22,890 matches
-
fenomen. Ideile particulare au un caracter restrâns, ele se întâlnesc și la animale și formează baza cunoștințelor despre lumea înconjurătoare. După cum interesează individul ideile particulare pot fi: indiferente, afective sau emotive. Unei impresii conștiente îi urmează o reacție conștientă sau senzație. Întotdeauna când implică subzistența individului sau perpetuarea lui, capătă caracter afectiv și emotiv, iar după cum sunt favorabile sau nefavorabile individului ele vor deveni plăcute (atracție, dorință, trebuință), sau neplăcute (repulsie, scârbă, teamă). Întotdeauna ideile particulare afective sau emotive provoacă reacții
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
formula și executa actele voluntare. Actele voluntare în gândirea paulesciană cuprind două aspecte indisolubil legate una de alta. 1) Ideile abstracte și generale, care aparțin exclusiv omului datorită capacității lui de a selecta sau de a face abstracție de unele senzații sau calități de zenzații, după unghiul din care privește obiectul, ființa, sau fenomenul. În plus omul are capacitatea de a exprima aceste idei prin semne convenționale (în limbaj sau scris), din asocierea cărora se nasc judecățile și raționamentele. “Aplicând acestora
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
înălța la cauze și legi plecând de la ființe și fenomene. De aici deduce consecințele, ceea ce în ultimă analiză înseamnă a face știință, prin urmare se poate spune că omul este un animal științific” afirma Paulescu. 2) Reacțiile voluntare. Așa cum impresiile, senzațiile și ideile particulare produc reacții, tot astfel și ideile abstracte, judecățile și raționamentele pot produce reacții, de data aceasta însă cu caracter voluntar. Prin urmare un raționament împreună cu reacția care-i urmează formează un act voluntar. Spre deosebire de actele instinctive, actele
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
originea speciilor prin selecție naturală, sau prezervarea raselor favorizate în lupta pentru viață’’ (On the Origin of species by Means of Natural Selection, or the Prezervation of Favoured Races in the Struggle for Life). Apariția teoriei lui Darwin a produs senzație atât în lumea științifică cât și în societatea civilă, stârnind reacții dintre cele mai diverse. În cele din urmă a fost acceptată ca fiind singura teorie unificatoare privind viața pe pământ și evoluția ei. Se oferea astfel o explicație logică
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
pe care omul de știință trebuie să le aibă atunci când afirmă și susține ceva. Parcurgând maniera în care Paulescu răspunde punctual criticii, dar și lecția de morală științifică pe care i-o administrează acestui materialist cârcotaș și îndărătnic, rămâi cu senzația unei ridiculizări cum nu se poate mai jenante. Dincolo de realizările sale, cert rămâne faptul că din acest penibil profesorul Leon și-a creat o oarecare notorietate peste timp, numai pentru că a îndrăznit să combată viziunea profund științifică a unui gigant
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
servi aceluiași scop. Prin urmare, scala Borg a fost adaptată așa cum se vede în tabelul următor. Intensitatea exercițiilor și efectele probabile ale antrenamentului, corespunzătoare fiecărui număr de pe scală, sunt trecute în acest tabel. Înotătorii trebuie să se familiarizeze inițial cu senzațiile fizice și mentale, asociate înotului, la o intensitate sub, egală sau peste pragul lor anaerob, înainte de a putea folosi în mod eficient această scală. Acest lucru poate fi realizat, prin stabilirea pragului anaerob cu ajutorul unuia dintre testele prezentate anterior. Apoi
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
apoi și dezvoltată în "Filozofia compoziției", după cum urmează: Abia dacă trebuie să fac observația că un poem merită acest titlu doar în măsura în emoționează, prin înălțarea sufletului. Valoarea unui poem este rațio de această plăcere înălțătoare [s.n.]. Dar toate senzațiile plăcute, printr-o necesitate psihică, sunt trecătoare. Intensitate unei emoții care ar îndreptați un poem să fie numit astfel, nu poate fi susținută de-a lungul unei compoziții mai lungi. După o jumătate de oră, în cel mai bun caz
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
oarecum, de semnificații mai profunde ("vid[a]") celebrul leitmotiv "nevermore". Cauza? Ceea ce am putea numi o concupiscenta a simțurilor, ce aparține, în ceea ce-l privește pe autorul român, unei etape "de erori trasă din premisele unei experienței bazate numai pe senzație, epoca de mult trecută"1, de care ține neapărat să se distanțeze: Și tristul decorum, si multul eben (pasărea dar, sigur și bustul) făceau atunci deficiențe silabele-prăpăstii, vida enunciație "never more"2 (italice în original). Soluția poescă oferă doar "sentimentul
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
vale: dărnicia luminoasă a simțurilor. Un Verhaeren, dacă vreți, fără obositoarea lui retorica: un Verhaeren mai conținut și mai sudic. O asemenea poezie e noua veșnic și multiplă că fetele felurite ale creației. Personalitatea fiecăruia o colorează deosebit după eterogeneitatea senzației și modului propriu de a-i reacționa temperamental." (Ion Barbu, în Versuri și proza, 1984, p. 149) 2 Ion Barbu, "Veghea lui Roderick Usher", în Versuri și proza, 1984, p. 214 . 3 Edgar Poe, "The Raven", în The Complete Tales
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
infra-intellectuelles [s.n.]". Pe de altă parte, atunci când vorbește de "bazele percepției", poetul român are, foarte probabil, în vedere analiza analiza fenomenului întreprinsă de Henri Bergson în Materie și mișcare: perceptul ete un mixt, alcătuit din elemente spirituale (amintiri) și materiale (senzații), din trecut și prezent. 69 Ion Barbu, "Rimbaud", în Versuri și proza, 1984, p. 191. 70 Vezi Ion Barbu, "Opera de artă concepută că un efort de integrare", (1920), în Ion Barbu, Opere, 2000, ÎI, pp. 1-9. 71 Ion Barbu
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
poezia agresivă”. Asemenea artelor plastice, menționează Ilarie Voronca, poezia se dezbară, prin constructivism, de orice subiectivitate, încetează a fi o „expresie de suflet”, devenind o „existență materială”. Poemul țipă, vibrează, dizolvă, cristalizează, umbrește și calmează. El nu transmite emoție, ci „senzație crudă”, „sângerândă”, „zvârcolindu-se șopârlă în tăiere”. Respingând „gramatica”, mod al convenției, poetul de avangardă cultivă cuvântul „considerat în el însuși”, „indiferent de sens”, „cuvântul liber, fulgerător”, care „alunecă singur, ca un stilet”, „verbul zgârie-cer”. Eliberate de logică, de asocierea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287567_a_288896]
-
grupuscule conspirative puneau tot atunci la cale proiecte moderate, care declinau în românește rămășițe ale Primăverii pragheze, iluzia unui comunism cu față umană și fragmente de perestroikă. Dar acești conspiratori nu erau în stradă. Adevărul este că de aici provine senzația de fals și de rău repede sezisată și în România, și în străinătate. Provine din încâlcirea de fapte și ficțiuni, de adevăr parțial și de minciună tenace, menite, în ultimă instanță, să ascundă dubla natură a revoluției române: o revoluție
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
Consumarea lor poate fi fatală sau poate duce la o dependență totală. Mulți dintre oameni fac acest lucru din curiozitate și din dorința de a cunoaște efectele pe care le au asupra lor drogurile sau din dorința de a avea senzații tari. Unii tineri consumă droguri pentru a depăși problemele pe care le au în familie, uitând pe momemt de ele. Dar daca, într-o perioadă scurtă de timp, o cantitate mare de droguri ajunge la creier, pot apărea probleme grave
Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Dascălu Ionuț- Stefan, Olaru Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_1958]
-
autorului; - presupune o anumită tehnică picturală a limbajului, aplicabilă atât în zugrăvirea naturii, cât și a oamenilor; - predomină elementele lirice, dublate de descriere;pastelul nu este o simplă consemnare lexicală de impresii sau peisaje; este rezultatul supradimensionării de laborator a senzațiilor, în tehnica specifică a poeziei ca hiperbolă de limbaj; - sensibilizează, emoționează, dar și instruiește; mai ales însă, descoperă frumosul, diafanul, plăcutul (ori contribuie la înțelegerea acestora); - natura este percepută, receptată prin cât mai multe organe de simț; de aici rezultă
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
și istorisirea sa. Diversitatea originii sociale a pelerinilor este depășită sau întrecută doar de diversitatea povestirilor și a temelor acestora, deoarece scriitorul englez dezvoltă specii precum romanul curtenesc, savuroase fabliau-uri, alegorii, predici, fabule, vieți ale sfinților. Capodopera sa dă cititorilor senzația de veridicitate, de realism, dar este și o dovadă a profundelor cunoștințe ale autorului, și trimite chiar mai departe, la complexitatea culturii medievale. Boccaccio și Chaucer au fost spirite instruite care au avut șansa de a trăi la curțile regale
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Eminescu n-a avut sifilis și se bazează pe un raport medical descoperit într-o arhivă particulară. Va fi aspru admonestat de către G. Călinescu, și pus nici mai mult nici mai puțin decât în categoria „Minarilor” care vor să facă senzație cu orice preț pe seama poetului. Momentul George Potra este de două ori important: pentru aducerea acestei noi dovezi medicale și, mai ales, pentru această intervenție a lui G. Călinescu care anulează pare-se, definitiv orice nouă tentativă de a-l
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
a rivaliza); it. immagine, immaginare, imitare, emulo, emular (a rivaliza); engl. image, imagine, imagination, imitate, imitation, emulous, emulate (a rivaliza).1 În DEX2 imaginea este definită ca "reflectare de tip senzorial a unui obiect în mintea omenească, sub forma unor senzații, percepții sau reprezentări", "reprezentare vizuală sau auditivă, obiect perceput prin simțuri", "reproducere a unui obiect obținută cu ajutorul unui sistem optic", "reprezentare plastică a înfățișării unei ființe, a unui lucru, a unei scene de viață, a unui tablou din natură, obținută
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
această bază noi reprezentări". La Platon, imaginația este principiul care creează lumea ideilor pure, iar pentru Aristotel, imaginația stă la temelia cunoașterii. Scolastica medievală, prin Toma d`Aquino, a considerat imaginația ca "un simț intern" care face legătura dintre lumea senzațiilor, a percepțiilor și lumea inteligibilă, conceptuală. Sub pecetea raționalismului lui René Descartes, imaginația este privită cu neîncredere "filosofică", aparținând doar lumii copilăriei, visului, poveștii. Empiriștii T. Hobbes, J. Locke și D. Hume readuc în discuție conceptul de imaginație, punând-o
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
imaginilor", Jean-Jacques Wunenburger extinde triada primitivă (imaginea perceptivă, imaginea mnezică și imaginea anticipatoare), propunând o sinteză a tipurilor de imagine: imaginea inconștientă, imaginea verbală, imaginea matricială, imaginea materială 41. J. Wunenburger consideră că imaginea mentală, in praesentia, ca produs al senzațiilor și percepțiilor (imaginea perceptivă), imaginea a posteriori, amintirea (imaginea mnezică) și imaginea alegorică, în lipsa obiectului (imaginea anticipatoare) constituie punctul de plecare pentru formarea "prismei imaginilor" 42: fantasma, visul, imaginea hipnogogică (imaginea inconștientă), figurile de limbaj (imaginea verbală), cifru, enigmă, criptograma
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
multe motive ne este greu să vedem că putem înțelege semnificația expresiilor limbajului doar atunci când ne străduim să determinăm rolul lor în contexte lingvistice și nelingvistice cuprinzătoare. Unul din aceste motive este înclinația puternică de a socoti anumite procese mintale - senzații, sentimente, gânduri - drept condiții necesare și suficiente pentru folosirea expresiilor limbajului. Ni se pare, de exemplu, plauzibil că expresia „a ne aminti“ desemnează un anumit proces mintal. Și că acest lucru va putea fi contestat doar de behavioriștii declarați sau
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
va rămâne frumoasă astăzi.“, „Sunt convins că în acest calcul există o greșeală.“. La întrebarea de ce în aceste exprimări folosim unul și același cuvânt, Wittgenstein răspunde: „Jocurile pe care le jucăm cu el au o anumită asemănare. Și de asemenea senzațiile care însoțesc folosirea cuvântului au o anumită asemănare.“30 Fostul student al lui Wittgenstein, filozoful John Wisdom, relatează că acesta le spunea, întrebându-se ce se întâmplă când cineva crede, înțelege sau își amintește ceva, că va trebui să ne
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
loc atunci când un copil a deprins cititul este „o schimbare a comportării sale“. Această schimbare este cea care îi permite învățătorului să spună că „a început să citească“ despre un copil care nu știa să citească. Prezența sau absența unor senzații caracteristice cititului pot să fie, dimpotrivă, indicii înșelătoare. Faptul că există „o serie continuă de treceri“ între cazul în care cineva spune pe de rost ceea ce trebuie să citească și cazul în care citește fiecare cuvânt, fără să cunoască pe
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
comune de exprimare, de analogiile pe care le sugerează acestea.37 Cum pot fi armonizate aceste două tipuri de sugestii ne-o arată, poate cel mai bine, considerațiile lui Wittgenstein asupra acelor expresii prin care comunicăm ceea ce simțim, vorbind despre senzațiile, emoțiile sau sentimentele noastre. Sunt expresii care ne sunt foarte familiare tuturor. Nu ne așteptăm ca în această sferă să fim amenințați de confuzii conceptuale. Wittgenstein ne arată însă că această impresie se poate dovedi adesea greșită. Drept fundal contrastant
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
această impresie se poate dovedi adesea greșită. Drept fundal contrastant pentru reflecțiile lui Wittgenstein pot servi idei și reprezentări familiare, atât de evidente, încât orice discuție asupra lor poate părea, la prima vedere, inutilă. Moduri curente de exprimare sugerează că senzațiile, sentimentele și gândurile noastre stau într-un fel de „spațiu interior“, la care posesorul lor are un acces direct, iar semenii lui doar unul mijlocit și imperfect. Faptul că o anumită stare mintală este conștientă ar implica deja că subiectul
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
comportării noastre verbale și nonverbale. Avem, așadar, imaginea a două lumi, a două domenii ale realității, între care constatăm că există o anumită corelație. Ea poate fi gândită, de cel care reflectează, drept „paralelism“. Manifestări comportamentale însoțesc în mod constant senzațiile, emoțiile și sentimentele. În anumite situații însă putem să le ascundem. Cu alte cuvinte, putem să ne prefacem și putem să mințim. Ceea ce duce la concluzia că propriile trăiri ne sunt în mod nemijlocit cunoscute pe când cele ale altora trebuie
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]