22,190 matches
-
suită de aproximativ douăzeci de articole - note de călător, impresii intelectuale, relatarea cunoștinței cu Giovanni Papini, Ernesto Buonaiuti, Giovanni Gentile -, texte publicate în aceiași ani în „Cuvântul”, „Universul literar” și „Sinteza” , reproduse pentru prima dată de P.-C., ca Itinerar italian, într-o addenda. Tot mai interesat de „subiectul” Mircea Eliade, cercetătorul și-a continuat sistematic investigațiile: identifică și editează în 1992 și teza de doctorat Psihologia meditației indiene. Studii despre yoga. Moment crucial în destinul tânărului Eliade, studiul deschide calea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288949_a_290278]
-
Vissarion. Cântăreț „ajutor” (1829), apoi cântăreț „absolut” (1842) și epitrop (1852) al bisericii unde slujise tatăl său până în 1830, când murea de holeră, tânărul va fi și corist în trupa de operă a Henriettei Karl, precum și flautist în orchestra trupei italiene de operă din București. După 1850 a ocupat diferite funcții administrative: „scriitor” și mai târziu „ajutor la masa a doua” la Departamentul Credinței, primind între timp și rangul de pitar, secretar și apoi membru al Comisiei Documentale, iar din 1862
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
îi veneau în principal din dorința de a nu fi un intrus în lumea scenei, pe care o frecventa cu asiduitate. Aceasta este experiența capitală a vieții lui F. și implicit a biografiei lui literare. Urmărind aproape toate reprezentațiile operei italiene din București, precum și alte spectacole, publică, începând din 1857, numeroase cronici și foiletoane muzicale și dramatice, scrise cu patos și nu lipsite de consistență, în „Naționalul”, „Revista Carpaților”, „Independința”, „Țeranul român”, „Tribuna română” din Iași, „Dâmbovița”, „Buciumul”. Pentru F., al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
1857, numeroase cronici și foiletoane muzicale și dramatice, scrise cu patos și nu lipsite de consistență, în „Naționalul”, „Revista Carpaților”, „Independința”, „Țeranul român”, „Tribuna română” din Iași, „Dâmbovița”, „Buciumul”. Pentru F., al cărui gust a fost educat la școala operei italiene (a și tradus, în 1859, împreună cu I. G. Valentineanu, libretul operei Nabucodonosor de Verdi), muzica are, în primul rând, un rol educativ. Și când ia în discuție comediile, vodevilurile lui V. Alecsandri, C. Negruzzi și Matei Millo, el insistă, ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
și vărsare, sau contactul dintre Carpați și Dunăre în estul Munteniei. Se știe că astfel de distorsiuni pe latitudine sunt obișnuite în vechea cartografie. De fapt, orice posibilitate de discuție este tranșată dacă observăm că Ponssiona este traducerea latină a italianului Ponte de Zi-cho, adică așezarea era desemnată, pe românește, prin "Podul Jiului". Codexul surprinde de fapt, la acest sfârșit de secol XIV, așezări dezvoltate din acel conglomerat ce caracterizase și Pelendava antică; insuficient individualizat într-o așezare unitară, era desemnat
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
afla fie la Mofleni-Bucovăț, pe vechiul amplasament al podului roman, fie - mai ales la Braniște-Podari, la sud de Ponssiona, așa cum pare a arăta și desenul din harta codexului: prevala acum importanța drumului de comerț Dunăre-Munte, față de cel militar antic. Harta italiană anonimă a Dunării de Jos, din anul 1453, reproduce pentru Jiu și zona Craiova exact situația din harta precedentă. În plus, acolo unde începe Valahia (prinzipio delle Volacchia), apare înscris și Banatul Severinului: B. Sevrina. A fost prezentată la Academia Română
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
exact situația din harta precedentă. În plus, acolo unde începe Valahia (prinzipio delle Volacchia), apare înscris și Banatul Severinului: B. Sevrina. A fost prezentată la Academia Română în 1880, de V. A. Urechia 37 (fig. 4). Fig. 4. Oltenia în harta italiană a Dunării de Jos, din 1453. Un document muntean, din 14 mai 1480, menționează Jiul ca Zil: Pisŭ pojana Žil (Scris-am în poiana Jiului)38. La 1490, harta lui Nicolaus Cusanus, în care se utilizează și sursele antice, menționează
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
adauctus, iar în Țara Făgărașului, unde se irigă pășunile cu pomi prin derivare, "abături" sau "bătătoare" sunt mici canale abătute, de la latinul abductum sau abitus. Am menționat mai înainte evoluția interesantă ce a avut cuvântul latin rivus, atât în limba italiană cât și în română. Pe lângă sensul de curs mic de apă a avut și pe acela de "canal", de curs artificial pentru utilizări diverse și în comun, de către mai mulți beneficiari. De aci, din cauza litigiilor ivite în utilizarea apei s-
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
și practicat mai apoi. Dacă se vrea să se regăsească o metodă și o inspirație comune, subînțelese unor profiluri variate, ele nu pot fi evidențiate decât prin recurgerea la o tradiție a studiilor religioase, așa cum este cea, În buna tradiție italiană, hrănită de filologie și erudiție, capabilă totodată să transforme lectura riguroasă a documentelor În elaborate sinteze istorice atente la specificul datelor religioase. 5. IDENTITATE ȘI TRADIȚIETC "5. IDENTITATE ȘI TRADIȚIE" Fie că aparține unui trecut deja Îngropat, fie că, având
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a doua jumătate a celui de-al IV-lea mileniu până În 1700 Î.Hr.), oferind, printre altele, dovezi despre rămășițele așa-zisei „civilizații de la Hilmand” (un râu din actualul Afghanistan, a cărui deltă se află la granița iraniană) În urma săpăturilor italiene de la Șahr-i Sukhta din Sistanul iranian (Tosi, 1983). Cu toate acestea, nu au adus elemente semnificative pentru problematica noastră (cf. Amiet, 1986). În general, cercetarea arheologică În diferite zone ale Iranului exterior, condusă mai ales de misiuni franceze, italiene și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
realitate, această invocare nu depinde de faptul că Martexe "Marte" ar fi fost sau nu zeitate agrară, ci de alte cauze. Într-adevăr, trebuie să ne amintim că triburile indo-europene - printre care și romanii de mai târziu - au cucerit teritoriul italian desigur prin operațiuni cu caracter militar, iar acestea au continuat să fie necesare pentru păstrarea teritoriilor cucerite. Toate acestea se observă Încă În plină perioada istorică prin instituția ver sacrum: Îndată ce vechile teritorii deveneau insuficiente din cauza creșterii populației, tinerii porneau
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sau patologică, anteriore formării limbii române științifice, constituie o sursă documentară prețioasă. În sinteza lor aceste date demonstrează existența unui vocabular bogat, cu oarecare capacitate de diferențiere nosologică și cu pronunțată specificitate regională. Influențe lingvistice străine (neogreacă, rusă, germană, latină, italiană), asimilate, au particularizat acest vocabular, care ne transmite o imagine vie despre boala și bolnavul mintal. În cuprinzătoarea sa operă, Pompei Gh. Samarian a adunat texte și documente ilustrative În acest sens. Un remarcabil studiu despre formarea terminologiei științifice românești
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
normal să mori, nu să supraviețuiești. În deșert, unde nu există de la sine mijloace de supraviețuire, apă și hrană, a trăi este deja un „miracol”. 3. Șederea în pustiu Tot despre șederea lui Israel în pustiu, unele publicații ale arheologului italian Emmanuel Anati ar putea furniza un cadru istoric al narațiunilor biblice. Săpăturile întreprinse la Sud de Negheb, în special în regiunea Har Karkom, au dat rezultate destul de interesante. Conform acestui arheolog, regiunea Negheb, adică partea nordică a pustiului Sinai, a
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
dramă în cinci acte, Puterea și inima sau Roman și Viorica, pe care a abandonat-o în favoarea piesei Rienzi, la care a început să lucreze în aceeași vreme. Apărută în „Convorbiri literare”, în 1868, piesa are în centru figura tribunului italian Cola da Rienzi. Fără a reuși să contureze cu prea multă vigoare personalitatea lui Rienzi, B. a creat totuși un tip de posedat, a cărui viață nu are preț decât în măsura în care slujește unui scop. Rienzi e un idealist care se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285778_a_287107]
-
operă ce numără lucrări de valoare, caracterizate prin „rigoare științifică, o impresionantă informație, o rară forță de disociere și numeroase soluții originale” (Florica Dimitrescu). Și-a redactat articolele și studiile nu numai în limba maghiară, ci și în română, franceza, italiană, germană și rusă. A colaborat la „Annales Universitatis Scientiarium Budapestiensis”, „Magyar Nyelvőr”, „Acta Linguistica Hungarica”, „Beiträge zur romanischen Philologie”, „Studia Slavica Academiae Scientiarum Hungaricae”, „Nyelvtudományi Közlemények”, „Egyetemes Philologiai Közlöny”, „Limba română”, „Convorbiri literare”, „Buletinul «Mihai Eminescu»”, „Limba și literatura”, „Philologiai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287134_a_288463]
-
semnul culturii. Pentru el studiul limbii nu poate fi separat de literatură, de artă în general. De aici au rezultat contribuții fundamentale în domeniul stilisticii: după o serie de studii și articole, publică trei opere de sinteză, consacrate stilisticii franceze, italiene și romane (Précis de stylistique française, 1967, Introduzione alla stilistica italiană, 1971, Introducere în stilistica literară a limbii române, 1976). Comparatist, G. a cercetat influențele culturale și contactele literare care determină circulația formelor metrice. În acest sens, este inițiatorul unei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287134_a_288463]
-
literatură, de artă în general. De aici au rezultat contribuții fundamentale în domeniul stilisticii: după o serie de studii și articole, publică trei opere de sinteză, consacrate stilisticii franceze, italiene și romane (Précis de stylistique française, 1967, Introduzione alla stilistica italiană, 1971, Introducere în stilistica literară a limbii române, 1976). Comparatist, G. a cercetat influențele culturale și contactele literare care determină circulația formelor metrice. În acest sens, este inițiatorul unei metode comparative în cercetarea versificației, metoda evidențiata într-o serie de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287134_a_288463]
-
peisajului dunărean], Budapesta, 1947; Ismerjük meg a versformákat [Să cunoaștem formele de versificație], Budapesta, 1961; Esquisse d’une histoire de la versification roumaine, Budapesta, 1964; Stilul poetic al lui Eminescu, București, 1964; Précis de stylistique française, Budapesta, 1967; Elemenți di stilistica italiană, Budapesta, 1968; Introducere în istoria versului românesc, București, 1971; Introduzione alla stilistica italiană, Bologna, 1971; Introducere în stilistica literară a limbii române, postfața Florica Dimitrescu, București, 1976; Contributions à l’histoire de la versification roumaine. La prosodie de Lucian Blaga, Budapesta
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287134_a_288463]
-
Budapesta, 1961; Esquisse d’une histoire de la versification roumaine, Budapesta, 1964; Stilul poetic al lui Eminescu, București, 1964; Précis de stylistique française, Budapesta, 1967; Elemenți di stilistica italiană, Budapesta, 1968; Introducere în istoria versului românesc, București, 1971; Introduzione alla stilistica italiană, Bologna, 1971; Introducere în stilistica literară a limbii române, postfața Florica Dimitrescu, București, 1976; Contributions à l’histoire de la versification roumaine. La prosodie de Lucian Blaga, Budapesta, 1972. Traduceri: Műfordítások, Arad, 1928; Liviu Rebreanu, Lázadás [Răscoală], Budapesta, 1945; Ionel Teodoreanu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287134_a_288463]
-
Bursier al Fundației Humboldt (1982-1984). Director al Editurii Humanitas din 1990. Profesor la Facultatea de Filozofie a Universității București din 1992. Chevalier de l’Ordre des Arts et des Lettres (Paris, Franța, 1992). Commendatore dell’ Ordine della Stella della Solidarieta italiana (Roma, Italia, 2005). SCRIERI — Tragicul. O fenomenologie a limitei și depășirii (Univers, 1975; Humanitas, 1994, 2005); Încercare în politropia omului și a culturii (Cartea Românească, 1981); ediția a II-a, cu titlul Om și simbol. Interpretări ale simbolului în teoria
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
românilor ale lui constituiau pînă atunci unica lucrare definitivă. Xenopol avea să devină protectorul lui și, în ciuda suișurilor și coborîșurilor relației dintre ei, un prieten sincer. Iorga s-a concentrat asupra limbilor străine, intensificînd studierea limbilor germană, franceză, greacă, latină, italiană și a altor limbi romanice. Și-a continuat lecturile. În această privință, cum își amintea Iorga, "bunul Emanuil Hayman", un evreu, l-a ajutat, împrumutîndu-i studentului lipsit de mijloace materiale multe cărți din librăria lui pentru cîțiva bănuți. I-a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
singurul oraș modern din Italia zilelor acelea, îi repugna din toate punctele de vedere. Neapole a fost cel mai sudic punct al călătoriilor lui Iorga, și și-a făcut destul timp ca să cerceteze arhivele și bibliotecile. Vorbea deja bine limba italiană și afirma cu mîndrie că faptul că știa atît de bine limba și că putea intra ușor în legătură cu oamenii îl făceau "să nu pot fi confundat cu masa demnă de dispreț a străinilor din Italia pe care autohtonii îi exploatează
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
După care a plecat la München ca să vadă o altă imagine a Germaniei cea a sudului catolic -, unde a descoperit multe comori istorice românești. Și-a continuat drumul spre Alpi, spre Tirol, partea de sud a acestei provincii părîndu-i-se complet italiană. Tirolezii l-au impresionat pe Iorga. Modul lor de viață ca odrasle ale naturii prezenta un contrast împrospătător față de "Viena putredă și birocratizată"80. De la Innsbruck, Iorga a plecat la Veneția, ca să consulte Arhivele Frari, apoi pe cele de stat
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
și bine documentată; Iorga nu neglijează rolul jucat de locuitorii români din Ungaria în răscoala lui Rákóczi. Admirația lui pentru personalitatea, lupta și țelurile lui Rákóczi este evidentă. În Breve storia dei Rumeni (Bucharest, 1911), Iorga apela la opinia publică italiană ("frați latini") ca aceasta să-și dea seama de măsura în care politica de maghiarizare a ungurilor amenința latinitatea, menționînd în repetate rînduri observațiile făcute de italienii care călătoriseră prin România și Transilvania și utilizînd un mare număr de documente
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
frați latini") ca aceasta să-și dea seama de măsura în care politica de maghiarizare a ungurilor amenința latinitatea, menționînd în repetate rînduri observațiile făcute de italienii care călătoriseră prin România și Transilvania și utilizînd un mare număr de documente italiene. Oameni care au fost (Vol. 1, Vălenii de Munte, 1911) a fost primul dintre cele patru volume conținînd portretele unor oameni, lideri, personalități și contemporani în viziunea lui Iorga, inclusiv necrologuri jurnalistice și amintiri. Chestiunea Rhinului (Vălenii de Munte, 1912
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]