KorAP: Find »[drukola/base=divin & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...873 874 875 ...890 >

22,232 matches

Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330

asemenea oamenilor, În jur de cinzeci de divinități, cum ar fi: Asarluhi/Mardukxe "Marduk", Assurxe "Assur", Damkinaxe "Damkina", Enlilxe "Enlil", Ea, Erraxe "Erra", Inanna/Iștarxe "Iștar", Nergalxe "Nergal", Ninurtaxe "Ninurta" etc. Numele de erou mai este dat și altor ființe divine (demoni, monștri etc.) sau unor grupuri de astfel de persoane. Dacă Înțelegem definiția eroului În modul În care este ea aplicată În accepția clasică - ființă semidivină (fiul al unui om și al unei divinități), căreia tradiția Îi atribuie fapte glorioase

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Lugalbanda" și Dumuzixe "Dumuzi", aceștia fiind inițial, așa cum se consideră În general, persoane istorice. Dintre aceștia se evidențiază figura lui Ghilgameș, cel care, potrivit tab. XII din poemul akkadian omonim (care, de altfel, reia un text sumerian) a devenit judecător divin În infern. După cum se vede, ne aflăm În mod clar În zona „eroicului”. Și regele Ur-Nammuxe "Nammu" (2112-2095 Î.Hr.) - fondatorul celei de-a treia dinastii Ur și, se pare, autor al primului codex de legi care ne-a parvenit

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
i n g i r, În sumeriană, și ilum, În akkadiană). Primul rege divinizat a fost, În timpul dinastiei akkadiene, marele Nar³m-Sinxe "Sin" (2254-2218 Î.Hr.). Desigur, nu este vorba despre o divinizare În sensul că regele ar avea o natură divină identică cu aceea a zeilor propriu-ziși, fiind clar mai ales faptul că până și un asemenea rege era supus morții. Este, În schimb, vorba despre o „venerație cultuală”, care Îi atribuia suveranului onorurile și ofrandele cuvenite unui zeu. Prin divinizare

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
existente, putând fi considerat non-existență. b) Evaluarea documentării Lectura atentă a textelor cosmologice mesopotamiene - care aici, din rațiuni de spațiu, nu pot fi nici măcar sintetizate - permite descoperirea a două adevăruri principale. Primul constă În faptul că lumea este o lucrare divină, realizată de divinități masculine (Anxe "An"/Anuxe "Anu"(m), Enlilxe "Enlil", Enkixe "Enki"/Ea, Mardukxe "Marduk" etc.), adesea cu colaborarea celor feminine, mai ales Inanna/Iștarxe "Iștar". Celxe "Cel" de-al doilea adevăr este că lucrurile create sunt valoroase. O

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
a fost creată de divinitate, este și menținută În ordine, deci guvernată, tot de acesta. Există diferite mituri care conțin această doctrină; de exemplu, mitul sumerian Inanna și Enkixe "Enki", În care se susține că pentru toate lucrurile există „rânduieli divine” sau „destine”, numite m e: acestea sunt aproximativ 100 și sunt scrise pe table. Inițial ele au fost Încredințate lui Enlilxe "Enlil", tatăl Inannei (Iștarxe "Iștar"), fiind păstrate În templul Apsûxe "Apsû" din Eridu. Mai apoi, Însăși Inanna a reușit

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
a transportat cu barca de la Eridu la Uruk, cetatea ei sacră. Această doctrină a m e corespunde Îndeaproape cu cea akkadiană a „Tablelor Destinelor”, despre care s-a vorbit În subcapitolul 3.6c. De fapt, doctrina aceasta trece dincolo de guvernarea divină a lumii, din moment ce Îi implică pe zei și Întreaga situație a regatelor lor, inclusiv a infernului (după cum demonstrează mitul Coborârea lui Inanna Iștarxe "Iștar" În Infernxe "Infern": cf. mai ales subcapitolul 3.5c). Strâns legată de tema noastră este și

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
mesopotamiană, Întrucât se referă direct la En¿ma eliș). Dincolo de dubla perspectivă asupra modalității fundamentale În care a fost creat omul (ivire sau formare), este acceptat faptul că toate documentele deja menționate, mesopotamiene sau de inspirație mesopotamiană, concordă În ceea ce privește intervenția divină În crearea omului. Omul apare ca fiind În mod fundamental dependent de zei. Este util să prezentăm aici, În sinteză, modalitățile concrete ale creării omului, așa cum sunt ele povestite În textele cele mai semnificative dintre cele menționate mai sus. b

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
lui Enlil. Din tab. III din Atra¿asșsxe "Atrah~asșs" aflăm că Enlilxe "Enlil" o cheamă apoi pe zeița-mamă Nintuxe "Nintu" pentru a-i da porunci cu privire la reglementarea nașterilor, desigur În sens reductiv, și la reînmulțirea neamului omenesc. 4. Darul divin al civilizațieitc "4. Darul divin al civilizației" Această temă se leagă direct de cea a guvernării lumii (cf. subcapitolul 5.1c). Diferite texte mesopotamiene afirmă, mai mult sau mai puțin explicit, că, după reorganizarea umanității În urma potopului, zeii au arătat

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
din Atra¿asșsxe "Atrah~asșs" aflăm că Enlilxe "Enlil" o cheamă apoi pe zeița-mamă Nintuxe "Nintu" pentru a-i da porunci cu privire la reglementarea nașterilor, desigur În sens reductiv, și la reînmulțirea neamului omenesc. 4. Darul divin al civilizațieitc "4. Darul divin al civilizației" Această temă se leagă direct de cea a guvernării lumii (cf. subcapitolul 5.1c). Diferite texte mesopotamiene afirmă, mai mult sau mai puțin explicit, că, după reorganizarea umanității În urma potopului, zeii au arătat grijă față de oameni - concret, față de

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
doar cei care Îndeplineau ceremoniile de la templu, ci și cei care se ocupau cu riturile divinatorii și magice. De asemenea, În Mesopotamia un rol important Îl mai aveau și alți preoți: ramku(m), cei care se ocupau cu spălarea statuilor divine și a obiectelor sacre (rituri care erau Îndeplinite, de obicei, În bșt rimkin, „casă pentru spălare”); ișppu(m), de asemenea preoți care purificau, cu ajutorul apei sfințite, templele și statuile divine; p³șișu(m) (În sumeriană ișib), care se ocupau cu ungerile

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
preoți: ramku(m), cei care se ocupau cu spălarea statuilor divine și a obiectelor sacre (rituri care erau Îndeplinite, de obicei, În bșt rimkin, „casă pentru spălare”); ișppu(m), de asemenea preoți care purificau, cu ajutorul apei sfințite, templele și statuile divine; p³șișu(m) (În sumeriană ișib), care se ocupau cu ungerile rituale; kallû(m), răspunzători de bocete etc. Tot de personalul sacru țineau și assinu(m), care erau efeminați (dar nu eunuci) și kurgarru(m), care se dedicau și ei cultului

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
practicată ca mijloc ritual de promovare a fecundității. 4. Practicile cultualetc "4. Practicile cultuale" a) Liturgia Pe lângă jertfe (vezi mai jos), trebuie amintite și serviciile liturgice zilnice, care constau din recitarea de imnuri, lamentații și alte rugăciuni, pentru implorarea binecuvântărilor divine. Poporul asista la ceremonie, condus de preoți și cântăreți, care foloseau și instrumente muzicale (harpe, țitere, flaute, timpane etc.) și puteau efectua diferite dansuri și mișcări ritmice. b) Jertfele (ofrandele) În temple se aduceau, deși mai rar decât la alte

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Înțelegem În acest studiu orice formă de invocație, de laudă sau de celebrare a divinității, deci și imnurile, lamentațiile etc. 1) Rugăciunile publice - erau folosite În diferite practici cultuale și rituale, mai ales În mediul templelor, Înaintea statuilor și simbolurilor divine. Existau rugăciuni de invocație, de preamărire a divinității, mai ales imnuri, descântece, rugăciuni „cu mâna ridicată”, plângeri, psalmi penitențiali etc. Multe dintre aceste rugăciuni sunt cuprinse În riturile divinatorii și magice (cf. subcapitolul 6.5-6). 2) Rugăciunile private - fie că

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
lunii. Acestea fixau „ziua spălării” (¿m rimki), „ziua purificării” (¿m t¶l¶ti), „ziua procesiunii lui Iștarxe "Iștar"” (¿m r¶dûti Iștar) etc. e) Procesiunile În Mesopotamia, procesiunile erau rituri practicate frecvent. Erau duse În procesiune statui și alte simboluri divine, În timp ce preoții, cântăreții și poporul aduceau laude divinității În diferite moduri. În Babilon era vestită procesiunea pe „calea sfântă”, care ducea până la marele arc de triumf ridicat În cinstea zeiței Iștarxe "Iștar". Multe procesiuni pentru sărbătorirea divinității se făceau de la

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
mesopotamienii admiteau existența „păcatului actual”, pentru care existau multe denumiri (cea mai folosită era arnu(m), care indica și fapta, și pedeapsa). Se credea că multe rele, cum ar fi bolile sau alte nenorociri ale vieții, erau consecințe, ca pedeapsă divină ale păcatului. Întregul poem Erraxe "Erra" atribuie păcatelor babilonienilor (neglijență În Împlinirea cultului) nenorocirea care a căzut peste toată țara. Pentru a obține iertarea, se practica „mărturisirea păcatelor”, În cadrul căreia păcătosul, asistat de un preot, Își mărturisea public greșelile, fără

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
și abluțiunile. În acest scop, existau „casele pentru spălare”, numite bșt rimkim. g) Alte rituri În Mesopotamia existau și alte multe rituri, cum ar fi cel al „Acoperirii timpanului sacru”, numit lillissu, sau cele care priveau purificarea templelor, a statuilor divine și a altor obiecte sacre. În multe cazuri, tot acte rituale erau considerate și jurămintele. Mai existau și ordaliile, asemenea celei amintite În al doilea paragraf din Codul lui Hammurabi (ordalia În apa râului). 5. Ghicirea și profețiatc "5. Ghicirea

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
cazuri, tot acte rituale erau considerate și jurămintele. Mai existau și ordaliile, asemenea celei amintite În al doilea paragraf din Codul lui Hammurabi (ordalia În apa râului). 5. Ghicirea și profețiatc "5. Ghicirea și profeția" Mesopotamienii, pentru a sublinia transcendența divină și superioritatea cunoașterii divine În comparație cu omul, afirmau că zeii Își păzeau cu gelozie „secretele” - niÌirtu(m) sau, mai ales, piriștu(m) -, care erau, În mod normal, inaccesibile omului. Uneori Însă, zeii Îi Îngăduiau omului să ajungă la secretele lor, Însă

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
erau considerate și jurămintele. Mai existau și ordaliile, asemenea celei amintite În al doilea paragraf din Codul lui Hammurabi (ordalia În apa râului). 5. Ghicirea și profețiatc "5. Ghicirea și profeția" Mesopotamienii, pentru a sublinia transcendența divină și superioritatea cunoașterii divine În comparație cu omul, afirmau că zeii Își păzeau cu gelozie „secretele” - niÌirtu(m) sau, mai ales, piriștu(m) -, care erau, În mod normal, inaccesibile omului. Uneori Însă, zeii Îi Îngăduiau omului să ajungă la secretele lor, Însă doar episodic și parțial

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
religioni, Torino, vol. II, pp. 59-125. Cagni, L. (1974), „La destinazione dell’uomo al lavoro secondo Genesi 2 e secondo le fonti sumero-accadiche”, În Annali di Napoli, nr. 34, pp. 31-44. Cagni, L. (1975), „Il mito babilonese di Atrahasis. Mondo divino, creazione e destinazione dell’uomo, peccato e diluvio”, În Rivista Biblica Italiana, nr. 23, pp. 225-259. Cagni, L. (1980), „Dio nella letteratura mesopotamica”, În AA. VV., Dio nella Bibbia e nelle culture ad essa contemporanee e connesse, Leumann-Torino, pp. 232-258

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
se poate conta doar pe datele culese din cultura materială, care, de altfel, sunt discontinue ca distribuție geografică și consistență. Primele mărturii despre cult, legate esențialmente de ciclul productiv și de vânătoare, și cele mai vechi reprezentări ale unor „ființe” divine, antropomorfe și teriomorfe, apar În neoliticul târziu: de la Çatal Hüyük - cca 6500-5500 Î.Hr. - Mellaart, 1970 -, până la limita sudică a câmpiei Konya, și de la Hacilar - cca 5400-4800 Î.Hr. - Mellaart, 1970 - până la lacul Burdur, provin statuete feminine de lut reprezentând

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
al III-lea descoperite În Alaca Hüyük (Koșay-Akok, 1973), la Nord de Boghazköy, și la Horoztepe (Özgüç-Akok, 1958), lângă Tokat, cu decorurile lor bogate, printre care figurine de metal ale unor animale sacre (tauri și cerbi), idoli feminini și embleme divine, așa-numitele „stindarde” (discuri solare), sunt mărturia unor credințe religioase și ale unui cult al morților care prevedea ofrande și rituri magice. Documentația scrisă, cu caractere cuneiforme, privește două momente speciale din istoria anatoliană a mileniului al II-lea Î

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
găsim mai târziu, Împreună cu alți zei, În ritualele hitite celebrate de „cântărețul din Kaniș”. Dat fiind caracterul predominant comercial-economic al documentării, nu avem posibilitatea de a cunoaște cultul acestor divinități, nici de a da aceste nume statuetelor descoperite sau reprezentărilor divine de pe sigilii. Acestea din urmă prezintă două modele iconografice principale, constituite de un zeu călare pe taur și de o zeiță nudă, uneori Îmbinate. Statuile din plumb cu trei figuri umane unite, descoperite și În cadrul săpăturilor de la Acemhüyük, Alișar, Boghazköy

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
de un zeu călare pe taur și de o zeiță nudă, uneori Îmbinate. Statuile din plumb cu trei figuri umane unite, descoperite și În cadrul săpăturilor de la Acemhüyük, Alișar, Boghazköy, Cahgar Bazar, atestă, conform unor cercetători (Balkan, 1992), cultul unei triade divine, venerate În Anatolia Înainte de afirmarea populațiilor indo-europene. Nu poate fi evaluat cu precizie nici gradul de influență al religiei asiriene În teritoriul anatolian marcat de fenomenul colonial. Mult mai atestată este perioada hitită, datorită săpăturilor inițiate În 1906 de H.

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
În capitala sa, sunt expresia unor culturi diverse, cu siguranță absorbite și reelaborate la nivelul instituției politice. Apoi, faptul că Anitta Își arată devoțiunea pentru trei divinități În particular poate fi legat de existența la Kaniș/ Neșa a unei triade divine, atestată și de statuetele cu trei capete. Odată cu afirmarea supremației regilor din Hattușaș pe teritoriul anatolian devine necesară elaborarea unei teologii de stat propriu-zise, capabile să legitimeze și, Într-un anumit sens, chiar să fundamenteze regalitatea. Astfel, au fost redactate

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
compozit de divinități hitite, hatice și hurrite; urmează grupul de zei războinici, de zeițe regine, de zeii populațiilor nomade, de zeii lumii de „dincolo”; elementele naturale divinizate completează această listă. Această ierarhie pare să-și limiteze valabilitatea doar la listele divine ale tratatelor, pentru care a și fost creată, În scopuri evident politice; trebuie să observăm că, Într-adevăr, În alte tipuri de documente se află pe primul loc divinități care În tratate apar pe un locul secund și că de pe

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]