în biofizică, pentru
Florentina Mosora () [Corola-website/Science/313147_a_314476]
-
și în oceanografie. Inițial, în anii 1965 - 1970, a lucrat ca asistentă a profesorului Vasile V. Vasilescu, neurofiziolog biofizician, la Laboratorul de Biofizică al Facultății de Medicină din București (IMFB), unde a obținut doctoratul cu numitul profesor ca șef de doctorat în "neurofiziologie biofizică". A predat în laborator pe teme legate de propagarea impulsului nervos și deasemenea a predat cursuri de rezonanță, atît de RES cît și de RMN, cu aplicații în biofizică, pentru studenții de la secția de biofizică. A devenit
Florentina Mosora () [Corola-website/Science/313147_a_314476]
-
studiază muzica, ca ulterior să se orienteze către medicină, pe care o studiază la Berlin și Göttingen. Printre marii săi profesori i-a avut pe: Johannes Peter Müller, Moritz Heinrich Romberg, Johann Lukas Schönlein și Ludwig Traube. Și-a obținut doctoratul la Berlin în 1852, dar își continuă specializarea frecventând, la Viena, cursurile celebrilor Ferdinand von Hebra, Richard Heschl și Johann von Oppolzer. În perioada 1853 - 1860, este asistentul medicului Bernhard von Langenbech, alături de care își extinde cunoștințele și deprinderile de
Theodor Billroth () [Corola-website/Science/313156_a_314485]
-
(n. 11 noiembrie 1795 - d. 16 iunie 1873) a fost medic german de etnie evreiască, cunoscut ca fiind unul din întemeietorii neurologiei moderne. Romberg și- a obținut doctoratul în medicină după absolvirea Universității din Berlin în 1817. După o scurtă perioadă petrecută la Viena, se mută în anul următor în capitala germană. În 1820 a fost numit "Armenarzt" (un fel de "medic al săracilor"), iar în 1830 a
Moritz Heinrich Romberg () [Corola-website/Science/313177_a_314506]
-
New York, liceul "Bronx High School of Science" și apoi școala superioară perparatoare Phillips Academy în Andover, Massachusetts. A fost înrolat în Marina americană între anii 1944 și 1945. A obținut diploma de licență în matematică la Harvard (1950) și un doctorat în matematică la Princeton (1954). A fost profesor la MIT din anul 1958. În 1959 el și John McCarthy au fondat "Laboratorul pentru informatică și inteligență artificială". Este momentan „profesor Toshiba” de arte mediatice și științe și profesor de inginerie
Marvin Minsky () [Corola-website/Science/313166_a_314495]
-
universitare de la California Institute of Technology (Caltech). A fost, astfel, acceptat la Caltech după un an, și a trecut direct în anul trei la matematică. Licențiat în matematică în 1948, McCarthy și-a continuat studiile la început tot la Caltech. Doctoratul în matematică l-a primit de la Universitatea Princeton în 1951, conducător de doctorat fiind Solomon Lefschetz. McCarthy s-a căsătorit cu programatoarea și alpinista Vera Watson, care a murit în 1978 în tentativa de a escalada Annapurna I. După ce a
John McCarthy () [Corola-website/Science/313167_a_314496]
-
după un an, și a trecut direct în anul trei la matematică. Licențiat în matematică în 1948, McCarthy și-a continuat studiile la început tot la Caltech. Doctoratul în matematică l-a primit de la Universitatea Princeton în 1951, conducător de doctorat fiind Solomon Lefschetz. McCarthy s-a căsătorit cu programatoarea și alpinista Vera Watson, care a murit în 1978 în tentativa de a escalada Annapurna I. După ce a lucrat o perioadă la Princeton, la Universitatea Stanford, la Dartmouth și la MIT
John McCarthy () [Corola-website/Science/313167_a_314496]
-
de medicină la Breslau, Berlin și Viena. Printre profesori i-a avut pe iluștrii Jan Evangelista Purkinje (1787-1869) și Johannes Peter Müller (1801-1858). Traube a mai studiat și filozofia, manifestând interes deosebit pentru Baruch Spinoza. În 1840 și-a dat doctoratul cu lucrarea "Specimina nonnulla physiologica et pathologica", referitoare la emfizemul pulmonar. Pentru a-și dezvolta cunoștințele, asistă la cursurile celebrilor profesori Karl Freiherr von Rokitansky (1804-1878) și Josef Škoda (1805-1881) la Viena. În 1841, devine asistentul "medicului săracilor" din Berlin
Ludwig Traube (medic) () [Corola-website/Science/313182_a_314511]
-
Coates a urmat cursurile "Universității provinciei canadiene British Columbia" (conform, University of British Columbia) unde a terminat cu două specialități, obținând diplome de BA și un BSc. În 1924, s-a mutat la London, unde a studiat inginerie, obținând un doctorat. Printre primele sale poziții ocupate în Anglia, se pot menționa cea de jurnalist, respectiv cea de designer al firmei Adams and Thompson, între 1924 și 1928, când și-a deschis propria firmă de design și arhitectură. Experiența sa din copilărie
Wells Wintemute Coates () [Corola-website/Science/313237_a_314566]
-
Bohr (tată celebrului fizician Niels Bohr), expert în fiziologia respirației și a circulației. În 1897, Krogh începe să lucreze în laboratorul lui Bohr, iar după ce își obține masteratul în știință în 1899, devine asistentul acestui mare medic. În 1903, obține doctoratul în zoologie în cadrul Universității din Copenhaga. În 1905, Krogh se căsătorește cu Marie Jørgensen, fiziolog ce de asemenea lucra în cadrul laboratorului lui Bohr. Au avut împreună trei fiice și un fiu. Fiul și cea mai tânără dintre fete au continuat
August Krogh () [Corola-website/Science/313236_a_314565]
-
lui Krogh, din 1902, privind cantitatea de oxigen și de dioxid de carbon dizolvate în apa marină au condus la înțelegerea rolului pe care îl joacă oceanul planetar în realizarea circuitului dioxidului de carbon în natură. În teza sa de doctorat, susținută în 1903, Krogh a demonstrat diferența dintre respirația cutanată și cea pulmonară a broaștei. De asemenea, Krogh a demonstrat că azotul nu este implicat în metabolismul animal, lucrare pentru care a primit Premiul Seegen din partea Academiei de Științe din
August Krogh () [Corola-website/Science/313236_a_314565]
-
timp. În această perioadă, în care nu putea frecventa școala, sub îndrumarea mamei sale, și-a cultivat tendințele artistice, citea mult și scria poezii. După vindecare a studiat medicina la Freiburg, Berlin, Strasbourg și Heidelberg. În 1909 și-a dat doctoratul cu lucrarea „Contribuții la teoria psihologică a tulburărilor mintale”, sub îndrumarea profesorului Franz Nissl. La Heidelberg, Meyerhof o întâlnește pe Hedwig Schallenberg, studentă la matematici, cu care se va căsători în 1914. Au avut împreună o fiică și doi fii
Otto Fritz Meyerhof () [Corola-website/Science/313256_a_314585]
-
Neurosurgery” și Președinte de onoare al revistei “Medicina Modernă”. Deține 18 brevete de inventator și 10 de inovator. Este autor a următoarelor 54 cărți și atlase de specialitate pe care care le menționam mai jos: 1. Nerurinomul Spinal - Teza de Doctorat, 1972 ; 2. Tratat de Neurologie - vol.1, Editura Medicală, 1979; 3. Tratat de Neurologie - vol. ÎI, Editura Medicală, 1980; 4. Tratat de patologie chirurgicală - vol.IV, Editura Medicală 1983; 5. Sistemul arterial aortic. Patologie și tratament chirurgical, vol. ÎI - Editură
Leon Dănăilă () [Corola-website/Science/313253_a_314582]
-
1990-2004) și președinte pe țară a comisiei din Ministerul Sănătății care aprobă plecarea în străinătate a diferitelor persoane pentru tratament neurochirurgical (1990-2004). Președintele al comisiei de Neurochirurgie pe țară de la Institutul de Medicină Legală din 1996. Este conducător științific de doctorate din 1990 atât pentru doctoranzi români, cât și străini (Israel, Grecia, Egipt). În această calitate a format 21 doctori în științe medicale. De asemenea a coordonat și multe lucrări de diplomă. Este evidențiat în munca sanitară cu ordinul 117/ 1980
Leon Dănăilă () [Corola-website/Science/313253_a_314582]