24,388 matches
-
în secolul al XV-lea și chiar mai înainte, întrucât același document mai precizează că Fântânele ”este veche și dreapta ocina și de moștenirea lor, agonisită și cumpărată de răposatul Pârvu ban”. Numele comunei Fântânele vine de la numărul mare de izvoare ce țâșneau de la poalele malului ce formează valea Dunării, cunoscute sub numele de fântânițe/fântânele. Mai târziu aceste izvoare, care țâșneau în mod natural de sub mal, au fost amenajate prin canalizării și bazine de piatră, dându-le diferite denumiri: ”la
Comuna Fântânele, Teleorman () [Corola-website/Science/301801_a_303130]
-
dreapta ocina și de moștenirea lor, agonisită și cumpărată de răposatul Pârvu ban”. Numele comunei Fântânele vine de la numărul mare de izvoare ce țâșneau de la poalele malului ce formează valea Dunării, cunoscute sub numele de fântânițe/fântânele. Mai târziu aceste izvoare, care țâșneau în mod natural de sub mal, au fost amenajate prin canalizării și bazine de piatră, dându-le diferite denumiri: ”la țuțurcă”, sau „fântâna lui Tudorce”, după numele celui care a amenajat-o, ceea ce a contribuit la formarea nucleului acestei
Comuna Fântânele, Teleorman () [Corola-website/Science/301801_a_303130]
-
Jac (în maghiară: "Zsákfalva") este un sat în comuna Creaca din județul Sălaj, Transilvania, România. Deși atestat documentar destul de târziu, primele menționări ale satului Jac datând din anul 1499, izvoarele istorice demonstrează că teritoriul acestei localități a fost locuit din vremuri imemoriale. Documentele istorice atestă pentru prima dată localitatea sub denumirea de "Sakfalva", apoi din anul 1850 satul apărând sub numele de "Saku", care până la urmă s-a transformat în numele
Jac, Sălaj () [Corola-website/Science/301804_a_303133]
-
civile se găsește pe prima terasă la sud-est de castru. Aici au fost descoperite mai multe locuințe civile, un zid de sprijin, o fântână și mai multe ateliere de olărit și ars cărămizi. Aceste ateliere situate dinspre “Ciorgăul zmăului” spre izvoarele de la “Grajdurile Pometului” indică o activitate ceramică foarte intensă, iar materialul arheologic de aici, foarte bogat și interesant, indică puterea economică a centrului de olari de aici. Amfiteatrul roman de la Porolissum este situat pe panta de sud-vest a dealului Pomet
Jac, Sălaj () [Corola-website/Science/301804_a_303133]
-
Albă (în ) este un sat în comuna Izvoarele din județul Tulcea, Dobrogea, România. Se află în partea central-vestică a județului, în Dealurile Tulcei. Satul a fost locuit de bulgari până în 1940 când s-a făcut schimb de populație cu Bulgaria, în urma cedării Dobrogei de Sud. La 8 km
Alba, Tulcea () [Corola-website/Science/301826_a_303155]
-
central-vestică a județului, în Dealurile Tulcei. Satul a fost locuit de bulgari până în 1940 când s-a făcut schimb de populație cu Bulgaria, în urma cedării Dobrogei de Sud. La 8 km de sat spre comună Valea Teilor, se află un izvor denumit „Izvorul Tămăduirii”. Este un sat mic, putin populat. În sat există un singur magazin. Școală a fost desființată, anterior ea având două săli de clasă, dintre care într-una se aflau toate grupele de grădiniță și într-una toți
Alba, Tulcea () [Corola-website/Science/301826_a_303155]
-
județului, în Dealurile Tulcei. Satul a fost locuit de bulgari până în 1940 când s-a făcut schimb de populație cu Bulgaria, în urma cedării Dobrogei de Sud. La 8 km de sat spre comună Valea Teilor, se află un izvor denumit „Izvorul Tămăduirii”. Este un sat mic, putin populat. În sat există un singur magazin. Școală a fost desființată, anterior ea având două săli de clasă, dintre care într-una se aflau toate grupele de grădiniță și într-una toți elevii de
Alba, Tulcea () [Corola-website/Science/301826_a_303155]
-
astfel că s-a ajuns la înjumătățirea populației față de cea existentă la recensământul din anul 1966. Economia așezării este una predominant agricolă, bazată pe cultura plantelor, creșterea animalelor, pomicultura precum și pe comerțul cu produse agricole, captarea și îmbutelierea apei de izvor. Fiind o zonă bogată în livezi de pruni, aici se produce băutura tradițională ""pălinca de prune"", specifică zonei. În Măgura Priei (996 m.), vârful cel mai înalt al Munților Meseșului, în hotarul satului, în apropierea drumului județean 108G Cizer - Vânători
Pria, Sălaj () [Corola-website/Science/301824_a_303153]
-
a două biserici dispărute: una de cărămidă și una de lemn construită în anul 1780 și dărâmată în 1967. Pictura interioară a bisericii de lemn a fost finalizată în anul 1824. În ceea ce privește biserica de zid, numită „biserica ungurească”, nu există izvoare scrise. Această informație s-a transmis doar pe cale orală. Până în urmă cu câteva decenii, pe locul fostei biserici se mai găseau încă fragmente de cărămidă și de țiglă. Foarte probabil ca această biserică să fi fost înaintea bisericii de lemn
Marin, Sălaj () [Corola-website/Science/301808_a_303137]
-
și frasini împodobeau aceste pământuri, îmbogățeau zilnic atmosfera cu aer proaspăt, iar în trecut, constituiau bune ascunzișuri și puncte de apărare împotriva dușmanilor, asigurau lemnul necesar pentru construcții de locuințe ( bordeeie, colibe, adăposturi etc.) și pentru încălzirea acestora în timpul iernii. Izvoarele care alimentează cu apă cișmelele localităților mai sus numite, râpele din jurul acestor izvoare, care probabil sunt urmele unor adăposturi umane, drumurile și potecile adânc săpate în trupurile dealurilor, denumiri ( încă păstrate de localnici ) ale unor grinduri, pâraie, lacuri, etc. cum
Năvodari, Teleorman () [Corola-website/Science/301815_a_303144]
-
trecut, constituiau bune ascunzișuri și puncte de apărare împotriva dușmanilor, asigurau lemnul necesar pentru construcții de locuințe ( bordeeie, colibe, adăposturi etc.) și pentru încălzirea acestora în timpul iernii. Izvoarele care alimentează cu apă cișmelele localităților mai sus numite, râpele din jurul acestor izvoare, care probabil sunt urmele unor adăposturi umane, drumurile și potecile adânc săpate în trupurile dealurilor, denumiri ( încă păstrate de localnici ) ale unor grinduri, pâraie, lacuri, etc. cum sunt: „Grindul Ciorii”, „Limba Ciorii”, „Vadul Văzluiului”, „Vadul Racilor”, „Gârla Vidrouiului”, „Gârla Lungă
Năvodari, Teleorman () [Corola-website/Science/301815_a_303144]
-
mai sus numite, au fost construite cu pereți din trestie groasă și acoperite cu stuf. Astfel de biserici au existat în aceste locuri până în a doua parte a secolului al XVIII-lea. În Cioara a existat biserica din trestie alături de izvorul de apă al Cișmelei, până în vremea lui Alexandru Ioan Cuza. Pe locurile prielnice vieții zilnice, unde astăzi se află localitățile: Năvodari (fostă comuna Cioara), Vânători, încă înainte de primul mileniu, au trăit oameni. Acești oameni pentru a-și asigura traiul zilnic
Năvodari, Teleorman () [Corola-website/Science/301815_a_303144]
-
în vedere rolul populației în ansamblul teritorial rural, studiile demografice au în vedere: numărul și dinamica populației, structura pe sexe și grupe de vârstă, structura profesională, structura pe medii socio-economice și geografice, densitatea populației, nivelul de trai, structura națională etc. Izvoarele istorice susțin că teritoriul comunei este populat din timpuri străvechi. Din timpul perioadei romane se poate aminti existența castrului roman de la Tihău, precum și a altor fortificații ridicate pe înălțimile din jur (Dealul Hrăii etc.). Cercetările vechi au arătat, iar cele
Surduc, Sălaj () [Corola-website/Science/301836_a_303165]
-
așezată într-o zonă depresionara larg deschisă spre nord la poalele dealurilor Niculitelului și este delimitata de următoarele teritorii comunale: -la Nord - teritoriul administrativ al orașului ISACCEA -la Vest - teritoriul administrativ al comunei HAMCEARCA -la Sud - teritoriul administrativ al comunei IZVOARELE -la Est - teritoriul administrativ comunei SOMOVA și al comunei FRECATEI Pe direcția Nord-Vest este străbătuta de D.N. 22, Smirdam-Macin-Isaccea-Tulcea-Babadag D.J. 229 asigura legătură localității Niculitel cu D.N.22,iar DC62 Distanță TL.-niculitel este de 29km. Satele componente ale comunei
Comuna Niculițel, Tulcea () [Corola-website/Science/301853_a_303182]
-
climă temperat continentală: veri de lungă durată, călduroase și secetoase; ierni nu prea reci, cu vânturi puternice; temperatura medie anuală 10,8 °C; cantitatea medie de precipitații 350-450mm/mp anual Comună Niculițel este situată într-o zonă deluroasa și împădurita. Izvoarele istorice atestă că la începutul sec. IX i.Hr., pe teritoriul actual al comunei și al regiunii în care se află, locuia o populatie getica. Astfel a aparut aici în jurul anului 341 i.Hr. o formațiune politică destul de puternică condusă de un
Comuna Niculițel, Tulcea () [Corola-website/Science/301853_a_303182]
-
de Statu", Emanoil Vincler, cu participarea primarului comunei Bârzești, Alecu I. Frimu, unchiul socialistului I.C. Frimu. Prin urmare, cele două ulițe ale satului sunt drepte și paralele cu DN 15D, Vaslui-Roman. În nordul satului curge pârâul "Hanului" care-și are izvoarele la aproximativ 2 km nord-est. Prima atestare documentară a satului provine din 1 martie 1493 când Ștefan cel Mare dăruiește unui credincios slujbaș al său, Ion aprodul, ""...satul Scanțirești pe Bârlad"" pe care-l cumpărase de la "Ivul Mândrea și nepoții
Cănțălărești, Vaslui () [Corola-website/Science/301870_a_303199]
-
a existenței satului Lespezi trebuie căutată în vechile urme ale culturii materiale și ale mențiunilor documentare. Resturi ale culturii materiale scoase la iveală cu ocazia săpăturilor diverse efectuate în vechea vatră a satului Lespezi atestă o prezență a omului înaintea izvoarelor scrise cunoscute până în prezent, vechimea așezării rurale se pierde, deocamdată undeva prin secolul al XVIII- lea când există atestare documentară. Satul Lespezi se regăsește în Lista Monumentelor Istorice din 2004 a Ministerului Culturii și Cultelor - Institutul Național al Monumentelor Istorice
Lespezi, Vrancea () [Corola-website/Science/301880_a_303209]
-
aproximativ 1500. Satul este străbătut de pârâul Leica, format în albia râului Siret, al cărui curs a fost deviat pe vremea lui Ștefan cel Mare. Ulterior în valea părăsita a Șiretului vântul a depus praf și nisip, iar treptat, prin intermediul izvoarelor apă a umplut gaură și astfel a luat naștere Șirețelul, actualul parau Leica. Dar Maluri mai are însă și o altă caracteristică specială: este un sat situat la limita dintre fostele provincii istorice Moldova și Țara Româească. Unul dintre cele
Maluri, Vrancea () [Corola-website/Science/301881_a_303210]
-
acesteia spre a avea schitul pentru ajutorul și înlesnirea slujbelor sale.” Sigur că schitul a acționat spre a se bucura de prerogativele documentului. Conducerea schitului nu avea de ce să se ostenească pentru a-și aduce oameni pe moșie; Ardealul era izvorul nesecat de români doritori de emigrare, din cauza persecuțiilor de ordin politic, religios și social. Conform legiuirilor din Ardeal românii nu erau recunoscuți ca națiune între celelalte care trăiau în Transilvania, fiind considerați ca simpli „tolerați”. De asemenea, Biserica Ortodoxă nu
Căpușneni, Vaslui () [Corola-website/Science/301871_a_303200]
-
Mânăstirii, Iazul Călugărilor, Drumul Călugărilor, În Țarnă, La Plop, La Tei, Pruna, Poiana din Pruna, Gura Drumului, Cărarea Dorobanțului, În Poeană, În Râpă, La Budăi, Pe Lac, În Dodan, Pe Vlamnic, La Tochile, Pachet, La Cheatră, Pădurea Buzii, Pe Coastă, Izvorul Smeilor(în zona casei, Severică), Cetatea Smeilor(lângă hotar, pe dealul de răsărit—probabil o râpă foarte mare), Pârâul Vladnicului(În Râpă), Pârâul Horăieții, Drumul Cevenilor, Drumul Lipovățului. Clima localității se încadrează în trăsăturile climei temperat - continentale, cu pădure de
Căpușneni, Vaslui () [Corola-website/Science/301871_a_303200]
-
a acordat acestor două obști privilegiul împroprietăririi și al întemeierii noului sat tocmai datorită vechimii lor ca arendași și foști clăcași. La întemeiere, satul avea 30 de familii cu 176 de suflete. În 1970, la sud de fostul CAP, în jurul izvoarelor din dreapta DN 15 D Vaslui-Roman, s-au descoperit resturi ceramice de tip „Poienești” (sec. II-III), resturi de amfore romane, precum și fragmente de vase caracteristice secolului al IV-lea d.Hr. Satul Ștefan cel Mare face parte din comuna cu același
Ștefan cel Mare, Vaslui () [Corola-website/Science/301916_a_303245]
-
de pe dealul Repedea, de la Poieni, din Codrii Pașcanilor, din comuna Șirețel, dar și folosind semințe de arbori exotici furnizate de cele peste 500 de grădini botanice din lume cu care instituția ieșeana a colaborat. În acest sector se află două izvoare de apă minerală: izvorul nr. 3, "Amfiteatru", si izvorul nr. 5, "Ruină". Printre plantele aflate aici se numără plopi, salcâmi și stejari și o colecție de liliac. Rozariul grădinii conține peste 600 de soiuri de trandafiri, răspândite pe o suprafață
Grădina Botanică din Iași () [Corola-website/Science/301923_a_303252]
-
Poieni, din Codrii Pașcanilor, din comuna Șirețel, dar și folosind semințe de arbori exotici furnizate de cele peste 500 de grădini botanice din lume cu care instituția ieșeana a colaborat. În acest sector se află două izvoare de apă minerală: izvorul nr. 3, "Amfiteatru", si izvorul nr. 5, "Ruină". Printre plantele aflate aici se numără plopi, salcâmi și stejari și o colecție de liliac. Rozariul grădinii conține peste 600 de soiuri de trandafiri, răspândite pe o suprafață de 1,7 hectare
Grădina Botanică din Iași () [Corola-website/Science/301923_a_303252]
-
comuna Șirețel, dar și folosind semințe de arbori exotici furnizate de cele peste 500 de grădini botanice din lume cu care instituția ieșeana a colaborat. În acest sector se află două izvoare de apă minerală: izvorul nr. 3, "Amfiteatru", si izvorul nr. 5, "Ruină". Printre plantele aflate aici se numără plopi, salcâmi și stejari și o colecție de liliac. Rozariul grădinii conține peste 600 de soiuri de trandafiri, răspândite pe o suprafață de 1,7 hectare. Datorită numărului mare de soiuri
Grădina Botanică din Iași () [Corola-website/Science/301923_a_303252]
-
are în componență cinci sate: Pogana, Tomești, Bogesti, Mascurei și Cirjoani. Două dintre acestea, Bogesti și Tomești, sînt atestate documentar din 1448 și, respectiv, 1433. Legat de trecutul comunei, aceste meleaguri, datorită pămînturilor mănoase, au reprezentat un veritabil „centru boieresc“. Izvoarele istorice, dar și memoria localnicilor mai în vîrstă, amintesc de familii de boieri care au deținut moșii imense. Trei dintre familiile cele mai semnificative de boieri sînt Sturdza, Docan și Ivanciu. Numai aceștia au deținut adevărate latifundii, de ordinul a
Comuna Pogana, Vaslui () [Corola-website/Science/301906_a_303235]