23,141 matches
-
pregnant după căderea comunismului. E de ajuns în acești ani de confuzii posttotalitare să apară un conflict (de regulă, internațional), pentru ca resorturile unei vulgate atît de bine manipulate de fostul partid unic (al cărui angajat fusese și amicul) să se consume brusc într-o singură direcție: cea antioccidentală, mai precis antiamericană. Nu e greu de aflat dacă facem chiar și cel mai mic efort endoscopic unde se află declanșatorul. În ce zonă a ființei, mde, naționale, infestată jumătate de secol de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pentru a-l face, cumva, mai elocvent. Nu numai că domeniul cunoaște, de cîteva decenii, emergența obstinată a genurilor neconvenționale de altfel, de neevitat într-o lume ieșită bine din normele tradiționale dar chiar expresiile ei pictura, grafica, sculptura își consumă experiențele, multe din ele excepționale, într-o devălmășie stupefiantă, suficientă parcă sieși tocmai prin asta. Bombardamentul informațional de toate felurile puzderia de expoziții, proiecte, tabere, simpozioane nu face decît să neantizeze energiile, în ultimă instanță, să le anonimizeze fără scăpare
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
erau/ sînt aceste încăperi, în superba lor devălmășie. 3 iunie Un superb documentar, pe "Mezzo", are teribilul efect de a converti destinul unui sculptor ultimul monstru sacru al secolului încheiat, francezul César în destinul însuși al artei contemporane. Care-și consumă, dramatic, sub ochii noștri, evoluția/ involuția. Ceva implacabil se întîmplă cu acest pitic îndesat (aducînd, o dată, cu un Picasso cu barbă, altă dată cu un Pavlov fără barbă), a cărui carură, se vede bine, indică exact forța cu care și-
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de ani. E nu știu cum pictor modern fiind să mai faci portret. E de presupus însă maniacală suspiciune! că în spatele ușilor închise faptul continuă să se producă. Ușile închise ale atelierelor, ușile închise ale caselor cu blazon. Ultimul dezmăț s-a consumat demențial sub Ceaușescu, iar dispariția totală a genului, azi, e, probabil, purgatoriul ce se impunea unei categorii extrem de harnice, îndestulată cu de toate cele căzute de la masa căpcăunului. De suspectat însă tagma, dacă nu cumva, așa, pocăită, continuă să asude
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
logodnici, cînd ramoliți plăcerilor apei. Apa, nu-i așa? ca baie amniotică primordială, în stare să-i umple de plăcere, dar a-i și pîndi cu primejdii imprevizibile. Marea, heleșteul, ploaia, umbrela, robinetul. Imperiul apei. În care cei doi își consumă de fapt viața. Ieșind din cînd în cînd la suprafață, dar ce suprafață! și dînd cărți, gîndind unic, oferindu-se ca nestemată comoară celorlalți. Un strop de Bartender's, da? Da. Ca să mai atenueze, pentru o secundă, apăsarea filmului. Care
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cum că... da, da, aici, la Foișor, s-a născut Majestatea Sa. Țară tristă, plină de umor, nu? 16 decembrie Ce ar mai fi fost de spus despre divinul monstru sacru? Tot secolul trecut acaparîndu-și-l de altfel în exclusivitate își consumase cvasitotal rezervele mediatice, bibliotecile (fie ele ale Congreselor sau nu) deveniseră neîncăpătoare pentru nesațiul exegetic picassian. Ș totuși mai rămăsese un loc de lățimea unui îngust cotor în care să încapă cartea nepoatei pictorului, Marina (evident, Picasso, evident, pentru că misticul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
știu de glumă): numai cercetarea românașilor suspectați de infracțiune îi costă anual pe strănepoții operetei 1.400.000 de euro. Așa că, ce s-a gîndit herr Dieter: să compună el însuși o operetă, iar episodul ei cu închisoarea să se consume, chiar dacă nu tot atît de șampanizat, în stabilimentul proiectat și finanțat a fi pe sol românesc. À-propos de glumă și de faptul că austriecii nu prea știu de ea cînd nu e de știut: să observăm imediat că domnul ministru
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
standarde tradițional împămîntenite convulsiile politice rămînînd în atribuția, exclusivă, a politicienilor. Atenție însă: a politicienilor de profesie. Nu a amatorilor. Amatorii de activism răsăritean, mulat acum pe scenariul paneuropean și jucînd cartea democratismului. Cum sîntem nevoiți a vedea că se consumă în regimul postdictatorial, cu personajele dubioase care au preluat puterea de la răsturnații lor congeneri și s-au pliat imediat, activist-mafiotic, pe urgențele euroatlantice. Să revenim. Ce se-ntîmplă cu aceeași categorie de vîrstă, citată la început, aici, sub această copertină prost
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
convulsii, demnitatea pierdută. Și care, cu fariseismu-i moștenit, încearcă să amețească mințile (dispuse oricînd să fie amețite). Să nu ne înșele, cumva, dragostea devoratoare pentru cultură a fostului ștab al Editurii Tehnice și deci aureolarea confraternă a celor ce-și consumă caloriile în aceeași cultură. Să fim serioși: totul e doar propagandă. Și disperată confecționare de imagine. Dar, în fond, pe cine-i are în vedere oacheșul mecena atunci cînd ține Cotroceniul în interminabile firitiseli decorative? Sînt cîteva categorii care și-
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
fildeș"; tocmai pentru asta fiind ei răsplătiți de actualul "învîrte frigare" (apud Anatole France) de la Cotroceni; - majoritatea vocilor auzite azi e bugetară; cum așadar să supere aceste voci o putere ce le asigură chenzinele pe scaun!; de ce nu s-ar consuma în edulcorate divagații enciclopedice, în galante exerciții stilistice, fie ele chiar în rubricile personale ale unor ziare care, culmea, în compartimentele lor forte duc o luptă crîncenă cu puterea mafiotă la zi!; drăguții de ei, esteții (bine hrăniți de buget
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
o impresie penibilă, asemănătoare, să zicem, "contemplării" unei vitrine cu suveniruri. E posibil, oare, de plecat într-o direcție atît de spinoasă de la un astfel de debut? ce garanții de calitate ne poate oferi o exegeză atunci cînd inițierea se consumă atît de precar? Nici una. Să ne alegem, mai bine, din briantul Alain doar cu divagația lui inimitabilă, dar să vedem că enigma picturii a rămas tot enigmă. Și, la urma urmei, nici nu s-ar putea altfel: pictura, precum celelalte
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
au împiedicat ceea ce literele românești meritau cu prisosință. Să revenim însă la proză. La... bătălia pentru roman. Ascultîndu-l, zilele trecute, la radio, pe Breban (cîndva distinsul musafir al atelierului meu din Armeană și, mai recent, invitatul vernisajului ce mi-l consumam la galeria Orizont din București), ascultîndu-l, așadar, pigmentînd acid dispariția vocației naratoare la generațiile ce-l succed, am apreciat, înainte de toate, justificarea celui ce a produs cîteva romane de greutate, atmosfera irespirabilă în care și-a mișcat personajele neputîndu-le anula
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
își terorizează amanta, o aia, și chiar îi și administrează, la un moment dat, un glonț, mai mult ca s-o sperie, zice el. Într-o noapte, face ce face și-o scoate din birtul în care nefericita libertină își consuma splinul și, împinsă acasă, îi administrează chiar glonțul fatal. După care, își trage și lui două. Dar are grijă să nu fie la fel de fatale. Judecata: Camil Brukel e osîndit la 10 ani muncă silnică. Altă dramă, la Maenza: Rudolf, artist
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Bîstroe (între timp chestiunea rămînînd comme d'habitude în coadă de pește), dau peste patru ilustrate cu Sulina. Cumpărate, oho, în 1978, chiar din bizarul port (unde reveneam, curativ, toamna) și pe verso-ul cărora am notat, extrem de laconic, momente consumate în acel capăt de lume, cîndva cosmopolit Porto Franco. În plin comunism, loc ideal pentru insolit refugiu. Unul cu atît mai regenerator, cu cît se voia lăsat la marginea zgomotului totalitar. De altfel, frazele sumare de pe dosul ilustratelor asta și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Ianus Bifrons inima (fruntea) cu celălalt, vameșul de vorbe. Prea complicată, nu?, perifraza asta, pentru a spune, de fapt, un lucru simplu: fiți, rogu-vă, cu toții, invitații mei diseară, pe la șase, la Palatul Culturii, în Sala Voievozilor, unde se va consuma propriu-mi vernisaj. Ar suna un pic a neobrăzare dacă m-aș trezi vorbind așa, despre pictura proprie, fără să spun, imediat, că în ani și ani pictor fiind, am privit cu interes și, adesea, cu dragoste, la ceilalți pictori
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în curtea atelierului din Armeană, gata să pornească spre Palat, deci și ieri mai descopeream, cu stupoare, că Păsării Paradisului de fapt o pempantă damă-pasăre îi lipsea din ureche cercelul otrăvitor. I l-am pus.) Vernisajul de diseară se va consuma în Sala Voievozilor, spațiu oarecum inhibant prin prezența, sus, a medalioanelor auguste, dar detașat cu ajutorul spoturilor ce-și trimit fascicolele luminoase doar pe tablourile de o ritoasă modernitate. Chiar în preajma microfonului se află două lucrări executate acum treizeci (!) de ani
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
se dezminte în a rămîne fieful celui care l-a călărit ca ștab p.c.r. atîția ani. Aici încă se ară cu plugul de lemn. 14 decembrie Nu aș avea nimic împotrivă, ba, ca sărutul în public să se consume, înverșunat, în prestabilite perioade de rut ("Stare fiziologică la animale, corespunzătoare perioadei de activitate sexuală, în timpul căreia se petrec unele transformări ale aparatului genital", DEX), în felul ăsta mai restrîngîndu-se cît de cît amocul partenerilor care, să recunoaștem, nu e
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
calotă coclită butelie cu venin arogîndu-și rolul de mafaldă atotștiutoare, prohodind de pe-acum uzura proaspătului regim și făcînd astfel (nu-i de mirare!) jocul aceluiași iliescianism la pîndă. Așa cum cei mai mulți dintre mulții victorioși ai radicalei schimbări din noiembrie își consumă acum satisfacția, fiecare în locul ce i-a fost hărăzit de soartă, bună-rea, dați-i voie și umilului pictor din Armeană să fie fericit, în sfîrșit fericit, că strădaniile sale la șevalet se consumă, iată, într-un moment deși convulsionat tocmai
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
victorioși ai radicalei schimbări din noiembrie își consumă acum satisfacția, fiecare în locul ce i-a fost hărăzit de soartă, bună-rea, dați-i voie și umilului pictor din Armeană să fie fericit, în sfîrșit fericit, că strădaniile sale la șevalet se consumă, iată, într-un moment deși convulsionat tocmai de încleștarea dintre forța nouă, primenitoare și iliescianismul retrograd dați-i așadar voie să se bucure (temperat) că există, că poate lucra, că poate închina cu mai multă seninătate, în varii ocazii, efervescenta
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
existat pentru cei tineri și frumoși (și mai puțin frumoși), care, vară de vară, se despuiau acolo și, atemporali Adami și Eve, trăiau într-un Eden doar al lor. Dar, am adăuga imediat obligatoriu, departe de mirabila plajă, regimul își consuma dur urîțenia lui de împrumut asiatic. Zi-noapte, generalizat, în acompaniamentul lozincilor bolșevic găunoase, urlate de la tribunele lui 1 Mai și îngînate fals de... masele largi populare. De bine-de rău, masele astea își tîrîiau traiul cum puteau, închisorile însă gemeau de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
dincoace, între virginele pînze? Greu de explicat. Prefer să las totul în insondabila zonă a subconștientului. Acolo unde se află și celălalt transfer de energii, declanșat de așezarea, de-o viață, în fotoliul Filarmonicii. Ce indescriptibil comprimat emoțional s-a consumat recent, într-o inegalabilă vineri, cînd părăsind stadionul, unde zece mii de oameni au explodat în clipa golului victorios, am ajuns imediat în venerabila sală gotică, realmente zguduită de tumultul aplauzelor din finalul pianului rahmaninovian pe o temă de Paganini! Nu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de dictatură, dar și atît de convulsiv preocupată acum de regăsirea respirației ei autentice, antebelice. Și pentru că riscant de sumarele noastre notații sînt făcute aici, într-un atelier de pictură, e de observat că și în regimul acesteia s-au consumat drame, dacă nu atît de vocalizate ca în vocalizata literatură, nu mai puțin grave. Destinele unor Catargi sau Baba printre atîtea altele se plasează, și ele, în confruntarea celor două Românii antagonice. De revenit asupra lor. 7 iunie Sălile de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de cîte ori mi se pansează antipaticul orgoliu, am grijă imediat să spun că, da, mulțumesc, sînt într-adevăr acolo, dar sînt între... Gheorghiu-Dej și Miluță Gheorghiu. Chestiune de literă, în fond. Și nu prea. Anii juneții mi s-au consumat în plină dictatură, și numai hormonii în buiestru m-au plasat cît de cît în marginea ei, într-un microcosm pe care mi l-am confecționat cu oarecare perfidă pricepere managerială. Dincolo de presiunea unui cotidian irespirabil, exista noaptea sufletelor candrii
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
aceste lucruri. Atît de neclare, vai, celor efectiv implicați în ele. Macaz: întorcîndu-mă la șevalet, știu prea bine că dincoace, în artele vizuale, situația e și mai fumegoasă. Nobel a inventat, în 1875, dinamita. 1 noiembrie Ca unul ce am consumat atîtea și atîtea vernisaje ale altora, ale mele -, pot atesta existența unui specimen care, absentînd, ar face lipsit de sens însuși momentul inaugural. Și nu pentru că ar reprezenta ceva intrinsec acestuia, ci, pur și simplu, l-ar goli de acel
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
orator și neputîndu-și stăpîni rîsul la schima serioasă a magistrului. (Căruia nu-i dispăruse hazul zeflemitor nici cînd hahalerele activiste vizate în fel și chip de scriitor îl pedepsiseră cu înlăturarea de la catedră.) Între două personaje... antagonice mi s-au consumat sublim primele ieșiri în larg: Catargi și Comarnescu. Embleme ale unei Românii dispărînd, dar care, minunat, prin ele, rezista totuși în dăinuire. Dacă primul, viță boierească, părea să nu știe ce-i gluma, zeflemeaua (de unde și nevoia compensatorie de a
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]