23,608 matches
-
merită să-i observăm la lucru pe bunii noștri gospodari edilitari, în perioada alegerilor. După trei ani și jumătate în care nu l-am zărit o dată la față pe primarul meu de sector, de câteva luni figura lui tonifiantă îmi zâmbește încurajator de pe toate gardurile. Este un tip masiv și serios, în care poți avea încredere. După ce am făcut atâta vreme slalom cu mașina prin puzderia de gropi care joacă rolul de filtru (cine se încumetă să intre pe strada Floare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
să găsesc forma ideală a pantofului, cea care să se muleze pe picior ca o plastilină de mătase ușoară, elegantă. Iar când sunt amărâtă la gândul că plastilina mea n-o să existe niciodată, trag cu ochiul înspre Mark Twain și zâmbesc citind că „o minciună face înconjurul pământului cât timp adevărul de-abia a reușit să-și pună pantofii“. Iar o întrebare fără răspuns (dilema de mai sus) face înconjurul pământului cât timp rubrica noastră se încheie la șireturi. Până la urmă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
orbea presărată pe noiiată o prăjitură cu zahăr pudră-nasul tău murdar de zahăr.... Ți-am zis să nu trântești niciodată ușa, să nu știu dacă pleci! Păpușa ta, Casiana, care n-a fost prințesă, prinsese brusc poftă de plâns și zâmbea lăcrămând.Am luat-o-n palmă, gâtul i-am sucit, să nu care cumva să-ți fie iarăși dragă, mai dragă decât mine. Moartă, zâmbea încă.Am urât-o ...Simțeam ura crescând. Of, cum mai mirosea a noi două, și
A doua oară unu by Diana Dupu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92922]
-
pleci! Păpușa ta, Casiana, care n-a fost prințesă, prinsese brusc poftă de plâns și zâmbea lăcrămând.Am luat-o-n palmă, gâtul i-am sucit, să nu care cumva să-ți fie iarăși dragă, mai dragă decât mine. Moartă, zâmbea încă.Am urât-o ...Simțeam ura crescând. Of, cum mai mirosea a noi două, și foaia asta dac-ai să ți-o lipești vreodată de obraz, ai să-mi dai dreptate, e tot ce suntem:lumina portocalie a felinarului de
A doua oară unu by Diana Dupu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92922]
-
Drăgăstan Isabela Motto:„Gândește cutezător și vei reuși.” Doar amintiri... Știu că se întâmplă ceva atunci când îmi zâmbești. Îmi pot da seama, uitându-mă în ochii tăi, găsesc răspunsul pentru care tu iubești. Acum ai prea puțin timp, șă-ți amintești de bucurii căci viața îți cere mult prea multe. Oare când vei înțelege? Ca rămân doar poze... În urma
A doua oară unu by Drăgăstan Isabela () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92939]
-
Îngâna pasajele vocale masculine Îndemnând-o pe unduitoarea gazdă cu alură nordică să susțină partitura lui Maggie Reilly. Iubitorul de jazz nu se preta la asemenea fleacuri, sta țeapăn, cu ochi de oțel, cu paharul de whisky olandez În pumn, zâmbea reținut și flutura barbișonul În ritmul lui Orabidoo, piesă apropiată de sonoritățile elevate cu care ne Împuia urechile. Amândoi o curtau pe flușturatica nevastă, a cărei supărare că i se dă atenție era moft. Mi-am dat seama peste timp
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
consider viitorul cel mai bun prieten. Am invățat că timpul videcă tot dacă știm să vorbim cu viața. Învață să mergi prin ploaie și totul să ti se pară o zi luminoasă. Transformă lacrimile ploii în boabe de fericire apoi zâmbește, da vreau să zâmbești acum, poate o să te văd sau poate vei învăța ca nu există nu pot și lumea nu e perfectă, iar zâmbetul tău va străbate privirile altora și din acel moment vei descoperi ca nu vrei să
A doua oară unu by Huţanu Mădalina () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92933]
-
bun prieten. Am invățat că timpul videcă tot dacă știm să vorbim cu viața. Învață să mergi prin ploaie și totul să ti se pară o zi luminoasă. Transformă lacrimile ploii în boabe de fericire apoi zâmbește, da vreau să zâmbești acum, poate o să te văd sau poate vei învăța ca nu există nu pot și lumea nu e perfectă, iar zâmbetul tău va străbate privirile altora și din acel moment vei descoperi ca nu vrei să renunți, iar jocul tău
A doua oară unu by Huţanu Mădalina () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92933]
-
pe la Piața Victoriei, eu pe balcon și la televizor, tata la servici să facă și acolo revoluție. Și apoi a fost gata adică s-a luat televiziunea, s-a declarat izbânda și am avut voie să ies prin cartier, să zâmbesc la lume, să ne felicităm din ochi, să-mi întâlnesc prietena care să-mi spună bucuroasă că am avut dreptate. Pe 21 decembrie am avut sentimentul că istoria se fabrică aici și acum, dar 22 decembrie este momentul din viața
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
Marsilianu și Perpinian, cei doi frați care vor să își salveze mama (din far, de bărbații care o înconjoară, de ea însăși) își fac de lucru pe la capetele primelor rânduri. În vremea asta, pe scenă, Cățeaua dansează, alte personaje lenevind, zâmbind, observându-ne din fundal. Frații vor urca de îndată pe scândură și vor depăna, în ritm de road movie, povestea unei copilării cu tatăl absent și o mamă care nu seamănă cu celelalte („De ce face mami așa? De ce nu e
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
viață să citească. Sau să necitească această experiență a tatălui lui. Îl las cu PSP-ul lui și abia aștept să-l bat la fotbal pe computer. Pe mine, Cartea vieții mele m-a durut și m-a-ntristat deopotrivă. Zâmbești citind-o, dar surâsul e din ce în ce mai des amar. Tu vorbești mereu în ea despre uitare. Ce n-ar trebui să uite oamenii niciodată? Să nu uite nimic. Uitarea se răzbună și nu te răzbună niciodată. Uitarea te omoară și nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
Ana Blandiana și Romulus Rusan asistă la o întâlnire moderată de Dan C. Mihăilescu. Șerban Foarță avea lansare de la aceeași oră cu Liiceanu - „un biet intelectual“ a cărui cea mai recentă carte era, după propria părere, „un butoi de pulbere“. Zâmbeam la: „Dacă binele are vreo șansă să învingă, el nu o poate face decât cu armele răului“ și „Carter, un umanist la putere a fost un dezastru pentru America“, apoi Andrei Cornea povestea despre Sofocle și Filoctet, despre Ahile care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
pe copii cu ideile și autoritatea lor? Păi, tot adulții zic că nu e bine să minți și după aia mint la telefon că nu-s acasă, îți spun că vecinul de sus e un ticălos și după aceea îi zâmbesc dulce și-i cer cu împrumut bormașina, îți spun că dacă-i votezi, or să aibă grijă toată viața de tine, după care te privesc sictiriți din spatele bodyguarzilor și așa mai departe. În ăștia vreți să avem încredere? Ciudat: trebuie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
iarnă 45 de borcane de compoturi, dulcețuri, gemuri și un butoi cu murături mixte, am plâns, cred, de vreo 30 de ori din cauza deznădejdii, milei sau chiar bucuriei și n-a fost zi să nu râd în hohote sau măcar să zâmbesc de câteva ori. Deci? Acum când scriu e 13 decembrie. Dar orice s-ar mai întâmpla, nu cred că m-aș prăbuși, fiindcă în 6 decembrie 2007, de Sfântul Nicolae, era să-mi explodeze inima de o exaltare pe care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
mult timp, însă fără să-l fi cunoscut vreodată, a venit la căpătâiul ei. Ultima întâlnire. A organizat ceremonia de înmormântare: ultima ei sărbătoare. Ultimele pregătiri: și-a ales rochia de înmormântare - bleumarin cu motive albe -, o fotografie în care zâmbește, pentru piatra sa tombală, iar ca epitaf: «M-am uitat deja!». A scris un ultim poem, pentru obituar. A reținut cimitirul Montparnasse drept adresă definitivă. Nu vroia să moară. A remarcat că asta era prima dată în viața ei când
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
-n gol aproape treizeci de secunde, era chiar el, care, știindu-mă aici, va fi vrut, cred, să-mi spuie nu știu ce. Se auzi a doua oară soneria... De fapt, întâia, fiindcă era vorba, acum, de-aceea de la ușă. În cadrul căreia zâmbea chiar Șerban Foarță*. —————— * A se vedea fotoportretul din antet! (Continuarea în numărul următor) CREPUSCULUL CIVIL DE DIMINEAȚ| Nu-ți lăuda prea tare areolele... Emil BRUMARU Nu-ți lăuda prea tare areolele ștampilate dulce ale sânilor, mult mai frumoase sunt nodurile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
de securitate. Poate că ar fi bine să ne povestească odată ce gândiri spuse sau scrise a văzut în cele peste 200 de file. Mă gândesc că momentul cel mai potrivit ar fi aniversarea numărului 2.000. Nu vă grăbiți a zâmbi. Dacă ne apucă nebunia și ne transformăm în cotidian de literatură, asta s-ar putea întâmpla prin toamna lui 2009. 1 Dovadă sigură că Bega-Bahlui poate deveni oricând canal navigabil; un vis: să iei vaporașul de la terasa Flora din Timișoara
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
Gheara, ghinda, chiar și harfa, Ochiul, chipul, împreună Cu neghina sau eșarfa, Fac cu ,,h’’ o casă bună. Dacă ești isteț, ai minte, Poți ușor să afli dacă ,,H’’ apare în cuvinte. Câți de ,,h’’ pe-aici se joacă? Iepurașul ne zâmbește Și prin iarbă zburdă el; Oare ,,i’’-ul se pitește În ibric sau în inel? LITERA ,,I’’ ,,I’’ - un bastonaș subțire, Drept ca bradul, fără frică, Se strecoară în citire. Știe ,,i’’ ce vrea să zică! În iubire, inimi, ițe
ALFABETUL by CĂTĂLINA ORŞIVSCHI () [Corola-publishinghouse/Journalistic/529_a_927]
-
se strecoare? E cuminte-acela care Rezultatul bun îl are. Nouă nuci îl decorează Și ,,n’’, plin de încântare, Dintr-un nor ne onorează Cu o nouă-nfățișare. LITERA ,,N’’ Îngânând cuvinte-alene, Mândru, falnic, impozant, Vine ,,n’’, clipind din gene Și zâmbind, că-i amuzant. Neatent de ești, îți pare Că-n nori zboară-un pescăruș, Dar e ,,m’’, ce-n graba mare, A pierdut un picioruș. Îl găsim la noi în cană Și nicicând nu te-ai gândi Că e-n
ALFABETUL by CĂTĂLINA ORŞIVSCHI () [Corola-publishinghouse/Journalistic/529_a_927]
-
-ul spune la tot pasul C-o să-i pună-alte picioare. Ești copil isteț, ai minte; Poți ușor să afli dacă ,,N’’ apare în cuvinte. Câți de ,,n’’ pe-aici se joacă? Cotcodac găina zice; În cuibar sunt două ouă. Îi zâmbesc și eu complice: Le mănânc pe amândouă! LITERA ,,O’’ E-un oval, un cerc turtit, Ce-a intrat în ochi, în ou Și să iasă, e sortit, Dintr-o oală, cu ecou. Buna-l are-n ochelari, Iar cățelul într-
ALFABETUL by CĂTĂLINA ORŞIVSCHI () [Corola-publishinghouse/Journalistic/529_a_927]
-
zvelte, cefe ca niște petale rozalii de trandafir. Îl proslăveam de departe pe Dumnezeu și pe tinerele fete, un Dumnezeu izolat în tabernacol și fete cu fuste plisate care îngenuncheau atât de frumos și cărora eu nu îndrăzneam să le zâmbesc.“ - François Weyergans, Franz și François
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
lui nu pot fi niciodată anticipate. Istovit de așteptarea sadicului monstru urban, îți vine să chiui de bucurie când îl vezi ieșind din tunel, chiar dacă stomacul lui este deja plin până la refuz. Sute de victime fericite, spânzurate de bare, îți zâmbesc cu ușurarea oamenilor realizați. Noi ne-am urcat, ne spun privirile lor satisfăcute, voi n-o s-o puteți face decât peste cadavrele noastre... „Dacă nu-ți convine, ia-ți mașină mică!“, era replica predilectă a gospodinelor comuniste dinainte de ’89. Eu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
dar nici nu merge către scindare. Formidabila lui inerție, vechile complicități, legea tăcerii îndelung însușită și lentoarea lui Iliescu au lucrat în favoarea PSD, care a absorbit cutremurul politic în interior. Nu mai sunt vremurile în care Roman rupea FSN-ul zâmbind, iar Năstase nu e Roman. Dacă vor pierde alegerile, Iliescu și Năstase o vor face de mână, urmând să-și dispute supremația PSD când nu va mai interesa pe nimeni, în obscuritate. ORI, ORI Ori Alianța, ori PSD. Cale de
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
politic care l-a adus în Parlament, respectiv PSD, votând pentru înscăunarea domnilor Năstase și Văcăroiu în fruntea Camerelor. Pe urmă PUR s-a îmbarcat în vehiculul următor, cel al coaliției de guvernământ. Unde este drama? Cel mult putem să zâmbim. Ei bine, PSD face din aceasta o chestiune de viață și de moarte. Și mai ales de principiu, iar principiile trebuie apărate cu orice preț. Toate problemele națiunii au devenit moțiuni și toate moțiunile au devenit pretexte pentru a mai
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
Și-i frumoasă, vorbitoare Și de suflet iubitoare. Când văd sânu-i rotunjor Mă ajunge foc de dor, Când văd păru-i de mătasă, Cumplit dorul mă apasă Când văd fața-i rumeoară, Dorul aprig mă omoară. Iar când trece și zâmbește, Câmpu-n față-i înflorește". Tulburarea este împărtășită, dorul este reciproc, iar tinerele țărănci românce seamănă, în mare parte, cu frumoasa Ileana: "A fost odată ca niciodată, într-un sat de munte, o fată pe care florile o opreau când trecea
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]