218,459 matches
-
fără dată, fusese găsită anterior la suprafață în același loc, dovezi elocvente ale aflării caselor la vremea respectivă în ființă. Se observă urmele de refaceri consecutive, dar e sigur că în 1683, casele se aflau în bună stare și așa credem că s-au păstrat încă mult timp după această dată, deteriorarea și ruinarea lor producându-se către sfârșitul secolului al XIX-lea. Prin urmare, locul se preta atunci a fi corespunzător găzduirii suitei domnești și a celor care îl însoțeau
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
dacă nu cumva încercarea lor, tardivă desigur, de a intra în stăpânirea acestei părți de sat, nu-și află temei în conștiința vechilor drepturi de stăpânire pierdute cu timpul, de către înaintașii lor, în împrejurări critice, deci încercând acum, în condiții crezute de ei favorabile, un act reparatoriu și recuperator. Dar vremurile nu mai îngăduiau așa ceva. Cumpărătorul, din septembrie 1814, a fost „dumnialui aga Alecu Grecianu cu toată mulțumirea vânzătorilor, însă partea din gios”, precizarea ultimă fiind necesară ca urmare a erorii
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
N-am lipsit a răspunde cu acest plecat răvaș al meu la cele ce bădica îmi arată, cu un chip de ocară, că întârzierea răvașelor mele s-ar fi pricinuit de vreo oareșcare pricină a uitării. Nu ! Nu ! Să nu creadă bădița. Răspund: fiindcă toate cărțile (scrisorile, I. S.) tatei și a(le) cuconiței Ilenii mărturisese pe larg ce căzută datorie a mea către dumneata, care, cu adevărat, arată neuitare. Măcar că n-am putut prin deosăbite răvașă ades a arăta datoria
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
Viena și de acolo la Jena, în Saxonia, pentru niște învățături trebuincioasă, și făgăduiesc bădițălui că, cât oi putè, mă voi săli de a face datoria cătră iubitu meu frate cu adesea cercetătoare întregimii sănătății dumisale răvașă, pentru care așijdere cred că și bădița nu mă va uita, știind bunătate dumitali. Aceasta, și sunt al dumitali pré plecat, mai mic frati, Costachi Conachi. 1802. de la Pesta, 4 septv”. Și un post scriptum: „Mă rog cu răvașul dumitali cel viitor să mă
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
Elencu în acte: ea va beneficia de o imensă avere care-i va permite să facă parte din rândul protipendadei feminine din Moldova. Este un exemplu demn de reținut de felul cu se „agoniseau” unele averi în trecut, cazul nu credem a fi singular. În urma mai multor procese pentru moștenirea averii lui Gavril Conachi, urmare și a nemulțumirii unora de conținutul diatei, Ioanichie călugăr și cumnatul aga Alecu Callimah apar ca vechili ai lui Costache Conachi de la Umbrărești, dar și ca
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
mai mare decât a mea”. Înscrisul de căsătorie a fost întocmit și semnat la data de 13 noiembrie 1839, iar cununia religioasă s-a oficiat la data de 15 august 1840, ziua când se prăznuia hramul bisericii de la Umbrărești-Siliștea, unde credem că a avut loc ceremonia. Elena Manu, acum Suțu, împlinise 50 de ani când finaliza cea de a treia căsătorie, impunându-se puțină reticență din partea acelor comentatori care condamnă și critică cu vehemență pe arhondologul Costandin Sion, atunci când acesta reliefează
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
acestuia din urmă nu au păstrat numele de familie Corpaci. La numele lor de botez și-au adăogat ca nume de familie prenumele tatălui, Sârghie, printre ei și un Sandul Sârghie, preot la biserica lui Conachi din Siliște. Se înțelege, cred, că cei doi Sâghie, obligați să-și înstrăineze părțile lor din Tămășeni, erau descendenți, prin acel Sârghie, din Dima Corpaci, frate cu vornicul de poartă Ionașco Corpaci. Iar preotul Vasile Sârghie era fiul preotului Sandu și slujea și el la
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
să va alege din sat din Torcești, ce sunt în ținutul Tecuciului”, lui Adam, iuzbașa de călărași. Emitentul actului, fostul pârcălab Furdui, este unul din „nepoții lui Bilăiu”, despre care s-a vorbit în prima parte a acestui studiu. Nu credem că începutul înstrăinărilor de ocine a fost făcut de pârcălabul Furdui, una și aceeași persoană cu vânzătorul anterior al unei părți din satul vecin Fântânele (Bucești), ci mai mult ca sigur că, la data respectivă, vechea formă de organizare și
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
considerate în întregimea lor stăpânire aservită, așa cum am mai arătat, se mai mențineau mici enclave răzeșești, a căror putere și importanță economică și socială sunt estompate de prezența marelui și puternicului stăpân de aici și a slujbașilor săi atotputernici. Este, credem, și cazul satului Torcești. Ecouri privind menținerea stăpânirilor răzeșești până târziu răzbat printr-o mărturie a unor țărani deveniți, între timp, dijmași la Torcești, când, la data depunerii mărturiei lor, anul 1839, în favoarea proprietăresei vecine Torceștilor aflată în judecată cu
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
anul 1816, pe lângă el, întâlnim și pe „dumisali postelnicul Mihalachi Mavrogheni”, acum soț de-al doilea al Elencăi Manu, precum și „răzășască”. Nu știm în ce împrejurări a ajuns postelnicul Mihalache Mavrogheni să fie considerat stăpân în moșia Tocești. Mai degrabă credem că e vorba de o înglobare fiscală a unor locuitori aflați în slujba respectivului boier, deci care lucrau efectiv pe moșia Boziești ori Umbrărești, dar locuiau pe vatra Torceștilor. Interferări de interese și locuitori între sate vecine sunt frecvente, în
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
din satul Torcești. Deși biserica nu era din cărămidă, ci din paiantă, autorul scrie că ea a fost „zidită în anul 1840 de Gavril și Constantin Dodan, arendașii moșiei lui Mihail Pașcanu, care era proprietar al moșiei Torcești”. Este vorba, credem, de biserica al cărei loc se afla marcat, în perioada interbelică, printr-un gărduț de lețuri și o cruce, loc pe care acum se găsește casa și grădina locuitorului Alexandru Tonu. Ca urmare a căsătoriei dintre Ruxandra Cantacuzino-Pașcanu, fiica spătarului
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
facilitate de boieri și autorități interesate. Că așa au stat lucrurile ne putem ușor convinge urmărind și comparând cifrele pe sate și pe stăpânii lor, parcurgând și alte documente contemporane care cuprind date de referință. Exemplificăm cu două cazuri tipice, credem noi, aspectul pe care dorim să-l relevăm: 1 - la satul și moșia Drăgănești-Tecuci, a vornicului mare pe atunci Mihail Sturza, viitorul domn, nu apare în Condica Vistieriei Moldovei din 1816 decât un număr de „16 liudi” la impuși la
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
apară numai 4, încă o dovadă a lipsei de rigurozitate la înregistrare. Tot la satul Umbrăreștii-clăcași ai postelnicesei Elencu Manu, în categoria celor 37 scutelnici sunt înscrise nu mai puțin de 14 familii ce poartă apelativul „sârbul”, dar care nu credem că indică originea etnică, ci faptul că sunt veniți de la sud de Dunăre (confuzia dintre sârbi și bulgari fiind în actele din acest timp destul da frecventă), iar după numele lor românești credem că aparțin etniei noastre: Ilie sin Ion
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
ce poartă apelativul „sârbul”, dar care nu credem că indică originea etnică, ci faptul că sunt veniți de la sud de Dunăre (confuzia dintre sârbi și bulgari fiind în actele din acest timp destul da frecventă), iar după numele lor românești credem că aparțin etniei noastre: Ilie sin Ion, Mihălachi sin Ștefan, Ion sin Mihălachi, Sava sin Zlătar, Dumitru sin Stoian etc., toți având la urmă adaosul „sârbul”. În legătură cu acest aspect nu este lipsit de semnificație să readucem în atenția celor preocupați
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
ținutul Covurlui, și din același ținut, dar din satul Măxineni (?), este arătat Gheorghe Vlad. Un Gheorghe Druță este considerat că a venit „din satul Ochișăști”, actualul sat Ungureni, de la nord de Tecuci, dar după numele Druță, frecvent în onomastica umbrăreșteană, credem că este originar din localitatea noastră și acum s-a înapoiat la locul de obârșie. Desigur că numărul celor veniți de prin satele vecine este mai mare decât cazurile citate, dar și al celor plecați din satele Umbrărești și Torcești
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
deci, într-un fel, parohia de care aparțineau oamenii recenzați, ajutându-ne acum să identificăm și să localizăm așezările catagrafiate în raport de cele existente în prezent. Umbrăreștii-răzeși sunt arătați că depind de biserica cu hramul Adormirea Precistii și noi credem că nu poate fi altă biserică decât aceea de la Siliștea, care, și în vechime, și astăzi a avut și are același hram. Ar mai putea fi și biserica de paiantă de pe vatra Tămășenilor, numită „a Corpăceștilor”, care avea același hram
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
Intrarea în Biserică”. Despre biserici și slujitorii lor vom vorbi mai pe larg, într-un alt loc din această lucrare. Datele de la rubrica anului 1898 au fost culese dintr-o lucrare statistică întocmită de preoții parohiilor de pe teritoriul comunei Umbrărești. Credem că numărul de familii înscrise corespunde sau este foarte aproape de realitate, ținând seama de statutul celor care l-au întocmit și de interesul ierarhilor eclesiastici asupra necesității de a cunoaște cât mai exact numărul de case și de familii, ca
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
din 1845 implică un număr mai mare de oameni care iau parte la întocmirea lucrării, dar și aici trebuie admis că fiecare strat social din cele trei și-a trimis reprezentanți proprii. Respectiva formă de organizare social-politică și administrativă nu credem că e de sorginte modernă, adică recentă, ci, mai degrabă, o reminiscență a vechii alcătuiri devălmașe, structură ce nu trebuie luată și înțeleasă ca o simplă îngrămădire de oameni ajunși din întâmplare într-o poziție și un anume strat social
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
1.093 fălcii și 36 prăjini. Rezultă că, în total, suprafața moșiei Umbrărești era, în 1854, de 2.098 fălcii și 56 prăjini, o diferență de 446 fălcii în plus față de aceea înscrisă în situația din 1848, deși în aceasta, credem, intra ori trebuia să fie cuprinsă și suprafața de moșie de la est de apa Bârladului, respectiv a satelor Boziești și Tămășeni. Locul de folosință atribuit umbrăreștenilor clăcași în 1848 măsoară pe hârtie 175 fălcii, iar în 1864 au primit, urmare
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
măsoară pe hârtie 175 fălcii, iar în 1864 au primit, urmare a împroprietăririi, 378 fălcii și aici mai mult decât dublul din 1848. Mai trebuie avut în vedere că țăranii răzeși nu sunt cuprinși în rândul celor împroprietăriți la 1864. Credem că datele de mai sus sunt suficiente pentru a putea concluziona că Statisticeștile științe conțin și susțin informații precare ca exactitate și nu se poate pune prea mare temei pe ele decât confruntându-le cu alte informații documentare contemporane ori
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
sama unui singur vătaf. Or, la Umbrărești, în acest timp mai erau vătafii Darie, Gheorghiță Bute, Vasile Tonul, Ioniță Trușan care aveau sămile proprii. Nu avem cum ști dacă toate condicile, cuprinzând situația moșiilor Conăchești, s-au păstrat, mai degrabă credem că unele s-au pierdut. Așa se și explică de ce în actele păstrate datele apar sporadice, fără o anume legătură între ele. Mai redau date dintr-o altă samă privind cereale în contul aceluiași vătaf, Lupu Manole, dar provenite din
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
țapi mari; 3 vătui fără 1 simbrie ciobanului; 5 vătuie (adică iede n.n.); 5 ezi; 76 miei și 70 miele; 36 mioare; 12 berbeci; 10 ede. Și sămiile pentru oi și ciobani sunt numeroase, dar ne mărginim la acestea, sugestive, credem, pentru ceea ce urmărim să arătăm, grijă și interes pentru creșterea animalelor în toată diversitatea lor locală. 1781 octomvrie 26 Sama stupilor ce am pe la prisăci ce sunt pe sama Lupului sin Manoli (Trebuie reținut că sămile stupilor sunt notate de
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
veche, reluăm câteva date din actele ce atestă existența și funcționarea morilor umbrăreștene. În prealabil e bine să ne lămurim asupra expresiei documentare des uzitată, „parte din vadul morii”, fie că este vorba de vânzare, danie ori pretenție la așa ceva. Credem că termenul are două accepții și anume: 1) loc prielnic construirii unei mori, în apropierea sursei de apă numită în mod obligatoriu în document, loc ce semnifică o valoare; 2) loc unde deja este în funcțiune o moară aducătoare de
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
și altele anterioare lor, Umbrăreștii sunt menționați adeseori cu mori în apa Bârladului. Cu toate că, în scrisorile de învoială și de împărțire, între moștenitorii logofătului Manolache Costache din 1776, nu se arată existența sau nu a morilor de la Umbrărești și Boziești; credem că ele existau și făceau parte integrantă din moșiile și satele aferente, deoarece, la puțin timp după ce Gavril Conachi intră în stăpânirea averii soției sale, sluga lor, Gheorghe Șanoiu, îl înștiințează despre situația morilor din satele „de margine dinspre țara
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
este înregistrat cu un număr destul de mare de mori, dar nici una cu vapori. Se poate observa și în acest caz tendința de înregistrare în minus a respectivelor stabilimente economice, ca măsură de proteguire a localnicilor din partea înregistratorilor autohtoni, pentru că nu credem că, în 1828, morile de la Torcești nu erau în funcțiune; de asemenea, nu sunt înregistrate morile de la Umbrărești și Boziești, în 1853. Ținutul Tecuci este înscris, la 1853, cu un total de 65 mori de apă, prevăzute cu 94 pietre
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]