23,210 matches
-
că pacienții care se tratează de tulburare de anxietate generalizată păstrează o viziune negativă în legătură cu problemelor lor și cu capacitățile lor personale de a le rezolva. In fața unei probleme, aceștia adoptă o atitudine pesimistă și se îndoiesc că posedă abilitățile care să le permită să o rezolve cu succes. Din această cauză, motivația lor pentru a se angaja într-un demers în vederea rezolvării problemei este redusă, situație care favorizează evitarea, inactivitatea și orientarea gândurilor spre consecințele asociate, deci lasă problemele
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
a considera incertitudinile ca fiind inacceptabile. Chestionarul atitudinii față de probleme (QAP) conține doisprezece itemi care evaluează atitudinea cognitivă a persoanelor în legătură cu problemele de viață. In cazul lui Marie, acesta este utilizat pentru evaluarea modului în care ea își percepe problemele, abilitățile personale de rezolvare și soluțiile posibile, și permite evaluarea atitudinii sale negative în relație cu diferite etape necesare în mod obișnuit pentru rezolvarea unei probleme. Chestionarul de evitare cognitiv (QEP) este format din douăzeci și cinci de întrebări care evaluează cinci strategii
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
fiicei sale, anxietate și frustrare deoarece aceasta i-a spus că dorește să-și întrerupă studiile, dificultate de a se concentra, tratament medicamentos, strategii de evitare). Sarcini de efectuat Pentru a o ajuta pe Marie să-și dezvolte noile sale abilități (o mai bună conștientizare a elementelor ce caracterizează neliniștile sale și a reacțiilor sale), terapeutul îi propune două exerciții. Marie trebuie să pună în practică elementele discutate cu ajutorul unei grile de auto-observații. Marie își notează în fiecare zi neliniștile precizând
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Este mai bine este să prezentăm principiile expunerii și diminuării prin intermediul experiențelor trăite de către pacient decât să folosim exemple fictive. Ele sunt în acest fel mai concrete și permit clinicianului să spună pacientului său că acesta are resursele psihologice și abilitățile necesare pentru a se expune și că trebuie să le dezvolte prin practici frecvente. Prima etapă Terapeutul îi cere Mariei să identifice, pornind de la auto-observațiile sale, neliniștile care au invadat-o cel mai mult în timpul săptămânii trecute și să le
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
anxietate este suficient de ridicat și dacă strategiile de evitare cognitivă sau comportamentală nu o împiedică să perceapă diminuarea (în interiorul aceleiași ședințe și de la o ședință la alta). Expunerea la neliniști Pentru a o ajuta pe Marie să-și perfecționeze abilitățile imagistice, terapeutul îi propune să-și imagineze o scenă plăcută. In fiecare zi, ea se așează într-un colț liniștit, fără zgomot, ia măsuri pentru a nu fi întreruptă (ea îi cere soțului său să nu o deranjeze timp de
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
prezintă aproape nici o anxietate în timpul lecturii scenariului său. Ea constată, în plus, că această neliniște nu mai este prezentă în activitatea sa cotidiană, ceea ce sugerează o diminuare a emoțiilor și a consecințelor incerte neplăcute. Terapeutul îi propune să generalizeze noile abilități la alte neliniști. Marie îi comunică faptul că este preocupată în special de sevrajul său. Ea alege, deci, să elaboreze un scenariu referitor la evenimentele de care se teme privind sevrajul și să se expună imaginilor urmând regulile învățate. Sedințele
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
-mi mai vorbește din cauza unui conflict recent”. - „Se adună dosare la biroul meu deoarece patronul îmi trasează alte sarcini”. Terapeutul și Marie examinează împreună lista și extrag impresiile: Marie crede că aceste probleme pot fi rezolvate? Crede ea că are abilitățile necesare pentru a lucra aceste probleme? In schimb, terapeutul îi transmite unele informații în legătură cu rolul atitudinii negative în menținerea problemelor și dezvoltarea neliniștilor. Ei abordează apoi etapele antrenamentului pentru rezolvarea problemelor dezvoltat de D'Zurilla și Nezu, metodă care i-
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
în legătură cu rolul atitudinii negative în menținerea problemelor și dezvoltarea neliniștilor. Ei abordează apoi etapele antrenamentului pentru rezolvarea problemelor dezvoltat de D'Zurilla și Nezu, metodă care i-ar permite să-și rezolve problemele regăsindu-și în același timp încrederea în abilitățile sale. Prima etapă: definirea unei probleme După identificarea și ierarhizarea problemelor, prima etapă constă în definirea acestora. D'Zurilla și Nezu sugerează necesitatea precizării a patru dimensiuni: - contextul în care a apărut situația (cine este implicat?, ce s-a întâmplat
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
14: consolidarea rezultatelor și prevenirea recăderii Ultimele ședințe au drept obiective încurajarea Mariei să continue terapia pentru a-și consolida rezultatele, să identifice prezența unor elemente noi care pot dăuna schimbării și să prevină o eventuală recădere. Identificarea obiectivelor în funcție de abilitățile dezvoltate Travaliul terapeutic începe printr-o trecere în revistă a componentelor abordate în timpul terapiei. Marie afirmă faptul că expunerea la neliniști i-a permis să lucreze asupra neliniștilor sale în ceea ce privește lipsa de bani, sevrajul medicamentos și situația fiicei sale (accident
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
socială: sentimentul de a fi marginal, diferit, izolat. Domeniul II: lipsa autonomiei și a performanței Familii tipic supraprotectoare sau neglijente, care nu încurajează încrederea în sine și autonomia în afara familiei. Pacienți cărora în mod caracteristic le lipsesc obiectivele personale și abilitățile necesare. - Dependență/incompetență: sentimentul incapacității de a face față fără ajutorul celorlalți. - Vulnerabilitate: sentimentul existenței unui pericol iminent și de a fi fără apărare. - Fuziune/personalitate atrofiată: sentimentul de a nu putea nici supraviețui și nici de a fi fericit
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
coping-urilor principale. - Stabilirea de priorități în funcție de suferință și de obiectivele pacientului. - Dacă este necesar, utilizarea imageriei și a jocului de rol pentru pregătirea acțiunii. - Prescrierea de sarcini. - Reexaminarea sarcinilor. In acest stadiu, celelalte strategii comportamentale clasice, cum ar fi dezvoltarea abilităților sociale, prezintă un interes aparte. Strategia centrată pe relație Nu se poate și nu trebuie evitată declanșarea schemelor în cadrul relației terapeutice. Declanșarea schemelor oferă material diagnostic și terapeutic optimizând în același timp relația, care devine un antidot parțial al suferinței
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
expunerea la schemă și restructurarea cognitivă a acestuia din urmă. Situațiile asupra cărora se intervine pentru a le modifica sunt numeroase. Ele necesită efectuarea unor paralele între situațiile țintă și situațiile modificate conform schemelor, reamintirea restructurării cognitive, determinarea trebuinței în ceea ce privește abilitățile comportamentale și antrenarea acestora. Paralel cu terapia, Xavier participă la un program de antrenament pentru dezvoltarea abilităților sociale (douăsprezece ședințe) organizat de un alt terapeut. Xavier se implică, chiar dacă este nevoie să fie remotivat în ședință individuală. Exemplu de sarcini
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
le modifica sunt numeroase. Ele necesită efectuarea unor paralele între situațiile țintă și situațiile modificate conform schemelor, reamintirea restructurării cognitive, determinarea trebuinței în ceea ce privește abilitățile comportamentale și antrenarea acestora. Paralel cu terapia, Xavier participă la un program de antrenament pentru dezvoltarea abilităților sociale (douăsprezece ședințe) organizat de un alt terapeut. Xavier se implică, chiar dacă este nevoie să fie remotivat în ședință individuală. Exemplu de sarcini pe plan profesional - Să facă un briefing zilnic cu reamintirea regulilor atunci când organizează diferite evenimente; să ceară
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
posibile. Neliniștea excesivă asociată sănătății în cazul ipohondriei, probleme de somn asociate insomniei... Ladouceur și Dugas, 1999. De exemplu, clinicianul verifică dacă neliniștile în legătură cu aprecierile celorlalți par a fi provocate de credințe tipice fobiei sociale sau de un deficit de abilități. Dugas și al., 2001. Evaluare printr-o întrebare cu ajutorul unei scări cu nouă valori (de la 0 la 8). Gosselin, Dugas, Ladouceur și Freeston, 2001: un scor ridicat indică o mai mare tendință spre îngrijorare. Un scor ridicat indică tendință puternică
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
forțe proprii, a unor noi elemente, fiind însoțită în permanență de clinician în demersul său. Tehnica rezolvării problemelor utilizată în legătură cu serviciul permite identificarea, în cazul Mariei, a unei probleme de afirmare de sine, lucrată apoi cu ajutorul unui scurt antrenament asupra abilităților sociale. La două săptămâni apoi la șase luni. Ea are dificultăți mai mici la adormire, dar se trezește în timpul nopții. Calculat după formula propusă de către Jacobson și Truax, 1991. Persoanele care suferă de tulburarea de anxietate generalizată prezintă o capacitate
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
la persoana diabetică). O determinare suplimentară este cea de la ora 3 noaptea, mai ales în cazul pacienților insulinotratați pentru detectarea unor eventuale hipoglicemii nocturne. Frecvența și momentul autocontrolului glicemic se va hotărî individualizat, în funcție de posibilități, dorința pacientului, motivație, cunoștințe și abilități, capacitatea de ajustare a dozelor în funcție de rezultatele obținute. Autocontrolul insuficient sau excesiv, dar mai ales interpretarea eronată a rezultatelor ar putea duce la autoajustări inadecvate de doze, contribuind la întreținerea și agravarea unei labilități glicemice. Trebuie reținut faptul că, din cauza
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
impulsului nervos, creșterea și dezvoltarea unei plante, etc.) Învățarea este individualizată, eficientă; elevii sunt organizați pe grupuri mici și pot comunica cu profesorul prin feed-back imediat, astfel că profesorul poate interveni În mod eficient la fiecare moment al lecției. Dezvoltă abilitatea de lucru În echipă, În grupe eterogene; În același timp, Îi atrage pe elevii mai slabi, pentru că este o altă reprezentare a lecției, iar pe cei performanți Îi ajută să utilizeze informații la care altfel nu au acces. Asigură interdisciplinaritatea
Învăţământul românesc în context european by Colpoş Corina Monica () [Corola-publishinghouse/Science/1130_a_2347]
-
fraza corespunzătoare. O persoană deficientă de auz trebuie să se facă înțeleasă, respectiv să se exprime într-o manieră cât mai inteligibilă, și să-i înțeleagă pe ceilalți posibili parteneri de conversație care nu au această dizabilitate, ceea ce presupune dezvoltarea abilității de a labiolectura. În fapt, procesul de demutizare se centrează pe stimularea capacității deficientului de auz de a se exprima verbal și de a-și dezvolta nivelul vocabularului. În etapa în care trebuie să se facă înțeleasă, persoana deficientă de
Impactul demutiz?rii timpurii asupra memoriei cognitiv-verbale a elevului deficient de auz by Nicoleta Cramaruc , Daniela Anton [Corola-publishinghouse/Science/83950_a_85275]
-
limbajul mimico-gestual), folosit de deficienții de auz, este cel pe care-l urmăresc de această dată la auzitori pentru a-i înțelege. În plus, un element de luat în considerare, în stimularea individului deficient de auz de a- și dezvolta abilitatea de a se exprima și de a labiolectura, este un fapt constatat pe parcursul experienței acumulate și susținut de concluzii asemănătoare regăsite în diverse studii<footnote vezi www.bellaonline.com/site/deafness, Lipreading - why would you need it? footnote> - o persoană
Impactul demutiz?rii timpurii asupra memoriei cognitiv-verbale a elevului deficient de auz by Nicoleta Cramaruc , Daniela Anton [Corola-publishinghouse/Science/83950_a_85275]
-
neprevăzut, În funcție de situația dată, preponderență având activitățile integrate, interdisciplinare. 8. Un element esențial al Învățământului Îl reprezintă evaluarea. Evaluarea inițială se realizează la Începutul anului școlar sub forma unor teste și aplicații, pentru a identifica nivelul cunoștințelor, al deprinderilor și abilităților, pentru a determina, În funcție de profilul grupei, ritmul exersării abilităților. Evaluarea continuă se realizează permanent, cu scopul de a urmări progresele/rămânerile În urmă ale copiilor, eficiența activităților desfășurate. Se realizează prin:portofolii, analiza lucrărilor, aprecieri verbale, serbări, concursuri. Evaluarea sumativă
Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Angelica DRĂGOI () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2129]
-
8. Un element esențial al Învățământului Îl reprezintă evaluarea. Evaluarea inițială se realizează la Începutul anului școlar sub forma unor teste și aplicații, pentru a identifica nivelul cunoștințelor, al deprinderilor și abilităților, pentru a determina, În funcție de profilul grupei, ritmul exersării abilităților. Evaluarea continuă se realizează permanent, cu scopul de a urmări progresele/rămânerile În urmă ale copiilor, eficiența activităților desfășurate. Se realizează prin:portofolii, analiza lucrărilor, aprecieri verbale, serbări, concursuri. Evaluarea sumativă se realizează la sfârșitul fiecărui semestru și al anului
Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Angelica DRĂGOI () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2129]
-
sinteze Maria Larionescu Universitatea București Articolul pune în discuție câteva idei privind laboratorul intim în care D. Gusti a construit sistemul monografiei sociologice ce a stat la baza cercetărilor monografice de teren în satele românești. Sunt aduse argumente care atestă abilitățile gustiene de a înfăptui o sinteză creatoare, originală a unora dintre cele mai reputate contribuții europene - germane, franțuzești și românești. Este prezentat un exercițiu de sinteză gustian centrat pe analiza cauzalității sociologice, îndeosebi a legii paralelismului sociologic și a principiului
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
conferă ideilor, sentimentelor, reprezentărilor putere de realizare, de actualizare în plan social. „Socialul este activitate, faptă”; „societatea este realitate vie, ea trăiește întrucât se manifestă”. Ori tocmai voința socială are în constituția sa intimă mișcarea, manifestarea, ea fiind „eminamente activistă”. Abilitățile intuitive ale fondatorului Școlii de la București s-au dovedit productive și în „transferul” de sociabilitate asupra voinței sociale, demonstrând existența unei legături intime între caracterul social de activitate al acesteia și constituția sa psihică. Modelul gustian al voinței sociale combină
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
filosofia germană, un stil de argumentare constructivistă în care indivizii sunt cei ce produc lumea integrată, structurată, familiară din fragmente schimbătoare, atomizate, discrete, cu sprijinul tehnicilor constitutive ale conștiinței (analogii, combinații). Profesorul Gusti va recepta cu sensibilitate rolul decisiv al abilităților indivizilor și al grupurilor de a produce o lume familiară, „cunoscută deja” ca tipuri culturale ale vieții sociale. Vom recunoaște în edificiul sociologiei monografice gustiene această poziție teoretică prin câteva semne distinctive : acreditarea voinței sociale ca principiu catalizator, dinamic, causa
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
specifice în care s-au „topit” influențe teoretice alternative, provenind din școlile germană și franceză. În această lege, D. Gusti a prelucrat cu măiestrie ideile sociologice franceze privind supremația întregului, care își armonizează părțile componente și opțiunile fenomenologice germane asupra abilității indivizilor și a grupurilor sociale de a structura realitatea socială cu ajutorul categoriilor logice a priori. Demersul său se dovedește cu totul original; legea paralelismului sociologic conceptualizează într-un chip inedit natura raporturilor dintre părțile totului social (cadre, manifestări, voință socială
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]