23,406 matches
-
ale directorilor organizațiilor publice, private și nonprofit. Misiunea declarată a NACD este obținerea unor performanțe corporative sporite prin intermediul unei practici mai bune a consiliului directorilor. Guvernanța corporativă 334 334 activitatea comitetelor de audit (Raportul NACD), care recomandă acestora să evalueze tonul organizației, „tone of the top”, asigurându-se de devotamentul directorilor și angajaților în ceea ce privește conformarea legală și etica în cadrul companiei, în mod ideal, prin intermediul politicilor scrise. Raportul NACD sugerează în plus comitetului de audit să obțină informații privind stabilirea și menținerea
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/229_a_184]
-
4.4.5. Procesul de comunicare a comitetului de audit După cum am observat, este important pentru comitetul de audit să aibă discuții sincere cu managementul și cu auditorii companiei în ceea ce privește problemele raportării financiare. Comitetul de audit ar trebui să stabilească tonul pentru colaborarea în echipă și să mențină o comunicare eficace, caracterizată de o relație de încredere și susținere, dar principială cu consiliul de directori, managementul, auditorii și alți consilieri de afaceri. 4.4.5.1. Comunicarea cu consiliul de directori
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/229_a_184]
-
raportul NACD, membrii comitetului de audit trebuie să aibă abilități de a asculta și de a echilibra balanța între abilități și curajul de a contesta și acționa când este necesar. Raportul NACD declară că acest comitet ar trebui să stabilească tonul organizației pentru a exprima Guvernanța corporativă 364 364 valorile de bază ale integrității etice, precum și conformarea legală privind controlul și o raportare financiară solidă. Ca o bună practică, comitetele de audit ar trebui să ia în considerare efectuarea unor autoevaluări
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/229_a_184]
-
acestor declarații financiare. În îndeplinirea responsabilităților, comitetul de audit crede că politicile și procedurile sale trebuie să fie flexibile pentru a putea reacționa la circumstanțele și condițiile mereu în schimbare. Comitetul de audit va lua măsuri corespunzătoare pentru a stabili tonul organizației privind calitatea raportării financiare, a bunelor practici de afaceri și a conduitei etice. Următoarele paragrafe prezintă procesele pe care le întreprinde comitetul de audit în exercitarea responsabilităților sale de supraveghere. Procesele sunt stabilite ca un ghid pentru înțelegerea faptului
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/229_a_184]
-
cu sărutări umede. Încearcă să-i cuprindă trupul prin așternuturi. "O, încă nu, te rog!" Copleșită de groază, de un soi de panică instinctuală, Jeanne încearcă să câștige timp. Însă Julien începe să-și piardă răbdarea și, schimbând dintr-odată tonul, pune capăt tergiversărilor: "De ce să mai întârziem, când tot acolo o să ajungem?" Apoi dispare grăbit în odaia de toaletă. Jeanne aude un foșnet de haine aruncate, zgomotul ghetelor azvârlite pe podea, înainte de a-l vedea reapărând pe Julien, în indispensabili
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
așadar, în funcție de anotimp, crema burgheziei și aristocrației europene. Și, în mod inevitabil, tinerii ajung să flirteze. Două scurte nuvele scrise în perioada Belle Époque, Flirt de Édouard Bonnaffé (1888) și Flirtage de Jean Malic (1885), pun în scenă, pe un ton de romanță, aceste noi idile transeuropene, scoțând la iveală întregul lor farmec dulce-amar. Flirt este o narațiune în tonuri pastel semănând cu o delicată acuarelă. Găsind întâmplător într-un fund de sertar două mănuși micuțe cu degetele destrămate și un
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
scrise în perioada Belle Époque, Flirt de Édouard Bonnaffé (1888) și Flirtage de Jean Malic (1885), pun în scenă, pe un ton de romanță, aceste noi idile transeuropene, scoțând la iveală întregul lor farmec dulce-amar. Flirt este o narațiune în tonuri pastel semănând cu o delicată acuarelă. Găsind întâmplător într-un fund de sertar două mănuși micuțe cu degetele destrămate și un trandafir vestejit, naratorul începe să evoce cu nostalgie trecutul. Astfel, rememorează "clipa fericită" în care avusese șansa s-o
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
păcate, tânărul este derutat de atitudinea Catherinei și sfârșește prin a se simți ofensat de aceasta. "Divina lui Catherine", strecoară el într-un bilețel, nu contenește a-l sfâșia cu "ghearele" sale. Curând, cei doi veri se ceartă, adoptă un ton rece, își aruncă priviri ironice. Relația lor devine glacială. Sfârșesc prin a se ignora. Amestecul de malițiozitate și afecțiune pe care Catherine, ca o alchimistă a iubirii, voise să-l insufle relației lor fusese prea subtil pentru Henri, sau poate
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
care nu a fost prea rău primit Marcel m-a lăsat să plec, așa că am fugit într-un suflet la Lisbeth". "Grosime a limbii", "materie vâscoasă", "centru de greutate"... Clara Malraux evocă în memoriile sale acest prim flirt pe un ton rece, detașat, aproape științific. Departe de a aborda flirtul într-un mod pătimaș, nestăpânit și dramatic, așa cum o face Marie Bashkirtseff, aceasta îl tratează într-un mod cvasi-experimental. Clara se lasă sărutată nu pentru că se simte legată sentimental de Marcel
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
cu pene lungi și moi, bărbatul simte adierea dulce a parfumului răspândit de ea, de umerii delicați, de rochia foșnitoare, de părul ei în care licăresc nestemate. Ea îi vorbește, în atmosfera intimă a acestui colț de salon, pe un ton discret. Ce-i șoptește oare? Și ce răspuns primește de la el? Ea râde, dezgolindu-și dinții fermecător de albi. Ochii lui strălucesc, trădând acea amețeală a amorului propriu și totodată a voluptății fizice de care e copleșit un bărbat atunci când
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
asistă la jocul amoros și actorilor înșiși. De fapt, după lăsarea cortinei, "când, o jumătate de ceas mai târziu, cuplul se desparte, se găsește întotdeauna cineva care să se apropie de doamna respectivă și care s-o întrebe pe un ton nemulțumit sau ironic, sau indulgent, sau nepăsător: Ai flirtat destul în seara asta?" Compliment cu o nuanță de reproș, semn al unei admirații în care se împletește o discretă dezaprobare, cuvinte care implică, în orice caz, o recunoaștere a caracterului
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
a fost silit să-și vândă drogheria pentru a putea plăti daunele stabilite de tribunal, ceea ce i-a atras ruina... Când este exploatată de literatură, această schemă devine și mai caricaturală. De pildă, Flirtation, o comedioară bufă compusă pe un ton tragicomic, pune în scenă tribulațiile pe care le îndură un tânăr cam nătâng aflat în călătorie în Anglia. Trimis în "perfidul Albion" de unchiul său, care vrea să-l smulgă din starea de trândăvie și moliciune în care se afla
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
zburdălniciile unei tinere canadiene, Annie, care își umple decolteul cu bumbac, se "mulează" pe partenerii de vals, "încalecă pe genunchii lor" și nu se sfiește să se arunce, îmbrăcată doar cu un capot, în brațele holteilor. Romancierul conchide, pe un ton categoric: Dacă aceste odrasle ale aristocrației dolarului au o idee cu totul aparte cu privire la însemnătatea capitalului lor când vine vorba de a face bani, de a târî în sclavie matrimonială tineri înstăriți, viciul și desfrânarea nu au nici ele nimic
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
o vorbă, tăceam mâlc lângă Lisbeth, în acea grădină în care formaserăm cupluri cu alți parteneri". De altfel, Lisbeth nu are nevoie de vreo mărturisire ca să intuiască pornirile safice ale tovarășei sale. Într-o zi, îi aruncă acesteia, "pe un ton răutăcios: "Știu bine că mă dorești [...] însă eu nu te doresc pe tine"". Rușinată, Clara Malraux, neagă, "fără prea multă tragere de inimă, de altfel, căci dacă existase dorință, aceasta fusese imprecisă și deloc provocatoare". Fără tragere de inimă, dar
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
și, smucind-o, pe pleoapa-i ostenită C-un horcăit cumplit, cu ultima suflare, Îi dete, pătimaș, o sumbră sărutare! La ivirea zorilor, "soldatul se stinsese", iar infirmiera, "stând acum amuțită, / își ștergea ochii mari și părea o smintită"78... Tonul este tragic, patetic, iar jocul seducției care se înfiripă între soldat și infirmieră este perceput ca fiind "oribil". De altminteri, autorul nu folosește niciodată cuvântul "flirt" când se referă la acesta. Fără îndoială, consideră cuvântul prea frivol. Sărutul dintre cei
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
atenție, fata își prezintă pretențiile vrea să-și poată continua studiile și să locuiască într-un apartament care să nu aibă mai mult de trei camere. Tânărul, îndrăgostit până peste urechi de Clara, acceptă fără șovăire și declamă, pe un ton oarecum solemn: "De vreme ce am căzut la învoială, iată-ne logodiți". Pentru a pecetlui pactul iubirii dintre ei, el o sărută "ușor, cast". "Așteptam de ani de zile, își amintește Clara Malraux în memoriile sale, să aud o voce tandră de
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
un separeu, unde, după ce o face un timp pe pedantul, încearcă nici mai mult, nici mai puțin s-o violeze. În timpul mesei, își amintește Dominique Desanti, "mâna grăsunului care gâfâia flutura perfid în toate părțile, în timp ce rostea încă, pe un ton patern, cuvinte de încurajare. De patru ori i-am împins mâna înapoi ca într-o scenetă, spunându-mi că eram "o libertină ingenuă" de secol XVIII aflată la curtea Regentului". Cu infinite precauții, Dominique îi dă a înțelege comeseanului că
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
este unanim acceptată, cum se întâmpla în perioada Belle Époque. Ea slăbește, impactul său nu mai este la fel de puternic. La fel se petrec lucrurile și în cazul celor câteva romane de duzină care prezintă încă acest joc amoros pe un ton de catastrofă. Flirt et amour (1936) de Kit, Le Flirt et le Coeur (1916) de Saint-Cygne, Flirt tragique (1938) de Mona Gloria, Josette et ses flirts (1930) de Louis Derthal, Le Flirt de Lady Mabel (1937) de Paul Dargens asociază
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
în fața altarului. Bărbatul de pe plajă reapare pe neașteptate. Este gol. Nu mai zâmbește; chipul îi este umbrit de o grimasă posacă și feroce, iar expresia amenințătoare de pe fața lui o excită pe Sofia, îi ațâță dorința. Îi ordonă pe un ton dur să-și coboare privirea. Avea penisul gros și țeapăn. Îi porunci să îngenuncheze și să-l ia în gură. Îl ascultă, înnebunită de poftă, dând înapoi pielea pentru a expune mădularul în formă de cazma, de un negru-vinețiu adânc
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
lipsă de inițiativă, se folosește de această mică înfrângere pentru a obține, câteva zile mai târziu, o măruntă victorie asupra ocupantului: reușește să alunge de la o fermă "un înfiorător soldat SS mic și plin de coșuri". Îi ordonă pe un ton autoritar soldatului care silise o bătrână amărâtă, amenințând-o cu pistolul, să-i dea niște ouă și niște unt să iasă: "Raus!". Când soldatul, roșu de mânie, o întreabă dacă are habar cu cine vorbește, tânără are o sclipire de
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
să-i ațâțe flacăra iubirii. "Cu cât mă face să sufăr, cu atât îl iubesc mai mult", își mărturisește sieși pe 30 noiembrie 1946. "Suferința din dragoste are atâta farmec, încât mai mult suferi odată vindecat", adaugă ea pe un ton filozofic ceva mai târziu. Așadar Bab își cultivă în taină pasiunea și își garnisește jurnalul cu suspine, exclamații și lamentări. "Îl iubesc prea mult pe André. Sunt bolnavă după el. Nu mă gândesc decât la el", scrie ea pe 13
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
ani mai devreme de moraliștii francezi ai perioadei Belle Époque. Ca și aceștia, William Styron consideră flirtul drept un joc maladiv, atroce, împotriva firii. Portretul pe care îl face tinerelor din generația sa, lui Leslie mai cu seamă, amintește prin tonurile sale întunecate de caricaturile maniheiste pe care le inspirau faimoasele "semi-virgine" romancierilor din vremea lor. Înseamnă asta oare că, dacă flirtul evoluase, reprezentările colective rămăseseră în linii mari aceleași? Nu, deoarece punctul de vedere al lui William Styron, în timp ce îl
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Hayworth femeia-copil Brigitte Bardot, Marilyn Monroe pe Grace Kelly cea distinsă, pe Audrey Hepburn cea ingenuă, pe voluptoasele Gina Lollobrigida și Anita Ekberg, sau pe sentimentala și tulburătoarea Romy Schneider. În orice caz însă, starurile sunt întotdeauna cele care dau tonul, în timp ce ceilalți, muritorii de rând, încearcă să se pună la același diapazon. Semn că vremurile se schimbaseră, adulții nu numai că flirtează din ce în ce mai mult, dar găsesc în același timp noi virtuți ale acestui joc amoros. Apusese de mult epoca aceea
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Chapsal, efervescența aceasta amoroasă "însemna mult pentru ziar. Era nespus de plăcut să lucrezi la L'Express. Căci era un flirt continuu"185. Spiritele, ca și inimile, se înflăcărează mai repede, mai puternic. Elanurile amoroase se împleteau cu stimulările profesionale. Tonul articolelor devine mai sprinten, mai vioi, mai percutant. Din nefericire, și suferințele din dragoste devin mai pătrunzătoare. Cum se întâmplă întotdeauna, jocul atât de amuzant, atât de rafinat al flirtului se poate dovedi primejdios pentru cuplurile stabile. Madeleine Chapsal o
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
189. O mulțime de mame, preoți și educatori rostesc încă discursuri moralizatoare de felul acesta, sau măcar cred cu tărie în adevărul lor. Însă vremurile se schimbaseră, iar acum adulții, chiar dacă sunt în dezacord cu adolescenții, nu mai dau ei tonul. Ei au mai mult ca niciodată senzația că vorbesc la pereți. La colegii și licee, e-adevărat, profesorii preiau ștafeta de la părinți și îi țin pe adolescenți din scurt. Ați face mai bine să vă învățați lecțiile decât să hoinăriți
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]