218,930 matches
-
fidelitatea datelor, "cuprinsul" cărții. În fond, ediție critică, punctul său de pornire fiind ineditele, descoperite de Mihai Apostol în Muzeul de Istorie și Arheologie din Ploiești, însoțite de bogatele și informatele "note" aferente, atât de cuprinzător răspândite în timp și spațiu, încât solicită interesul imediat și nevoia de a stabili relații între oameni și faptele lor: I: Documente: Lucrări nepublicate; Referate despre cărți sau manuscrise; Documente personale; Documente privind activitatea desfășurată la Arad; Convocări, invitații. II: Corespondență: Trimisă; Primită - de la instituții
Viața documentelor by Cornelia Ștefănescu () [Corola-website/Journalistic/14597_a_15922]
-
România a apărut recent la Bistrița. Revista se numește simplu, pregnant și definitiv, Grai, iar editorul său este Asociația culturală Alumar, condusă de Vasile Vasinca și Radu Feldorean, doi oameni de afaceri care se află într-o relație specială cu spațiul culturii, cel din urmă chiar ca practician în domeniul artelor vizuale. Prima întrebare care se naște legitim în fața unui asemenea eveniment este extrem de banală și de previzibilă: ce-și propune revista și ce segment încearcă ea să acopere într-un
O nouă publicație: Grai - Despre locvacitatea barocă by Pavel Șușară () [Corola-website/Journalistic/14529_a_15854]
-
acopere într-un perimetru cultural din ce în ce mai solicitat? Răspunsul este prezent chiar în acest prim număr, atît în succintul text/program de pe prima pagină, cît și în conținutul narativ și în arhitectura plastică a revistei. Grai încearcă să aducă în același spațiu, într-o simultaneitate perceptibilă chiar de la nivelul machetei, literatura și artele plastice. Nu despre ilustrații care să acompanieze textul este vorba, însă, aici, și nici despre texte care să spargă, prin fluența lor grafică, ermetismul unor imagini dominante, ci despre
O nouă publicație: Grai - Despre locvacitatea barocă by Pavel Șușară () [Corola-website/Journalistic/14529_a_15854]
-
mod fatal. Depășind acest prim nivel, pe acela global, și făcînd un pas mai departe, spre conținutul său mai restrîns, revista Grai este preocupată indubitabil de două genuri constitutive ale culturii, și anume de literatură și de artele vizuale. Dacă spațiul larg al literaturii este sugerat prin componenta creației propriu-zise sau prin eseistică și exegetică, indiferent de tematica lor nemijlocită, segmentul vizual se sprijină pe simpozionul de pictură de la Colibița, unul dintre evenimentele artistice care s-au impus cu putere în
O nouă publicație: Grai - Despre locvacitatea barocă by Pavel Șușară () [Corola-website/Journalistic/14529_a_15854]
-
excepțional. Mihai Fusu: Și ca individ, și ca artist am fost întotdeauna interesat de dimensiunea politică și socială. Am navigat întotdeauna între politică și artă: între 1990 și 1992 am fost chiar jurnalist politic. În 1989, eram singurul din tot spațiul românesc, care am montat Rinocerii de Ionesco. în România nu se sfîrșise încă regimul Ceaușescu și Ionesco era interzis. Am jucat apoi Așteptîndu-l pe Godot de Beckett, ca pe un cabaret politic, ca o reacție directă la întîmplările din afara teatrului
Cu Mihai Fusu, după spectacol by Mirella Ne () [Corola-website/Journalistic/14526_a_15851]
-
fețelor și nici în maniera lor de exprimare. În ceea ce privește mizanscena, dimpotrivă, am încercat să mă despart cît mai mult de document, mie mi-era clară structura întregului, documentul era deja integrat. Ceea ce mi-a permis să fiu destul de liber în spațiu. M.N.-P: Structura spectacolului, mizanscena sînt perfect stăpînite. Spectacolul este foarte fizic, corpurile se rostogolesc, se tîrîie, se înlănțuie, triumfă sau dispar într-o sintaxă riguroasă. în același timp, e evidentă dimensiunea psihologică, deși rămîne în subteran. Este o tradiție
Cu Mihai Fusu, după spectacol by Mirella Ne () [Corola-website/Journalistic/14526_a_15851]
-
de Bulgakov. L. R.: Să revenim la prezența dumneavoastră în Mexic în fruntea Teatrului Bulandra. Care sunt impresiile despre această țară? Y. K.: N-am mai fost niciodată în Mexic și n-am bănuit cât de interesant poate fi acest spațiu latino-american. M-am plimbat pe străzi, am privit oamenii dansând și am simțit o imensă sursă de energie venind din partea tinerilor, o energie care mă ajută să lucrez. Străzile din Guanajuato în timpul Festivalului Cervantino sunt nebune, străzi aglomerate, oamenii cântă
Privesc Unchiul Vanea ca să nu uit ce înseamnă teatrul de calitate - interviu cu regizorul Yuri Kordonsky by Luminița Voina-Răuț () [Corola-website/Journalistic/14606_a_15931]
-
Are cîteva volume publicate în străinătate, este membră a colegiului editorial al cunoscutei reviste Lettre Internationale și a colaborat, în timp, la numeroase reviste culturale din România și din S.U.A.. Prozele incluse în Farsa "călătoresc", la rîndul lor, între aceste spații. Dacă prima este o relatare, din perspectiva unui personaj participant-spectator la evenimentele din decembrie '89 (el însuși incapabil să-și clarifice, în ochii proprii, statutul), a doua este o poveste cu "poantă finală" vag localizată în S.U.A, a
Scrisul profesionist by Cristina Ionica () [Corola-website/Journalistic/14742_a_16067]
-
lipsă a "revelațiilor", aceeași absență a pretenției de a oferi adevărul - în fond, aceeași neîncredere că acesta există. Dacă faptele propriu-zise ale povestirii depășesc uneori granițele realului, această din urmă trăsătură este, din păcate de un "realism" de necontestat, pentru spațiul românesc. Victimizarea nostalgică, scormonitul după scuze sau cosmetizarea vieții, pentru a o prezenta drept suportabilă, sînt complet străine acestei incursiuni în viața sub regim comunist și imediat după. Carmen Firan conduce atît prima povestire, cît și celelalte texte din volum
Scrisul profesionist by Cristina Ionica () [Corola-website/Journalistic/14742_a_16067]
-
se întâlnesc inevitabil la același nivel." Menționezi 'steaua galbenă' și 'norocul' care te-a "ferit de Holocaust". Intrăm în secolul 21. îți închei poemul cu: "...ce părea mai personal și unic în mine/ Descopăr că depinde de timpul și de spațiul meu." Ți se schimbă valorile cu timpul? îți adaptezi temele vârstei și vremilor? Ai emoții de o mobilitate incredibilă. Ai încercat să transferi această mobilitate și asupra poeziei pe care o scrii? încerci programatic să inovezi acest vechi meșteșug? RF
Ruth Fainlight: Scriitorii pot schimba lumea by Lidia Vianu () [Corola-website/Journalistic/14609_a_15934]
-
prezente personalități din Germania, Suedia, Franța, România, Federația Rusă, Ungaria etc.) Răscoala în Republica Democrată Germană: 17 iunie 1953, războiul rece și relațiile internaționale. Nu voi relata toate luările de poziție și referatele susținute, relatarea ar ocupa mult prea mult spațiu, ci voi sublinia câteva intervenții care au scos la lumină vechi și în același timp actuale mentalități. Dar mai înainte de a intra propriu-zis în subiectul pe care mi l-am propus o scurtă reamintire a faptelor care s-au produs
Lecția istoriei by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-website/Journalistic/14668_a_15993]
-
mai celebră dintre ereziile pedepsite prin ardere pe rug. Astfel s-a ajuns la structura stereotipă atestată în medievalitate, în care sabatul răstoarnă toate componentele slujbei creștine, inversându-i întreaga simbolistică, de la reperele spațio-temporale (care impun derularea întregului ritual în spațiul liber, și pe durata dintre miezul nopții și ivirea zorilor) până la cele mai mici amănunte prin care demonicul ia locul vieții sub auspicii creștine. Funcționează în acest proces un principiu pe care l-am putea simboliza printr-o clepsidră, a
Un sabat balcanic by Marina Cap-Bun () [Corola-website/Journalistic/14573_a_15898]
-
occident. La destruction de la sorcellerie en Europe des origines aux grands bûchers, Plon, 1997, cap. 13 "Le sabbat", p. 444-498.) Prin compararea datelor, indicii cronotopici ai textului caragialian par să corespundă tipicului congresului diabolic, care se convoacă de obicei în spațiu deschis, dar aproape de casă, în aria culturală a vrăjitoarei, reprezentând un dublu al existenței cotidiene, de multe ori o repetare a sărbătorii diurne a colectivității, aici hora din târg. Situarea temporală a evenimentelor pledează și ea pentru o astfel de
Un sabat balcanic by Marina Cap-Bun () [Corola-website/Journalistic/14573_a_15898]
-
acestui filon fantastic de sorginte magic-folclorică, căreia Pompiliu Constantinescu îi atribuia funcția de a revela insondabilul, fiind convins că satanismul caragialian nu depășește cadrele folclorice, a fost se pare irezistibilă, în ciuda absenței cazurilor concrete de ardere pe rug în acest spațiu est-european. (Cf. "Satanismul lui Caragiale" în vol. Scrieri, II, București, EPL, 1967.) Totuși, în absența inchiziției care să instrumenteze procese întregi, comunitățile locale aveau reguli punitive precise, dacă e să ne amintim cel puțin de episodul invocat de academicianul berlinez
Un sabat balcanic by Marina Cap-Bun () [Corola-website/Journalistic/14573_a_15898]
-
erau o artă individualizată și una în care acestea nu sunt altceva decât asamblarea de module prefabricate. În epoca betonului armat, reprezentativă pentru cel de-al doilea mod de a construi, subiectivitatea umană nu mai poate fi aranjată dihotomic în spațiu interior și exterior, privat și public.[...] Pentru gânditori precum Heidegger, Joseph Roth sau Gaston Bachelard, modernitatea urbană ilustrează, în modul cel mai grăitor, procesul prin care identitățile individuale dispar ca urmare a rapidei standardizări a vieții. O atitudine asemănătoare îi
Stefan Jonsson - Musil și orașul by Ioana Pârvulescu () [Corola-website/Journalistic/14682_a_16007]
-
ale indivizilor umani. Această natură intrinsecă este percepută ca o sursă de semnificație, ca o interioritate invizibilă pe care o exterioritate vizibilă o exprimă, o dezvăluie treptat, o materializează. Potrivit acestei concepții, faptul că subiectul este incapabil de a învesti spațiul urban cu semnificație arată că relația dintre eu și mediu s-a dezechilibrat. Astfel, premisa de la care am pornit ne conduce la o concluzie firească: presupunând că identitatea autentică este cea pe care subiectul o recunoaște ca fiind expresia eului
Stefan Jonsson - Musil și orașul by Ioana Pârvulescu () [Corola-website/Journalistic/14682_a_16007]
-
faptul că eroul lui Musil nu are conștiința acestui lucru, atunci ajungem la concluzia că eroul trăiește înstrăinat de modul său autentic de a fi. Așa cum voi demonstra mai departe, Musil vine cu un scenariu diferit. Reprezentarea subiectivității și a spațiului urban în Omul fără însușiri subminează concepția expresivistă despre subiect. Afirmația potrivit căreia ușile își pierd funcția în modernitate sugerează deja că naratorul lui Musil reconfigurează coordonatele spațiale ale subiectivității într-o manieră nedefinită încă . Romanul lui Musil este saturat
Stefan Jonsson - Musil și orașul by Ioana Pârvulescu () [Corola-website/Journalistic/14682_a_16007]
-
ușile își pierd funcția în modernitate sugerează deja că naratorul lui Musil reconfigurează coordonatele spațiale ale subiectivității într-o manieră nedefinită încă . Romanul lui Musil este saturat de imagini care pun în legătură alcătuirea lăuntrică a subiectului cu orașul modern. Spațiul urban modern funcționează asemenea unui laborator virtual, în care valori, corpuri, procese sociale se combină permanent formând noi configurații. Problemele pe care le ridică abordarea expresivistă se ivesc în momentul în care obsevăm că orașul modern, așa cum apare el la
Stefan Jonsson - Musil și orașul by Ioana Pârvulescu () [Corola-website/Journalistic/14682_a_16007]
-
valori, corpuri, procese sociale se combină permanent formând noi configurații. Problemele pe care le ridică abordarea expresivistă se ivesc în momentul în care obsevăm că orașul modern, așa cum apare el la începutul secolului al XX-lea, constituie un fel de spațiu "post-individual". Cele mai remarcabile reprezentări ale orașului din Omul fără însușiri sunt acelea care aduc în prim-plan funcționalitatea și abstracțiunea metropolei. În capitolul opt al romanului, imaginea orașului ia amploare, sugerând un posibil destin al omenirii: Aerul și pământul
Stefan Jonsson - Musil și orașul by Ioana Pârvulescu () [Corola-website/Journalistic/14682_a_16007]
-
ivește o sincopă, o pauză, un scurt răstimp de douăzeci de secunde, în care poți schimba o vorbă grăbită cu altcineva. Întrebările și răspunsurile se sincronizează precum rotițele unui mecanism; fiecare are sarcinile lui bine stabilite; profesiile sunt localizate în spații speciale și organizate pe grupuri; mesele se iau pe fugă. Unele părți ale orașului sunt centre de distracție, altele conțin turnuri unde fiecare își are soția, familia, fonograful și sufletul. Tensiunea și relaxarea, munca și dragostea - toate sunt sincronizate și
Stefan Jonsson - Musil și orașul by Ioana Pârvulescu () [Corola-website/Journalistic/14682_a_16007]
-
se strângă cu o rezistență de instinct primar împotriva acestei lumi încremenite în milioane de tone de piatră, împotriva acestei înghețate selenarități afective în mijlocul căreia ajunsese fără să vrea. Casele de lângă biserică, cerul de deasupra, indescriptibila armonie a liniilor și spațiilor, atrăgând privirea și călăuzind-o, înfățișarea și expresia trecătorilor, cărțile lor, morala lor, copacii de pe stradă - toate păreau, la răstimpuri, țepene ca niște paravane pliante, dure ca matrița unui tipograf, complete - căci altfel nu se poate spune - atât de complete
Stefan Jonsson - Musil și orașul by Ioana Pârvulescu () [Corola-website/Journalistic/14682_a_16007]
-
desăvârșite, încât alături de acestea simțeai că ești doar o ceață inutilă, o anemică răsuflare pentru care Dumnezeu nu mai are timp. În acest moment, își dori să fie un om fără însușiri." Pasajul aduce o înlănțuire de metafore ce asociază spațiului urban densitatea și soliditatea unei pietre, ariditatea unui peisaj selenar, rigiditatea "paravanelor pliante", duritatea și durabilitatea unei matrițe tipografice. În contrast cu acesta, ființa umană apare ca o inimă pulsând gingaș, ca o ceață străvezie, ca o invizibilă răsuflare de viață. Un
Stefan Jonsson - Musil și orașul by Ioana Pârvulescu () [Corola-website/Journalistic/14682_a_16007]
-
Ulrich să rămână. Dacă ar dobândi însușiri, atunci s-ar trezi fixat într-un rol, imobilizat. Omul fără însușiri reprezintă polul opus față de paradigma expresivă și față de Bildungsroman, ambele ilustrând adaptarea armonioasă a individului la social. În romanul lui Musil, spațiul urban pare să facă imposibilă existența semnificației fenomenologice, personale. Incompatibilitatea dintre individ și societate, dintre interioritate și exterioritate, este reliefată printr-un limbaj plastic care naturalizează această opoziție. Subiectivitatea este tradusă prin mobilitate, flexibilitate, moliciune, căldură și energie. Prin contrast
Stefan Jonsson - Musil și orașul by Ioana Pârvulescu () [Corola-website/Journalistic/14682_a_16007]
-
printr-un caracter atribuit sau printr-o mașinărie socială disciplinară care o reduce la un corp docil. Confruntat cu înstrăinarea și constrângerile vieții moderne, proiectul eroului lui Musil se convertește în efortul de a-și salva propria individualitate. Și, pentru că spațiul exterior este iremediabil reificat, nucleul subiectivității autentice ia forma unei interiorități care, oricât de ciudat ar părea, nu-și poate afla un corespondent în exterior. Ceea ce este și mai ciudat este faptul că subiectul musilian nu va găsi semnificația înlăuntrul
Stefan Jonsson - Musil și orașul by Ioana Pârvulescu () [Corola-website/Journalistic/14682_a_16007]
-
o simplă coliziune a "ceva impersonal." În încercarea de a găsi modalitatea prin care să imprime camerelor sale amprenta propriului eu, Ulrich descoperă posibilități nelimitate de a genera noi perspective în-tr-un joc de idei aflat în permanentă expansiune. Un spațiu care să corespundă unui astfel de psihic proteic ar trebui să fie dotat cu "odăi mișcătoare, interioare caleidoscopice, un decor care să se adapteze sufletului."[...] otrivit paradigmei expresiviste, închegarea unei identități stabile este rezultatul unui proces dialectic în care dimensiunea
Stefan Jonsson - Musil și orașul by Ioana Pârvulescu () [Corola-website/Journalistic/14682_a_16007]